AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Alberto Giacometti (n. 10 octombrie 1901, Borgonovo/Elvetia - d. 11 ianuarie 1966, Chur/Elvetia) a fost un sculptor si pictor elvetian, cunoscut mai ales pentru sculpturile sale in stil suprarealist iar mai tarziu pentru reprezentarea filiforma a figurilor omenesti.
Giacometti este originar din provincia Ticino de limba italiana a Elvetiei, unde s-a nascut in 1901 in orasul Borgonovo, fiu al lui Giovanni Giacometti, el insusi pictor neo-impresionist, care i-a dat si primele lectii de desen si pictura. Isi desavarseste studiile artistice la Scoala de Arte Frumoase (Ecole des Beaux-Arts) si Scoala de Arte si Meserii (Ecole des Arts et Metiers) din Geneva. In 1921 pleaca la Roma pentru a studia operele marilor maestri italieni din trecut. Il pasioneaza in special creatiile lui Giotto si Tintoretto, care ii inspira idea de a realiza o arta lipsita de intelectualism, orientata catre originile sale primitive. In 1922, Giacometti se stabileste la Paris, unde urmeaza cursurile de sculptura ale lui Antoine Bourdelle, experimentand in acelati timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste si deschide un atelier impreuna cu fratele sau Diego, care-i va fi asistent pana la sfarsitul vietii.
Incepand din anul 1927 expune cu regularitate la "Salon des Tuileries" sculpturile sale suprarealiste, cum este de ex. grupul intitulat Barbat si femeie, in care se recunosc si elemente cubiste. Este recunoscut de critica si incepe sa inregistreze si succes la public. Vine in contact cu reprezentantii vietii artistice si literare din Paris, ca Jean Arp, Joan Miro, Max Ernst, Louis Aragon, Paul Eluard. Se ataseaza in special de Andre Breton, fondatorul miscarii suprarealiste, contribuind cu articole si desene la revista "Le Surrealisme servant la Revolution".
Urmeaza o noua perioada intre 1933 si 1940, in care se concentreaza asupra studiului fizionomiei umane, pornind de la privire, "sediul gandurilor". Apoi deseneaza si picteaza corpuri omenesti intregi, in tentativa de a uni identitatea fiintelor umane individuale dintr-o singura privire. In acest timp se apropie de Picasso, precum si de scriitori innoitori ai stilului literar, ca Samuel Beckett si Jean-Paul Sartre, cu care stabileste un dialog care va duce la influente reciproce.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial traieste la Geneva, apoi, in 1946, se intoarce la Paris, unde incepe o noua faza in creatia sa artistica. Figurile sale se alungesc, devin aproape filiforme, intr-un spatiu care le contine si in acelasi timp le completeaza.
In 1962 primeste "Marele Premiu" pentru sculptura al Bienalei din Venetia.
Ultimii ani sunt caracterizati de activitate frenetica, organizand mari expozitii in principalele orase ale Europei. Desi grav bolnav, se duce la New York, unde in 1965 se organizeaza o expozitie retrospectiva la "Museum of Modern Art". Ca ultima lucrare, prepara textul pentru cartea "Paris sans fin", care cuprinde o secventa de 150 litografii cu imagini din toate locurile vazute. Se stinge din viata la Chur in Elvetia, la 11 ianuarie 1966, fiind inmormantat in Borgonovo, orasul sau natal.