Rodion Konstantinovici Scedrin

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

21.07.2020

Adauga la favorite

543 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

S-a nascut la Moscova, intr-o familie de muzicieni: tatal sau, Constantin Mihailovici Scedrin (1894-1955), a fost absolvent al Conservatorului din Moscova, compozitor si profesor, mama – Concordia Ivanovna Scedrina (n. Ivanova) (1908-1999) – a fost muzician amator si economist de profesie. Cel care l-a initiat in muzica pe R. Scedrin a fost tatal sau, iar talentul sau a fost descoperit inca din copilarie, atunci cand a dat dovada de o memorie muzicala de exceptie. Intre anii 1945–50 a studiat la Scoala Corala „Sorov" din Moscova, iar in 1955 a absolvit Conservatorul din orasul natal, la doua specializari, studiind compozitia cu Iuri Saporin si pianul cu Yakov Flier. Alaturi de Saporin a continuat studiile postuniversitare pana in anul 1959. In perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial (octombrie 1941), familia Scedrin a fost deportata in Samara, localitate unde a fost deportat si Dmitri Sostakovici, care in acea perioada a finisat renumita sa Simfonie nr. 7. Tanarul Rodion Scedrin a avut prilejul de a o auzi la repetitia generala, condusa de dirijorul S. Samosud. D. Sostakovici si tatal compozitorului, Constantin Scedrin, au colaborat la Uniunea Compozitorilor din URSS, cel dintai – in calitate de presedinte, cel de-al doilea – in calitate de secretar general. Incepand cu anul 1965, R. Scedrin a fost, timp de patru ani, profesor de compozitie la Conservatorul din Moscova, activitate care a fost intrerupta din cauza conflictelor cu membrii de partid ai Facultatii Teoretice de Compozitie. In perioada anilor 1973-90, a ocupat postul de presedinte al Uniunii Compozitorilor (post in care l-a urmat pe Sostakovici).

Creatia
In aceasta mare diversitate de culori si controverse ale secolului XX, muzica lui Scedrin si-a croit propria individualitate. Desi stilul sau componistic s-a format intre principiile clasicismului si muzica traditionala, acestuia nu-i poate fi atribuita eticheta neoclasicimului. Chiar de la scrierea primelor creatii ale sale, Scedrin si-a manifestat deschis preocuparea pentru intensificarea cat mai clara a contrastelor in muzica si, odata cu aceasta, mentinerea cat mai viabila a echilibrului dintre tempo, ritm si modul de articulare a discursului muzical, pentru ca receptarea muzicii al „celui mai dinamic secol" sa devina cat mai autentica. „Fata de celelalte domenii de arta, specificitatea muzicii consta in faptul ca ea se doreste a fi legata de ceva deja trait ... Omul vrea sa vada un nou film, sa citeasca noi versuri, sa priveasca un nou tablou, dar sa asculte ceva deja cunoscut"1 (R. Scedrin). Compozitorul a cunoscut, a studiat si a operat cu principalele tehnici ale secolului XX – incepand cu cele ale lui Prokofiev, Sostakovici, Stravinski si Hindemith, si continuand cu cele ale lui Lutoslawki si Penderecki. In limbajul sau muzical se intrevad atat dodecafonia, cat si aleatorismul, polistilismul si muzica electronica, si totusi o mare parte a lucrarilor sale (concertele pentru pian si orchestra) nu au nimic comun cu serialismul sau poantilismul si chiar se opun intrucatva avangardismului. Nu lipsesc nici elemente din folclor sau jazz (pe care l-a cunoscut cu adevarat in anul 1962, aflandu-se intr-o calatorie in SUA). Creatia lui Scedrin se distinge printr-o mare diversitate a genurilor muzicale si o mare varietate a limbajului muzical, iar stilul sau componistic unifica prin urmare, intr-o fuziune organica, doua elemente contrastante: pe de o parte se prezinta serialismul si tehnicile avangardiste, iar pe de alta - muzica populara rusa, cu sonoritatile de clopote, cu bocetele si muzica pastorilor, cu ceastustele atat de caracteristice folclorului rus. Genul de opera inglobeaza aspectele principale ale individualitatii sale componistice. Cu subiecte inspirate din literatura clasica rusa, acestea sunt imbracate in stilul muzicii secolului al XX-lea. Opera sa Ne tolʼko liubovʼ... (Nu doar iubirea...) este prima opera in care genul de ceastusca apare intr-o forma a muzicii culte. In Myortvye dushi (Sufletele moarte) aspectul folcloric este reprezentat prin momentul inlocuirii sonoritatii instrumentelor cu coarde cu cea a unui cor de camera ce canta in maniera populara. Opera Lolita, prezentata pentru prima data la Opera Regala din Suedia, continua stilul postavangardist si neoromantic al compozitorului. Baletele lui Scedrin reprezinta si ele o treapta importanta in muzica teatrului rus. Baletul sau timpuriu Konyok-gorbunok (Calutul cocosat) reinvie imaginea basmului popular rusesc cu mici elemente de comedie. Karmen-suita, balet destinat orchestrei de coarde si percutiei, a fost creat special pentru sotia sa, balerina Maya Plisetzkaya, si coregraful cubanez Alberto Alonso si reprezinta o transcriere geniala a unor fragmente din opera lui Bizet. In baletul Anna Karenina, limbajul muzical atinge o noua latura a armoniei cromatice, avand la baza un colaj al temelor din creatia lui Ceaikovski (prin care transmite culoarea epocii). Baletele Chayka (Pescarusul) si Dama s sobachkoy (Doamna cu catelul) au fost de asemenea inspirate si scrise pentru sotia sa. Lucrarile lui Scedrin deseori poarta elemente neconventionale. Simfonia a II-a se infatiseaza ca o compunere din 25 de preludii, Concertul pentru pian si orchestra nr. 2 dezvolta o serie de 12 sunete, in timp ce finalul aceleiasi lucrari infatiseaza o improvizatie de jazz. Concertul pentru pian si orchestra nr. 3 este bazat pe variatiuni pe o tema ce este auzita doar la final, iar Concertul pentru pian si orchstra nr. 4 este scris doar in tonalitatile cu diezi. Concertele si piesele sale orchestrale continua traditia lui Glinka, iar aici observam prezenta si dezvoltarea unui material muzical national rus. Prezenta elementului national este foarte evidenta si in Concertele pentru orchestra: nr.1 -Ozornye chastushki (Ceastustele neastamparate), nr. 2 - Zvony (Clopotele). Concertul pentru orchestra nr. 3 se bazeaza pe muzica veche din provinciile rusesti, in timp ce nr. 4 - Hovorody (Hora) se bazeaza pe formule ritmice si melodice specifice rusesti. Un rol important il ocupa si muzica corala. Lucrarile pentru cor si orchestra Byurokratiada si Poetoria au un caracter social si satiric, iar in lucrarile sale pur corale este prezenta traditia muzicii sacre rusesti, cum ar fi lucrarea Zapechatlyonnyj angel (Ingerul izolat) pentru cor mixt si cobuz (instrument de suflat, asemanator cu fluierul si cavalul), bazata pe texte canonice ortodoxe in slavona, care poate fi considerata o adevarata liturghie rusa si una dintre cele mai frumoase lucrari sacre ale secolului XX.

Creatii de scena

Rodion Konstantinovici Scedrin

Semnaleaza o problema