Revolta de la Brasov din anul 1987 a fost o actiune de protest impotriva politicilor economice si sociale impuse in Republica Socialista Romania de dictatorul comunist Nicolae Ceausescu.
Primele proteste au inceput practic pe 14 noiembrie 1987, la Sectia 440 „Matrite" a intreprinderii de autocamioane Steagul Rosu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumatate din bani. Pe fluturasii de salariu, in dreptul rubricii „Retineri" era scris cuvantul „social".
Fara sa fie organizati dinainte, muncitorii au decis sa nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au incercat sa obtina raspunsuri de la conducerea intreprinderii, insa seful de sectie din acea noapte i-a tratat cu dispret si a anuntat conducerea administrativa despre intreruperea lucrului abia la ora 5 dimineata.
La ora 7.00 au sosit si muncitorii din schimbul I, asa ca starea de agitatie si protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar in jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunati la portile acesteia. In jurul orei 11.00 ei au luat hotararea sa mearga la sediul Comitetului Judetean al PCR, ca sa se faca ascultati. La iesirea din intreprindere, majoritatea protestatarilor ezita si se retrag, iar coloana care porneste spre Consiliul Judetean al P.C.R. este alcatuita doar din circa 400 de oameni.
Initial demonstrantii au scandat revendicari sociale: „Vrem mancare si caldura!", „Vrem banii nostri!", „Vrem mancare la copii!", „Vrem lumina si caldura!" si „Vrem paine fara cartela!". In dreptul Spitalului Judetean, ei au cantat imnul revolutiei de la 1848, „Desteapta-te, romane!". Ajungand in centrul orasului, coloanei de manifestanti i s-au alaturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brasov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenti si alti locuitori.
Din acest moment, protestul s-a transformat intr-unul politic, iar oamenii au sustinut ulterior ca ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceausescu!", „Jos comunismul!", „Jos dictatura!" sau „Jos tiranul!". Deja in timpul marsului, printre manifestanti s-au infiltrat membri ai Securitatii deghizati in muncitori, rolul lor fiind acela de a observa si de a retine figuri. Altii au ramas pe margine in ipostaza de spectatori, fotografiind sau chiar filmand.
Ajunsa in centrul orasului, multimea a luat cu asalt cladirea Comitetului Judetean de Partid si sediul primariei, „aruncand in piata portretele lui Ceausescu si alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionata".
Ziua de 15 noiembrie era una electorala, populatia fiind chemata sa valideze autoritatile locale din Brasov, rezultatele fiind hotarate deja de activul de partid. In acel an de drastice rationalizari, pe protestatari i-a infuriat in special sa descopere pavoazarea festiva a cladirilor oficiale si abundenta de produse alimentare pregatite pentru a celebra victoria in simulacrul de alegeri locale.
Cei care au patruns in cladirea Comitetului de Partid au gasit acolo produse care in acea perioada erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cascaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furiosi au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatura (calculatoare, telefoane, televizoare) si au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte apartineau comunistilor si trebuiau inlaturate sau arse.
Multimea nu s-a descarcat doar asupra mobilierului, ci a agresat si membri ai nomenclaturii brasovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind batut si fiindu-i sparta o arcada. Unul din militieni a fost batut, apoi dezbracat in pielea goala, iar uniforma i-a fost sfasiata de multime.
Manifestantii au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug urias, alcatuit din inregistrari de propaganda si documente de partid, a ars ore bune in piata din centrul Brasovului. La sosirea serii fortele de Securitate si armata au inconjurat zona centrala a orasului si au imprastiat prin forta revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, caini si masini blindate. Desi nu exista date ca cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestati.
Totusi, deoarece regimul ceausist a ales sa trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism", sentintele nu au depasit trei ani de inchisoare fara privare de libertate, o sentinta relativ moderata in codul penal comunist. Instanta a cerut insa executarea pedepselor la locul de munca si deportarea din oras a celor condamnati.
Dupa 1990 au putut fi documentate de catre cercetatori circa 100 de sentinte in Brasov, in timp ce alti manifestanti au fost condamnati in urma unor procese tinute pe tot teritoriul Romaniei.