AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Pe locul sase avem sculptura Sarutul, ce-i apartine lui Rodin, aceasta fiind o lucrare cu o istorie unicata, avand in vedere ca este inspirata din povestea de iubire pasionala ce a avut loc intre Francesca da Ramini si Paolo Malatesta. La inceput, opera a fost realizata pentru a se alatura ansamblului Portile Iadului, insa in cele din urma sculptorul a fost de parere ca nu-si are locul acolo si a refacut totul pentru a avea finalmente o statuie individuala. Odata cu urcarea catre pozitia intai, urcam si in timp, avand in vedere ca aceasta sculptura este ceva mai recenta, ea datand din anul 1889, fiind realizata din marmura, apartinand Francezului Auguste Rodin.
Ce este fascinant aici nu reprezinta nimic altceva decat ideea in sine a cuplului, simbolizand pasiunea, in care intra si puritate si pacat totodata, indecizie care probabil l-a facut pe creatorul sau sa o retraga din ansamblul Portile Iadului. Opera a purtat initial numele de Francesca da Ramini, asa cum era protagonista numita in Infernul lui Dante, fiind imortalizata in bratele celui de care s-a indragostit si anume fratele mai mic al sotului ei, Paolo,, in timp ce ambii citeau povestea lui Lancelot si a lui Guinevere, descoperiti din pacate de sotul Francescai si omorati in aceeasi secunda. In sculptura, la o privire mai atenta, cartea poate fi vazuta in mana lui Paolo, iar buzele nu se ating propriu zis, avand in vedere ca au fost intrerupti chiar inainte de a se fi atins vreodata.
In momentu in care sculptura a fost vizualizata de critici pentru prima data, aceasta a primit un titlu mai putin specific si anume acela de „Le Baiser", deci Sarutul sau The Kiss. Ceea ce a facut statuia faimoasa este atat unirea dintre cei doi, simbol al pacatului, cat si iubirea, simbol al puritatii, dar nu in ultimul rand erotismul cu care a fostcreata in cele din urma. O versiune realizata din bronz a statuii, ce masoara 74 de centimetri, a fost trimisa la Expozitia Columbiana Mondiala de la Chicago in anul 1893, insa a fost considerata nepotrivita pentru a fi vazuta de toata lumea, asadar nu a fost facuta publica, fiind inchisa intr-o camera, in care avea acces doar personalul.
Metoda lui Rodin de a face sculpturi de dimensiuni mari, consta in faptul ca la inceput angaja asistenti sculptori care sa-l ajute sa creeze copii ale modelelor mici, create din materiale mai usor modelabile decat marmura si de indata ce acestia terminau, Rodin insusi, retusa versiunile mari, dupa modelele mici. Inainte ca statuia de dimensiuni mari The Kiss, sa fie conceputa, creatorul sau a realizat variante mai mici, din teracota, tencuiala sau bronz.
Cele trei variante mari din marmura ale statuii au fost expuse impreuna la museul din Orsay, in anul 1995, iar o a patra copie, mai mica, de aproximativ 90 de centimetri, in comparatie cu cei 181,5 centimetri a dimensiunii reale, ce o avea copia din Paris, a fost facuta dupa moartea lui Rodin, de catre Henri – Leon Greber, pentru muzeul din Philadelphia, care a luat in cele din urma numele de Rodin Museum. Dupa celebra statuie au fost facute in cele din urma o serie de alte exemplare din bronz, afirmandu-se faptul ca numai fundatia Barbedienne a prdus un numar de aproximativ 319 copii.