Amintirea unei inundatii uriase prin care lumea a fost inghitita de apa se regaseste nu numai in memoria Scripturii, ci si in traditiile multor popoare. In epopeea lui Ghilgames, spre exemplu, arca eroului Utnapistim (construita ca un cub de 60/60 metri) nu ar fi fost utilizabila si nu i-ar fi permis miticului personaj sa supravietuiasca. In realitate, arca lui Noe era o lada (tebah) lunga, paralelipipedica, asemanatoare cu celebrul vas Titanic, scufundat atat de tragic in 1912.
Avea aproximativ aceeasi latime (circa 20 metri), acelasi deplasament (46.000 tone ale Titanicului fata de 43.000 preconizate ale navei lui Noe), dar transatlanticul esuat era cam cu o suta de metri mai lung (251 metri fata de 138-180 metri in cazul ambarcatiunii lui Noe). Totusi Titanicul s-a scufundat cand apele erau linistite, arca insa a ramas nevatamata in timpul diluviului universal.
Iata un film documentar despre misterul care invaluie Arca lui Noe si miturile tesute de-a lungul mileniilor in amintirea potopului universal care a inghitit pamantul. La inceputul secolului trecut (1902-1904), un tanar armean (numit mai tarziu George Ucell) si unchiul sau au descoperit arca pe Muntele Ararat, in Turcia. Exista o inregistrare a relatarii celui care mai tarziu, sub presiunea persecutiilor impotriva armenilor, a emigrat peste ocean.
Una dintre cele mai bine documentate relatari este cea a expeditiei ruse din 1916, desfasurata la ordinul tarului Nicolae al II-lea. Potrivit marturiei unor piloti, au fost trimisi 150 de barbati care au descoperit arca. Intorsi in Rusia cu toate dovezile (inclusiv fotografii), exploratorii au pierdut materialul in „flacarile" Revolutiei bolsevice.