Parintele geneticii moderne a fost savant si calugar Augustinian austriac, si a demonstrat ca mostenirea anumitor caracteristici ale mazarii urmeaza un anumit tipar, cunoscut acum drept legea mostenirii mendeliene. Semnificatia acestei descoperiri a fost inteleasa de-abia la inceputul secolului XX. Probabil, nici el nu banuia valoarea reala a cercetarilor sale asupra hibridizarii plantelor. A trimis lucrarile sale celor mai de seama botanisti ai vremii, fara a primi insa niciun raspuns de niciunde.
Gregor Mendel la manastirea din Brno si profesor de stiinte naturale si matematica la liceul din acelasi oras, comunica rezultatele obtinute de el in urma experientelor de hibridare a diferitelor soiuri de mazare.Gregor Mendel formuleaza acelesi conluzii generale ca si Ch.Naudin, insa in mod mult mai clar, datorita unei metode noi de cercetare pe care o foloseste atat in organizarea si conducerea experientelor, cat si in analiza, interpretarea si valorificarea rezutatelor obisnuite. In experientele sale, utilizeaza la incrucisare diferite soiuri de mazare, deosebite intre ele printr-un nr. mic de carctere , ceea ce i-a permis sa urmareasca cu mai multa exactitate comportamntul fiecarui caracter in pocesul de transmitere ereditara. Metoda de cercetare folosita de Gregor Mendel i-a permis sa scoata in evidenta unele aspecte statistice importante ale rezultatelor obtinute, sa intuiasca legitatiile transmiterii caracterelor si chiar sa formuleze unele ipoteze cu privire la procesele celulare care explica mecanismul transmiterii, cu toate ca in acea perioada cunostintele despre celula erau neinsemnate.
Gregor Mendel utilizeaza in experientele sale un material de cercetare verificat si studiat in mod temeinic, precum si un numar foarte mare de indivizi pe care ii urmareste timp de 5-6 generatii. Rezultatele obtinute in aceste experimente i-au permis lui Gregor Mendel sa formuleze unele particularitati ale modului de transmitere a caracterelor, cunoscute, in general, sub denumirea de legile mendeliene ale ereditatii.
Aceste legi sunt urmatoarele:
- legea uniormitatii hibrizilor in prima generatie;
- legea segregarii sau disjunctiei intr-un rapotr determinant la hibrizii din generatia a doua;
- legea liberei combinari a factorilor ereditari si a transmiterii independente a caracterelor.