Alphonse Daudet (n. 13 mai 1840 - d. 16 decembrie 1897) a fost un prozator francez. A fost tatal jurnalistului Leon Daudet si scriitorului Lucien Daudet.
In nuvelele sale, realizeaza o evocare lirica a mediului provensal. Romanele sale, de inspiratie sociala, au o tenta satirica, dar si sentimentala, uneori naturalista.
1858: Indragostitii ("Les Amoureusel");
1869: Scrisori din moara mea ("Les lettres de mon moulin");
1872: Minunatele ispravi ale lui Tartarin din Tarascon ("Les aventures prodigieuses de Tartarin de Tarascon");
1872: Arleziana ("L'Arlesienne");
1874: Fromont cel tanar si Risler cel batran ("Fromont jeune et Risler aine");
1874: Robert Helmont;
1877: Nababul ("Le nabab");
1880: Numa Roumestan;
1883: Evanghelista ("L'Evangeliste ");
1884: Sapho;
1885: Tartarin in Alpi ("Tartarin sur les Alpes");
1886: Le Belle Nivernaise;
1888: Nemuritorul ("L'Immortel");
1888: Amintirile unui om de litere ("Souvenirs d'un homme de lettres");
1889: Treizeci de ani la Paris ("Trente ans de Paris");
1890: Port Tarascon;
1892: Rose si Ninette ("Rose et Ninette").