In bucataria argentiniana se simt puternice influente ale tarilor Americii Latine. Ele se manifesta prin mancaruri pe baza de porumb, in principal fierturi cum ar fi locro (o ciorba pentru zile racoroase pe baza de porumb si carne), humita (pe baza de porumb si branza dulce), tamales (o mancare din carne, porumb, legume, invelita intr-o frunza de porumb si fiarta)
Una din contributiile spaniole la arta culinara mondiala este si cunoscuta empanada - „acoperit cu paine", un fel de coltunas mare. Fiecare regiune argentiniana are propria sa empanada, diferentele tin in primul rand de marime si de umplutura. Acesti coltunasi pot fi prajiti sau copti. Daca sunt prajiti, se foloseste neaparat untura. Cercurile de aluat au maxim 15 cm diametru. Umplutura clasica pentru empanada este carnea de vita. Conform retetei traditionale, aceasta este tocata dar mai nou se foloseste si carnea macinata. La umplutura se adauga ceapa, stafide, masline si oua fierte tari. Empanada nu trebuie sa fie neaparat cu carne. In Argentina se mananca si empanada cu branza si sunca, cu spanac si slanina sau cu carne de pui. Uneori se prepara si cu umplutura dulce dar atunci se numeste pastel sau pastelito. Empanadas se mananca cu degetele, in acompaniamentul unui vin argentinian rosu, sec. Argentinienii prefera carnea rosie dar consuma cu placere si pestele sau fructele de mare. In raurile din Argentina traiesc pesti deosebiti cum ar fi dorado sau surubi. Preparati la gratar, cu multe mirodenii, acestia sunt deliciosi.
Bautura traditionala argentiniana este ceaiul Yerba Mate, a carui servire este un adevarat ritual. Acest ceai se bea din cani mici, facute din dovleac uscat, lemn sau portelan printr-un tub metalic prevazut cu o plasa.
Vitele, care au ajuns in Argentina aduse de spanioli, s-au obisnuit rapid cu tinuturile de necuprins si s-au aclimatizat bine. Cu timpul, localnicii au invatat sa le vaneze calare. In acest fel s-a nascut legenda gaucho-ului argentinian, adica a aceluia care „cunoaste secretul prepararii carnii". Acesti oameni pot fi intalniti si astazi. Un gaucho adevarat are ca singur mijloc de transport calul; viata lui se petrece pe campii, in tovarasia animalelor care pasc tot anul. Daca un argentinian ne invita la o masa cu mancarea sa preferata – gratarul – putem fi siguri ca portiile vor fi enorme. Trebuie sa ne pregatim de asemenea pentru intalnirea cu alte parti ale animalului, cum ar fi testiculele sau burta, specialitati care nu le plac tuturor. Inainte de preparare, carnea se lasa pentru cateva ore in chimichurri – o marinata pe baza de usturoi, frunze de patrunjel, oregano, frunze de dafin, sare, ulei, un pic de otet sau lamaie. Marinata se poate turna periodic peste carne in timp ce aceasta se frige pe gratar.
De
Argentinienii servesc deserturi delicioase indragite atat de adulti cat si de copii. Traditia prajiturilor a fost adusa aici de catre spanioli. Cea mai faimoasa este dulce de leche – facuta din lapte si zahar, similara cu caramelul, dar mai sunt si alfajores, adica foietaj alternat cu dulce de leche si acoperit cu ciocolata sau dulceata – un soi de budinca acoperita cu dulce de leche. Un alt desert este o felie groasa de branza cu o bucata de jeleu de gutui sau jeleu de patate – queso con dulce. Evident, in functie de regiune, la aceste deserturi se folosesc nenumarate soiuri de fructe a caror culoare, aroma si gust adauga varietate oricarui eveniment.