La 420 kilometri de Chisinau, la granita dintre provinciile romanesti ale Transilvaniei si Munteniei, pe varful unei stanci, ne intampina silueta uneia dintre cele mai faimoase fortificatii din lume.
Castelul Bran, sau, cum le place amatorilor de senzatii, Castelul lui Dracula, ridicat aici cu mai bine de 600 de ani in urma, pastreaza si transmite vizitatorilor ceva din mandria cavalerilor care i-au calcat pragul in vremurile sale.
Castelul Bran se situeaza la mai putin de 30 km de Brasov, construit pe o stanca, intr-un amplasament cheie din punct de vedere strategic. El adaposteste in acest moment Muzeul Bran, muzeu ce se intinde pe cele patru etaje ale castelului. Aici sunt expuse colectii de ceramica, mobilier, arme si armuri, iar in curtea castelului se afla un mic muzeu al satului, cu case traditionale din regiunea culoarului Rucar-Bran.
Desi a intrat in circuitul si folclorul turistic drept Castelul lui Dracula, se pare ca Vlad Tepes nu a locuit niciodata la castel. Cu toate acestea, legenda pare sa fie mai puternica decat realitatea... aici turnandu-se celebrul film „Interviu cu un vampir ", ca o aluzie directa la presupusele trasaturi de vampir ale voievodului muntean. In anul 2000, Castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg si de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen si Elisabeth Sandhofer, mostenitorii castelului, care au devenit proprietarii castelului si ai domeniului aferent in urma unei decizii guvernamentale de retrocedare. Statul roman a pastrat administrarea castelului pentru inca 3 ani, pana in 18 mai 2009. Inaintea retrocedarii, Ministerul Culturii a dispus mutarea colectiilor apartinand statului roman de la Castelul Bran la Vama Medievala.
Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colectia personala. Redeschiderea oficiala a muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.
Povestea castelului
Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 in Zvolen confirma sasilor din Scaunul Brasovului dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala si cu mesterii lor, o noua cetate de piatra la Bran. Cu aceasta ocazie, regele promite brasovenilor ca, daca Tara Romaneasca va ajunge „in mainile noastre", atunci vama va fi mutata de la Rucar (Ruffa Arbor) la Bran. Referinta din textul documentului din 1377 cu privire la o „noua cetate de piatra", permite deductia ca fortificatia de piatra, ce urma sa fie edificata pe acest loc, a fost precedata de o intaritura de granita mai veche. Aceasta cetate, probabil din lemn, ar fi fost ridicata de cavalerii teutoni intre 1211-1225. Ea este atribuita magistrului Theodorikus. In secolul al XIII-lea, teritoriul cetatii Bran a fost supus jurisdictiei comitatului regal de Alba Iulia.
In anul 1395 Sigismund de Luxemburg, imparat german si rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca baza strategica pentru o incursiune in Tara Romaneasca, in urma careia l-a indepartat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Batran, vasalul sau.
In 1407 Sigismund ii acorda lui Mircea stapanirea castelelor Bran (fara domeniul aferent) si Bologa. Branul ramane sub autoritatea Tarii Romanesti pana in 1419. In anul 1427 Castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brasovului in cea a coroanei Ungariei, care a finantat lucrarile de fortificare si de extindere. In 1498 cetatea Branului a fost inchiriata de regalitatea maghiara catre scaunul Brasovului.
In 1920 Consiliul Orasenesc Brasov a donat Castelul Bran reginei Maria a Romaniei, in semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Regina l-a amenajat si l-a lasat mostenire fiicei ei, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, fiind abandonat si devastat.
Castelul s-a redeschis apoi vizitelor publice in 1956, fiind partial amenajat ca muzeu de istorie si arta feudala. In 1987 a intrat in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993.