AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Ce ramane din fervoarea artistica a unui om a carui memorie a fost erodata de timp? Benjamin Delattre reia calatoria pictorului chilian Eudaldo, uitat chiar si in propria sa tara, dupa descoperirea intamplatoare a ramasitelor atelierului sau de pe malul Loarei. Un portret fascinant.
O adresa pe malul Loarei. O gradina readusa la viata, plina de maracini si satari. Aproape invizibila, o cladire de piatra pe jumatate prabusita si, in spatele unei usi groase acoperite de iedera, ultimele vestigii ale vietii unui artist. Langa cuptorul de paine prabusit, sculpturi din teracota, papusi din lemn si zeci de schite sunt imprastiate pe pamant sub un strat subtire de rame. Din intamplare, Benjamin Delattre, in varsta de 20 de ani, tocmai a descoperit atelierul din Loira al pictorului chilian Eudaldo, care a ajuns in Franta in 1949, dupa ce a obtinut succes in America Latina, si a murit in saracie in 1987. Un „tacut, nu taciturn", dupa spusele bunicii regizorului, care a gazduit cativa ani fara penni. O „personalitate foarte trecatoare", potrivit unei vechi taieturi din ziar. Nu exista nicio urma a pictorului in arhivele marilor muzee si biblioteci din America de Sud, dar vreo doua mii de tablouri, abandonate timp de patruzeci de ani in doua containere, au fost gasite brusc undeva in Franta.
Cine a fost Eudaldo Morales, mostenitorul artei precolumbiene, ale carui panze naive la granita suprarealismului au avut un mare succes in America de Sud in anii ’30, pana cand patronul si iubitul sau l-a dus in Franta, unde s-a freat cu Picasso, Neruda, Gines Parra, pictorii Noii Scoli din Paris Alfred Manessier si Jean Le Moal, inainte de experienta si obscuritatea? Obsesia de doisprezece ani a regizorului Benjamin Delattre, transmisa prin aceasta intrepatrundere de marturii dintr-o epoca trecuta (decupaje de presa ingalbenite, negative de film nedezvoltate cu fete neclare, ruine bantuite de amintirea unei prezente etc.), ofera un tablou profund melancolic sub forma unei investigatii „modianesca", o ora de transcendenta a omului, o uitare a omului, o ora de transcendenta. Mancate de timp, ambitiile lui Eudaldo apar destul de derizorii, in mijlocul acestei ruine din Loira, si crude, in lumina sotiei si copiilor pe care a preferat sa-i abandoneze pentru a picta, a picta din nou, miile sale de panze pe care nimeni nu le-a pretins. Dupa ce le-a deshumat din uitare si containerele in care dormeau de mai bine de patruzeci de ani, Benjamin Delattre le filmeaza pe larg, fara sa stim daca fascinatia care l-a cuprins in studioul darapanat al artistului se va potoli in sfarsit.