Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat in istorie cu numele de Cardinalul Richelieu, (n. 9 septembrie 1585 in palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire; d. 4 decembrie 1642 in Paris) a fost un cleric, nobil si om politic francez.
A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Lucon (1608), cardinal (1622), prim duce de Richelieu (1631) si prim duce de Fronsac (1634), abate de Cluny, Citeaux si Premontre. De asemenea numit "Eminenta rosie", a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, telul sau fiind schimbarea structurii statului francez intr-o monarhie absoluta si slabirea hegemoniei Habsburgice in Europa.
Nascut la Paris, Armand du Plessis a fost al patrulea copil intr-o famile cu cinci copii, dintre care ultimii trei fii. Cu toate ca obarsia lui a fost din randul nobilimii mici, familia lui are un rol mai insemnat in Poitou. Tatal lui, Francois de Plessis, a fost soldat, iar mama lui, Susane de la Porte, a fost fiica unui jurist renumit. Din copilarie a fost delicat si a suferit accese frecvente de probleme de sanatate de-a lungul vietii.
In 1606 regele Henric al IV-lea il nominalizeaza pe Richelieu sa devina episcop de Lucon.[4] Richelieu fiind un copil slab, bolnavicios, Episcopia era convinsa ca dupa terminarea studiilor teologice, acesta nu ar fi in stare sa preia dioceza din Lucon. In aprilie 1607, cu dispensa papala (aprobarea papei fiind necesara intrucat Richelieu era prea tanar pentru aceasta functie), Richelieu este sfintit ca episcop. In 1608, el devine episcop in Lucon, unde, cu o energie deosebita, face ordine in dioceza dezorganizata in timpul razboiului hughenot. El este primul episcop din Franta care aplica in practica hotararile luate de Concilul din Trient.
In aceasta perioada de timp, Richelieu se imprieteneste cu Francois Le Clerc du Tremblay, un calugar capucin, care mai tarziu devine unul din oamenii sai de incredere. Inca din tinerete, Richelieu dovedeste interes pentru arena politica si presupunandu-se ca ar fi luat parte la intrunirea de la Loudon, unde se duceau tratative cu privire la o revolta a nobililor, la care a participat si du Tremblay "Pere Iosif" reprezentand interesele reginei Maria de Medici. De la acesta Richelieu afla amanunte despre mersul tratativelor, in el crescand o aversiune contra Habsburgilor; mai tarziu, atunci cand Richelieu a devenit cardinal, "Pere Iosif" numit si eminenta cenusie (din cauza culorii gri a robei lui) a ajuns omul lui de incredere, aducand pe cale diplomatica servicii importante statului.
In 1616 el devine secretar de stat, cu resortul "politica externa" si "razboi"
Ca sa sfarseasca hegemonia Spaniei in Europa, Richelieu s-a folosit in mod iscusit de disensiunile religioase existente in mod latent in Europa, la escaladarea carora a contribuit in mod substantial. Pe cand in politica interna Franta lupta impotriva protestantilor (hughenotilor), in plan extern, in contextul pregatirii Razboiului de treizeci de ani, a sprijinit principii protestanti impotriva trupelor spaniole si imperiale. Prin Pactul din Barwalde din 1631, Richelieu ii asigura regelui Suediei Gustav II Adolf un sprijin financiar de un milion livre (pfunnd) pe an, pentru finantarea razboiului contra catolicilor, sprijin care l-a ajutat pe regele suedez sa ajunga cu trupele sale pana in sudul Germaniei actuale. In 1635 intra in acest razboi chiar Franta (catolica) de partea protestanta impotriva papei, habsburgilor, Sfantului Imperiu Roman, trupele ei fiind conduse de un episcop catolic.
In anul 1642, sanatatea lui Richelieu s-a deteriorat puternic. Simtind ca i se apropie moartea, acesta l-a numit ca succesor pe unul dintre adeptii sai cei mai de incredere, Jules Cardinal Mazarin. Desi Mazarin a fost initial un reprezentant al Vaticanului, el a iesit din slujba papei pentru a intra in slujba regelui Frantei. Mazarin a devenit succesorul lui Richelieu atunci cand acesta a murit la 4 decembrie 1642. Cardinalul este inmormantat la biserica din Sorbona