Merisorul este un arbust asemanator cu afinul, care creste in zone montane, la altitudini de peste 1.300 m. Are frunze permanent verzi si acopera solul ca un covor. Florile sunt campanulate, albe sau rosiatice. Fructul de merisor este o baca sferica, la inceput alba, apoi rosie, lucitoare, comestibila, cu gust amarui din cauza continutului de arbutina. Merisoarele contin zaharuri (4%-7%), acizi (citric, malic, benzoic - 2%), provitamina A, vitaminele B1, B2, C, tanin, vaccinin (un glucozid) si saruri minerale. Ele se consuma proaspete sau prelucrate sub forma de suc, compot, gem si ceaiuri. In scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele si mugurii de merisor.
Fructele netezesc uratii
Merisoarele au actiune bactericida (datorita acizilor benzoic si citric), diuretica, antiinflamatorie si antiinfectioasa. Sunt un dezinfectant urinar si dizolva uratii. Merisorul este principala specie pomicola ale carei extracte din fructe, frunze si muguri netezesc uratii.
Frunzele de merisor se recolteaza in septembrie-octombrie, cand continutul lor in substante active este maxim si se usuca la umbra, in strat subtire. Ele au, pe langa numarul impresionant de substante benefice organismului uman, si multe vitamine. Continand acid benzoic si acid citric, frunzele, ca si fructele, au actiune bactericida. Datorita acidului chinic, extractele lor actioneaza ca un dezinfectant urinar.
Decoctul, administrat in guta
Decoctul din frunze de merisor se administreaza ca diuretic si antiseptic in tratamentul bolilor cailor urinare, indeosebi in stari inflamatorii purulente: catar vezical, cistite, pielite, uretrite. Datorita continutului mare de tanin, acest decoct se poate folosi si in tratamentul diareii si hemoragiilor. Se recomanda, de asemenea, in guta, reumatism si litiaza urinara.
Prepararea decoctului se face prin extractie dubla: peste doua lingurite cu frunze maruntite se toarna 100 ml apa rece si se lasa timp de o ora pentru macerare la rece. Dupa aceea, lichidul se strecoara intr-un alt vas, iar peste frunzele ramase se toarna 100 ml apa clocotita si se fierb 15 minute. Vasul se ia apoi de pe foc si dupa zece minute se strecoara continutul. Se amesteca ambele lichide. Se completeaza cu apa fiarta si usor racita, pana la 200 ml, si se indulceste cu zahar. Din acest decoct se ia cate o lingura la intervale de trei-patru ore. Decoctului i se poate adauga si un varf de cutit cu bicarbonat de sodiu.
Bicarbonatul de sodiu mareste actiunea dezinfectanta
Un alt decoct diuretic se poate prepara din frunze de merisor (30 g), flori de albastrele (10 g) si lemn-dulce (10 g). Se pune o lingura cu cele trei plante amestecate intr-un vas cu 250 ml apa clocotita, se fierbe zece minute, apoi se lasa sa se raceasca, se strecoara, se indulceste si se ia ca diuretic cate o lingura inaintea fiecarei mese principale. Pentru a mari actiunea dezinfectanta a acestui ceai si a creste alcalinitatea urinei, se recomanda sa se ia concomitent si bicarbonat de sodiu. Acest decoct este contraindicat in timpul sarcinii.
Infuzia are actiune diuretica
Pe traiectul cailor urinare, arbutozida si metilarbutozida din infuzie de frunze de merisor se dedubleaza in hidrochinona si, respectiv, metilhidrochinona, care, alaturi de flavonide, imprima infuziei actiunea diuretica si dezinfectanta a cailor urinare. Totodata, frunzele de merisor au actiune antiinflamatorie, astringenta (datorita taninului), precum si o slaba actiune antidiabetica.
• In tratamentul infectiilor urinare se mai folosesc tinctura din frunze de merisor si maceratul de glicerina din muguri de merisor
• Merisoarele au actiune diuretica, bactericida, antiinflamatorie si antiinfectioasa