In data de 22 august 1791, sclavii din Saint Domingue au dat startul unei revolte care a aruncat colonia intr-un razboi civl. Semnalul pentru a incepe revolutia a fost dat in 14 august, in timpul unei ceremonii religioase de Dutty Boukman, un preot voodoo si liderul sclavilor Maroon.
In urmatoarele zece zile, sclavii au preluat controlul asupra intregii provincii din nord printr-o revolta fara precedent. Ei s-au razbunat pe stapanii lor prin "jaf, viol, tortura, mutilare si moarte". Desi erau pregatiti pentru o asemenea revolta, ei nu se asteptau la o revolta de o asemenea amploare. In cateva saptamani, numarul sclavilor care s-au alaturat revoltei a ajuns la aproximativ 100.000. Iar pe parcursul urmatoarelor doua luni au fost omorati 4000 de proprietari si 180 de plantatii de zahar si sute de cafea au fost distruse de sclavi.
Pana in 1792, sclavi au reusit sa preia controlul asupra unei treimi din insule. Pentru a apara interesele sale economice, in martie 1792 Adunarea legislativa din Franta a acordat sclavilor din colonie drepturi civile si politice pentru a se putea elibera. Decizia Frantei a socat intreaga Europa, chiar si America. Pentru a se asigura de stoparea revolutiei, Franta a trimis in regiune si 6000 de soldati.
Intre timp, in 1793, Franta a declarat razboi Angliei, iar proprietarii de plantatii din Saint Domingue au incheiat un acord cu Anglia pentru a declara suveranitatea britanica asupra insulelor. Spania, care detinea restul insulei Hispaniola se va alatura Angliei in raboiul contra Franta. Astfel, trupele spaniole au invadat Saint Domingue, unde au fost sutinute de trupele sclavi.
Pana in august 1793, pe insula mai erau doar 3.500 de soldati francezi, iar pentru a preveni un dezastru militar, comisarul francez Sonthonax a eliberat sclavii din jurisdictia sa. Decizia a fost confirmata si extinsa prin Conventia Nationala din 1794, cand sclavia a fost abolita in mod oficial. Se estimeza ca aceasta rebeliune a ucis 100.000 de sclavi si 24.000 de proprietari de plantatii.