Pielonefrita (din greaca πήληξ – pyelum, "pelvis renal", νεφρός – nefros, "rinichi", si -ita, "inflamatie") este o boala infectioasǎ a tractului urinar la nivelul parenchimului si a pelvisului renal provocata de obicei de E. coli (80%), Proteus mirabilis, Enterococus faecalis, Klebsiella pneumoniae. Pielonefrita apare mult mai des la femei decat la barbati (raport de 6:1). Netratatǎ, boala poate evolua cǎtre septicemie, pionefroza, urosepsis, infarct renal sau chiar moarte.
Pielonefrita cronicǎ si cea acuta sunt 2 entitǎti diferite:
pielonefrita acutǎ este infectia acuta a rinichiului cu frison, febra, durere si sensibilitate in flancul respectiv.
pielonefrita cronica se prezinta cu insuficientǎ renala cronica, si apare pe fondul unei infectii ale tractului urinar din copilarie asociatǎ cu reflux si cicatrizǎri renale.
Una din cele mai frecvente cauze ale pielonefritei este patrunderea organismelor din colon in caile urinare. Majoritatea cazurilor de pielonefrita debuteazǎ cu o infectie a cǎilor urinare inferioare (cistita, prostatita), bacteriile din vezica urinara fiind aduse in pelvisul renal prin reflux vezico-ureteral. Alti factori de risc sunt anomalii structurale ale cailor urinare, litiaza renala, cateterizarea tractului urinar, sarcina, diabet zaharat, stari imunodeficiente, etc.
Simptomatologie[modificare | modificare sursa]
Dureri la percutia lojei renale (semnul lui Giordano);
disurie (durere in timpul urinarii), polakiuria (urinari frecvente);
febra (>38 grade Celsius);
tahicardie, cefalee;
slabiciune, lipsa poftei de mancare.
Diagnostic[modificare | modificare sursa]
Examenul urinii: leucociturie, proteinurie, urocultura pozitiva. Cilindri leucocitari (examen sumar).
Examenul de sange: leucocitoza, neutrofilie.
Tratament[modificare | modificare sursa]
Tratament cu antibiotice: cefalosporine de generatia a treia, gentamicina, fluorochinolona.