Din aceeasi categorie
|
Limba turca-lucrurile din casa 1.313 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
. Casa Vernescu sau Casa Lens-Vernescu. 1.076 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
„Femeile din Alger 33 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jocul caiutilor la Draguseni, jud. Botosani 2011-2012 1.510 vizite - 0 comentarii adaugat de mariab |
||||||||||||||||||
|
Muzeul Theodor Pallady - Casa Melik 1.106 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jocul ursului la Draguseni, jud. Botosani 2011-2012 1.439 vizite - 0 comentarii adaugat de mariab |
||||||||||||||||||
|
„Nud, frunze verzi si bust" 28 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Casa Monteoru / Fosta Casa a Scriitorilor 1.473 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Colectia Wallace 1.247 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
David Riffle, artist din Virginia de Vest 47 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Casa Capsa,
| Adaugat de Cozana | 24.10.2017 |  Adauga
la favorite |
1.452 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteCasa Capsa, infiintata in 1881, a castigat medalia de aur la expozitia de la Paris, din 1889-1900, pentru produsele sale de cofetarie. Bomboanele de ciocolata facute la Capsa erau oferite de Familia Regala in vizitele sale oficiale, iar in cinstea generalului Joffre care a vizitat Romania, fratii Capsa au creat celebra prajitura Joffre. De-a lungul timpului cafeneaua a fost locul de intalnire al celor mai mari personalitati politice si culturale si sursa principala de informare a jurnalistilor. Un prefect de politie chiar i-a cerut regelui Carol al II-lea sa inchida Casa Capsa pentru ca o considera „locul tuturor rautatilor".
Situata pe Calea Victoriei, la intersectia cu strada Edgar Quinet, in apropiere de Cercul Militar National, este hotel, cofetarie, cafenea si restaurant. Era cea mai mare firma de restaurante si cofetarii de la noi, ajunsa vestita in toate centrele Europei, in istoria culturala a orasului cafeneaua ramanand cea mai cunoscuta, un loc al boemei bucurestene.
Pe locul ocupat astazi de cladire erau situate, la sfarsitul sec. XVII, casele si curtea boierului Radu Slatineanu. In 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucatar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumparat casele si, in sala de jos, a deschis un birt vestit prin mancarurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sala de bal, cunoscuta sala „Momolo" sau „Slatineanu", unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitala. Cladirea a fost cumparata in 1868 de fratii Capsa, Constantin si Grigore. Ei deschid aici Cofetaria „La doi frati, Constantin si Grigore Capsa". In 1876 Constantin s-a retras din aceasta asociere, ramanand numai Grigore. Alaturi de cofetarie, acesta a ridicat si un hotel (in 1886) si apoi Cafeneaua „Capsa" (in 1891).
Succesul Casei Capsa a dus la aparitia mai multor fabrici de bomboane si ciocolata, care isi deschid si magazine de desfacere in Bucuresti, Sinaia, Iasi s.a. In 1869, Casa Capsa a devenit furnizor al Curtii Domnesti, dar si al altor case regale, precum cea a Serbiei si Bulgariei. Pana la Primul Razboi Mondial (1914-1918), Casa Capsa era interzisa boemei literare, fiind rezervata doar protipendadei, ultimii boieri, oameni publici si ziaristi; se discutau politica, campanii de presa si cancanuri. In timpul razboiului aici a fost instalata popota unei trupe de ofiteri bulgari.
Dupa moartea lui Grigore Capsa, „Casa Grigore Capsa" s-a transformat, in 1931, in urma unor probleme juridice, in „Comandita simpla", unul dintre primii directori fiind Albert Balen. Ii urmeaza Rudolf Knapp, care impreuna cu Stefan Capsa (nepotul lui Grigore) au condus firma pana la nationalizare (1948). Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea si specialitatile pe care le oferea au permis Casei Capsa sa detina mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale si neoficiale, al receptiilor si meselor oficiale si particulare din Bucuresti si din tara. Pentru a-si pastra prestigiul, Casa Capsa a folosit metode de preparare dintre cele mai inaintate pentru perioada respectiva, urmasii lui Grigore Capsa mergand regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetarie. Dupa o analiza amanuntita ele erau introduse in fabricatie, astfel ca la Capsa apareau mereu noutati. Exista obiceiul, devenit o regula respectata cu strictete, ca in fiecare dimineata produsele de cofetarie din ziua precedenta sa fie vandute la pret de cost personalului. Multi lucratori au fost adusi de la Paris: Joseffe Cambasse, Manchosse (sef-bucatar), Georges Leroy (sef-cofetar bombonier), cel care a preparat prima data la Bucuresti bomboanele „truffe", Lucien Bertola si Marius Cadillac (chelneri) etc.
De-a lungul timpului, Casa Capsa a fost frecventata de aproape toate personalitatile vremii, dar si de oaspeti din strainatate: ducele Nicolae al Serbiei cu suita, fostii suverani ai Serbiei Milan si Natalia Obrenovici, Raymond Poincare, fostul presedinte al Republicii Franceze, premierul grec Eleftherios Venizelos, diplomati, actori, scriitori, oameni de stat. La mesele festive date in onoarea unor personalitati s-a instituit obiceiul de a fi lansata o noua specialitate a casei (de cofetarie sau de patiserie), care a ramas pana astazi (de exemplu, bomboanele „joffre" lansate cu ocazia vizitei Maresalului Joffre, in 1920). Dupa al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cand boema literara si-a „mutat" sediul la Cafeneaua Capsa, vechii clienti nu i-au mai calcat pragul, aceasta devenind locul de intalnire al scriitorilor, pictorilor, ziaristilor, artistilor. Dupa nationalizarea din 1948, Casa Capsa a primit denumirea „Cofetaria si Restaurantul Bucuresti", iar hotelul s-a inchis. In 1975 cladirea a fost restaurata si s-au redeschis hotelul, restaurantul si cofetaria, cafeneaua redevenind un loc de intalnire al scriitorilor si universitarilor. Dupa 1990 a redevenit proprietate privata, vechiul nume i-a fost redat si a cunoscut o noua restaurare.[
Situata pe Calea Victoriei, la intersectia cu strada Edgar Quinet, in apropiere de Cercul Militar National, este hotel, cofetarie, cafenea si restaurant. Era cea mai mare firma de restaurante si cofetarii de la noi, ajunsa vestita in toate centrele Europei, in istoria culturala a orasului cafeneaua ramanand cea mai cunoscuta, un loc al boemei bucurestene.
Pe locul ocupat astazi de cladire erau situate, la sfarsitul sec. XVII, casele si curtea boierului Radu Slatineanu. In 1830, italianul Eronimo Momolo (fost bucatar al domnului Grigorie IV Ghica) a cumparat casele si, in sala de jos, a deschis un birt vestit prin mancarurile italo-orientale, iar prin 1836, deasupra birtului, o sala de bal, cunoscuta sala „Momolo" sau „Slatineanu", unde aveau loc cele mai frumoase baluri din Capitala. Cladirea a fost cumparata in 1868 de fratii Capsa, Constantin si Grigore. Ei deschid aici Cofetaria „La doi frati, Constantin si Grigore Capsa". In 1876 Constantin s-a retras din aceasta asociere, ramanand numai Grigore. Alaturi de cofetarie, acesta a ridicat si un hotel (in 1886) si apoi Cafeneaua „Capsa" (in 1891).
Succesul Casei Capsa a dus la aparitia mai multor fabrici de bomboane si ciocolata, care isi deschid si magazine de desfacere in Bucuresti, Sinaia, Iasi s.a. In 1869, Casa Capsa a devenit furnizor al Curtii Domnesti, dar si al altor case regale, precum cea a Serbiei si Bulgariei. Pana la Primul Razboi Mondial (1914-1918), Casa Capsa era interzisa boemei literare, fiind rezervata doar protipendadei, ultimii boieri, oameni publici si ziaristi; se discutau politica, campanii de presa si cancanuri. In timpul razboiului aici a fost instalata popota unei trupe de ofiteri bulgari.
Dupa moartea lui Grigore Capsa, „Casa Grigore Capsa" s-a transformat, in 1931, in urma unor probleme juridice, in „Comandita simpla", unul dintre primii directori fiind Albert Balen. Ii urmeaza Rudolf Knapp, care impreuna cu Stefan Capsa (nepotul lui Grigore) au condus firma pana la nationalizare (1948). Modul de organizare, personalul calificat de care dispunea si specialitatile pe care le oferea au permis Casei Capsa sa detina mult timp monopolul tuturor banchetelor oficiale si neoficiale, al receptiilor si meselor oficiale si particulare din Bucuresti si din tara. Pentru a-si pastra prestigiul, Casa Capsa a folosit metode de preparare dintre cele mai inaintate pentru perioada respectiva, urmasii lui Grigore Capsa mergand regulat la Paris pentru a aduce mostre din cele mai noi produse de cofetarie. Dupa o analiza amanuntita ele erau introduse in fabricatie, astfel ca la Capsa apareau mereu noutati. Exista obiceiul, devenit o regula respectata cu strictete, ca in fiecare dimineata produsele de cofetarie din ziua precedenta sa fie vandute la pret de cost personalului. Multi lucratori au fost adusi de la Paris: Joseffe Cambasse, Manchosse (sef-bucatar), Georges Leroy (sef-cofetar bombonier), cel care a preparat prima data la Bucuresti bomboanele „truffe", Lucien Bertola si Marius Cadillac (chelneri) etc.
De-a lungul timpului, Casa Capsa a fost frecventata de aproape toate personalitatile vremii, dar si de oaspeti din strainatate: ducele Nicolae al Serbiei cu suita, fostii suverani ai Serbiei Milan si Natalia Obrenovici, Raymond Poincare, fostul presedinte al Republicii Franceze, premierul grec Eleftherios Venizelos, diplomati, actori, scriitori, oameni de stat. La mesele festive date in onoarea unor personalitati s-a instituit obiceiul de a fi lansata o noua specialitate a casei (de cofetarie sau de patiserie), care a ramas pana astazi (de exemplu, bomboanele „joffre" lansate cu ocazia vizitei Maresalului Joffre, in 1920). Dupa al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cand boema literara si-a „mutat" sediul la Cafeneaua Capsa, vechii clienti nu i-au mai calcat pragul, aceasta devenind locul de intalnire al scriitorilor, pictorilor, ziaristilor, artistilor. Dupa nationalizarea din 1948, Casa Capsa a primit denumirea „Cofetaria si Restaurantul Bucuresti", iar hotelul s-a inchis. In 1975 cladirea a fost restaurata si s-au redeschis hotelul, restaurantul si cofetaria, cafeneaua redevenind un loc de intalnire al scriitorilor si universitarilor. Dupa 1990 a redevenit proprietate privata, vechiul nume i-a fost redat si a cunoscut o noua restaurare.[
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.