AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Paolo Caliari (zis Veronese) s-a nascut in anul 1528 la Verona. De la tatal sau, Gabriele Caliari - un pietrar cu solide cunostinte de sculptura si arhitectura - a invatat sa modeleze argila si a deprins extraordinarul simt al formei de care va profita in creatia sa. In 1541 intra ca ucenic in atelierul lui Antonio Badile, un pictor renumit in Verona, reprezentant al curentului traditional. Incepand cu anul 1535 va lucra cu celebrul arhitect Michele Sanmicheli, care in anul 1551 ii incredinteaza decorarea vilei pe care o construise pentru familia Soranzo in Treville, nu departe de Castelfranco. In anul 1552 castiga concursul pentru decorarea altarului catedralei din Mantova, si un an mai tarziu pleaca la Venetia. Aici artistul primeste o importanta comanda: decorarea a trei sali ale "Consiliului celor Zece" din Palatul Dogilor.
Veronese este primit in Venetia ca un artist recunoscut, el se stabileste in 1555 in acest oras, unde va trai si va lucra pana la sfarsitul vietii, devenind unul din cei mai de seama reprezentanti ai scolii venetiene de pictura. Primeste numeroase comenzi importante, de pilda decorarea boltii Marii Sali din Libreria Marciana (Biblioteca Sfantului Marcu). Lucreaza atat pentru biserici, cat si pentru palatele notabilitatilor venetiene, lucru mai putin obisnuit la Venetia, unde majoritatea artistilor erau specializati fie pe tematica religioasa, fie pe cea laica. Tema tabloului Iisus la Emaus, aflat in prezent in Muzeul Louvre din Paris, este desprinsa din Evanghelia Sfantului Luca. Compozitia tabloului se bazeaza pe mai multe axe transversale, trasate de bratele intinse ale apostolilor si de mana ridicata a lui Iisus, care duc la o intensificata aglomerare de gesturi in planul central al tabloului. In anul 1558 incepe sa lucreze la frescele din sacristia bisericii San Sebastiano, a caror executie ii va lua mai multi ani. Ciclul de picturi de la San Sebastiano se numara printre lucrarile cele mai frumoase pe care artistul le-a realizat de-a lungul carierei sale. Scena Martiriului Sfantului Sebastian, de pe unul din peretii laterali ai bisericii, impresioneaza prin tensiunea spirituala si prin tehnica desavarsita a pictorului in maniera cum construeste culoarea.
Plafonul "Salonului Olimpic" din Villa Barbaro
In anul 1560, Veronese pleaca la Roma. Aici descopera operele lui Rafael si Michelangelo, a caror arta produce asupra lui o impresie profunda. In acelasi an, dupa intoarcerea la Venetia, primeste comanda de a decora vila pe care Marcantonio Barbaro o construise la Maser dupa proiectul vestitului arhitect Andrea Palladio. In scurta vreme, pictorul va realiza fresce de o frumusete indescriptibila, care ii vor aduce gloria. Din acel moment va fi considerat unul dintre marii pictori venetieni, alaturi de Titian si Tintoretto.
In anul 1562, calugaritele de la manastirea San Giorgio Magiore il solicita sa realizeze o compozitie de mari dimensiuni, care sa decoreze sala de mese (refectorium-ul) manastirii: este vorba de celebra pictura intitulata Nunta din Cana Galilei, construita ca o scena teatrala la care participa zeci de personaje surprinse in miscare. Scena prezinta momentul in care apa este preschimbata in vin, minune care prevesteste Euharistia. Veronese lucreaza fara intrerupere. Putinul timp liber care ii ramane il dedica familiei sale. In 27 aprilie 1566 se casatoreste cu Elena Badile, fiica primului sau maestru, si se muta cu locuinta in cartierul Sf. Samuel, in apropierea palatului San Stefano.
In aprilie 1573 Veronese termina un tablou de mari dimensiuni intitulat Cina cea de Taina, destinat manastirii calugarilor dominicani de pa langa bazilica Santi Giovanni e Paolo, care sa ornamenteze refectorium-ul, in locul unei opere a lui Titian, distrusa in urma unui incendiu. Atmosfera oarecum frivola a compozitiei ii revolta pe inchizitorii "Sfantului Tribunal", care ii reproseaza maestrului introducerea in tablou a "bufonilor, betivilor, piticilor si a altor lucruri necuviincioase". La proces, artistul se apara cu multa intelepciune, este in cele din urma declarat nevinovat, insa tribunalul ii ordona schimbarea titlului operei, care din acel moment se va numi Ospatul in casa levitului.
Operele cu caracter laic au o tematica provenita fie din istoria antica, fie din mitologie. Compozitia Familia lui Darius in fata lui Alexandru este o dovada a maturitatii artistice a lui Veronese. Tabloul este construit dupa tiparul oferit de traditia venetiana "en frise". Artistul inscrie figurile intr-un spatiu delimitat de o balustrada, care desparte decorul arhitectural din fundal, ale carei arcuri si coloane sugereaza o ambianta teatrala, de primul-plan in care se desfasoara "spectacolul" dramatic al actiunii principale. Tabloul Venus si Adonis (1580), care se gaseste in prezent la Muzeul "Prado" din Madrid, reprezinta una dintre cele mai reusite si mai armonioase versiuni ale acestui motiv pictat de Veronese. In Marte si Venus avem de-a face cu interpretarea originala a unui alt motiv alegoric, frecvent abordat de Veronese. Zeul razboiului si zeita frumusetii si iubirii ii servesc pictorului la prezentarea unei lumi pasnice, in care iubirea triumfa asupra agresivitatii omenesti.
In anii optzeci, Veronese, acum in varsta de peste cincizeci de ani, simte din ce in ce mai des nevoia de a se odihni. La lucru il ajuta deja cei doi fii mai mari, Gabriele si Carletto. In anul 1583 isi cumpara in localitatea San Angelo o proprietate, unde se retrage din Venetia. Acolo, Veronese moare in ziua de 19 aprilie 1588. Este inmormantat in mausoleul de la biserica San Sebastiano din Venetia, in atmosfera minunata a picturilor pe care le-a executat.
Tablourile lui Veronese emana o frumusete irezistibila si ne uimesc prin bogatia lor, adesea preaslavesc splendoarea "Serenissimei Republici", Venetia, dar respira totodata o atmosfera de imperturbabila liniste. In operele perioadei tarzii de creatie, paleta cromatica a artistului capata tonuri ma intunecate, devenind usor melancolica, departe totusi de dramatismul reprezentarilor lui Tintoretto. Veronese nu este insa un pictor pur decorativ. El stapaneste la perfectie tehnica artistica, iar simtul deosebit al luminii si culorii ii va determina pe pictorii coloristi, inclusiv pe impresionisti, sa-si desavarseasca tehnica studiind operele lui Veronese. In limbajul artistic a intrat de altfel notiunea de "verdele Veronese", prin care se intelege culoarea albastru-verzuie, care apare adeseori in tablourile sale.