Din aceeasi categorie
|
Gentile Bellini 1.022 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Giovanni Bellini-pictor renascentist 417 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Giorgione (1476-1510) 615 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Fra Angelico - Un geniu modest si umil 1.327 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Andrea Mantegna - unul din cei mai importanti pictori 2.021 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
(Giovanni Antonio Canal) Canaletto 1.271 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Giovanni Cimabue pictor(Florenta, 1240 - 1302) 1.288 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lorenzo Lotto partea I 1.764 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lorenzo Lotto partea a II-a 2.025 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Tiziano Vecellio 520 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Arta
Giovanni Bellini
| Adaugat de Cozana | 12.02.2013 |  Adauga
la favorite |
2.563 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteGiovanni Bellini zis si Giambellino (n. 1430 - d.29 noiembrie 1516) a fost un pictor italian renascentist, reprezentant al scolii venetiene. Tatal sau a fost renumitul pictor Jacopo Bellini, iar cumnatul sau - cunoscutul artist italian Andrea Mantegna. Giovanni Bellini a schimbat cu totul caracterul picturii venetiene, rupand definitiv cu stilul gotic.
Tatal pictorului, Jacopo Bellini, fost elev al lui Gentile da Fabriano (1370-1427), a fost unul dintre maestrii picturii gotice venetiene de curte. Data nasterii lui Giovanni Bellini nu se cunoaste cu precizie, specialistii au cazut de acord in privinta anului 1430. Giovanni a fost cel de-al treilea copil al lui Jacopo, inaintea lui se nascuse Nicolosia si Gentile, acesta devenind si el pictor. Giovanni, asemenea fratelui sau Gentile, invata primele elemente ale picturii in atelierul tatalui sau. Isi incearca talentul si in poezie, scriind cateva sonete, se consacra totusi in intregime picturii. In anul 1453, familiei Bellini i se alatura inca un pictor, Nicolosia
In 1450, Giovanni are deja propriul lui atelier, la parohia San Lio. Lucreaza impreuna cu fratele sau la cateva opere. Prima comanda serioasa o primeste in anul 1464, cand trebuie sa realizeze un poliptic pentru biserica Santi Giovanni e Paolo din San Zanipolo. Opera a terminat-o prin anul 1468.
In anul 1470 moare Jacopo Bellini. Singurul mostenitor al atelierului este fiul cel mai mare, Gentile. In schimb, Giovanni se bucura de o popularitate tot mai mare in Venetia si, in 1479, primeste sarcina sa decoreze marea sala de consiliu din Palatul Dogilor. Onorariul anual al lui Giovanni Bellini este optsprezece ducati, in plus artistului i se acorda si "senseria", un fel de privilegiu care ii asigura o sursa de venit permanenta, ca o renta viagera. In 1483, Bellini este numit oficial pictor al Republicii Venetia si asrfel este scutit de plata darilor pentru breasla pictorilor.
Despre viata personala a pictorului nu se stie prea mult. Se casatoreste destul de tarziu, in jurul anului 1485, cand avea mai mult de 50 de ani, cu Ginevra Bocheta, cu care va avea un copil. Ginevra moare insa trei ani mai tarziu si curand dupa aceea moare si singurul lor fiu.
Arta lui Bellini datoreaza mult culturii sale umaniste si numeroaselor legaturi ale artistului cu alti creatori. In anul 1475, soseste la Venetia din Sicilia pictorul Antonello da Messina, al carui stil cu o precizie deosebita in redarea fidela a realitatii are o influenta puternica supra picturii lui Giovanni Bellini. Albrecht Durer viziteaza Venetia in anul 1506 si vorbeste cu mare entuziasm despre colegul sau din Venetia: "Desi nu mai este tanar, el este cel mai bun dintre toti pictorii". Bellini este in relatii apropiate cu pictorii scolii din Padova. Si oamenii de cultura contemporani lui l-au influentat. Cercului sau de cunoscuti apartine - printre altii - si poetul Pietro Bembo (1470-1547), multumita caruia Bellini face cunostinta cu unul din cei mai importanti clienti ai sai, Isabella D'Este Gonzage. Asupra operei lui Bellini au o influenta mare si reflectiile filosofice ale ganditorului umanist Lorenzo Vallo (1407-1457).
In 1507, moare fratele sau Gentile Bellini. Giovanni mosteneste de la el caietele cu schite ale tatalui lor, care il inspira la innoirea stilului propriu. In acelasi an termina ultimele picturi din sala de consiliu a Palatului Dogilor. In aceasta perioada, in atelierul lui Bellini lucreaza pictori tineri, ca Titian si Giorgione, care il ajuta la unele din opere.
Giovanni Bellini moare in ziua de 29 noiembrie 1516, in orasul sau natal, Venetia. Este inmormantatin cimitirul de langa biserica Santi Giovanni e Paolo.
Opere (Galerie selectiva)
O lista completa cu operele lui Giovanni Bellini se gaseste in versiunea italiana a articolului.
Incoronazione della Vergine ("Incoronarea Fecioarei") - Panoul central al retabulum-ului altarului bisericii San Franciscp din Pesaro, 1471-1474
"Pieta" este una dintre una dintre primele capodopere ale lui Giovanni Bellini. Luand in consideratie perfectiunea artistica si stilul operi, specialistii fixeaza data picturii in jur de 1465. Personajele ocupa aproape toata suprafata tabloului, lasand libere doar cateva mici spatii ocupate de peisaj. Toate acestea se integreaza armonios si formeaza un fel de cadru in jurul trupului palid al lui Christos.
Cea mai important opera a lui Giovanni Bellini de la mijlocul anilor '70 este pictura destinata altarului bisericii San Francisco din Pesaro, reprezentand "Incoronarea Fecioarei", executata la comanda seniorului din Pesaro, Alessandro Sforza. Doua sunt motivele pentru care aceasta pictura are o asemenea semnificatie remarcabila. Pe de o parte, pictorul atinge cu aceasta creatie o maturitate pe care nu o intalnisem in picturile sale anterioare, pe de alta parte, este prima pictura de altar de mari dimensiuni pictata in ulei, procedeu putin raspandit la Venetia. Caracterul majestos al tabloului se datoreaza si dimensiunilor sale de aproape 3 x 5 metri. Bellini a asezat scena principala pe un fundal cu peisaj si a incadrat-o intre elementele arhitecturale cu forme geometrice perfecte, elaborate cu maiestrie. Scena este inconjurata de opt picturi laterale reprezentand opt sfinti, iar in parte de jos se pot vedea sapte scene din viata acelorasi sfinti, printre care, a sasea scena il reprezinta pe "Sfantul Francisc primind stigmatele".
Pictura intitulata "Trasfigurazione di Cristo" ("Schimbarea la fata", cca. 1480), care se afla astazi in Galleria Nazionale di Capodimonte din Neapole, provine din Vicenza, de pe altarul capelei catedralei Fiocardo. Bellini a pictat mai multe tablouri reprezentand schimbarea la fata a Domnului, dar numai trei dintre acestea s-au pastrat pana astazi. Cu aceasta tema artistul face referire la arta bizantina, care a avut o mare influenta asupra tatalui sau, stilul operei prezentata aici este insa deja caracteristic lui Giovanni Bellini. Se observa, de exemplu, solutiile plastice utilizate de Giovanni Bellini, cum ar fi hotarul care desparte sfera sacrului de sfera profanului, accentuand totodata puternica legatura dintre elementul ceresc si cel pamantesc, scena cu caracter univoc religios se integreaza in peisajul real.
Pictura cu titlul "Alegorie sacra", atribuita mai de mult lui Giorgione, este astazi considerata univoc opera a lui Bellini. Tabloul a fost cumparat de Isabella d'Este, probabil in jurul anului 1500, pentru resedinta ei din Mantova. Datorita acestui tablou, Bellini intra in randul celor mai mari maestri ai picturii. Artistul lasa deoparte scenele religioase traditionale, care pana atunci i-au dominat temele, pentru a crea picturi cu totul alegorice, complexe si foarte personale, rezultat al culturii umaniste si tratatelor teologice din Venetia sfarsitului de secol al XV-lea. Interpretarea Alegoriei a dat nastere la multe contradictii. Potrivit aprecierii general acceptate ar fi vorba de interpretarea plastica a intruparii Fiului lui Dumnezeu. Pictura dovedeste faptul ca artistului venetian nu i-a fost straina pictura lui Leonardo da Vinci. Bellini reuseste sa creeze o atrmosfera pasnica care nu atenueaza forta expresiva a personajelor si a peisajului, in pefecta armonie cu repartitia culorilor.
Giovanni Bellini a pictat multe portrete, dobandind cunostinte profesionale atat de vaste in acest gen, incat tablourile sale vor juca un rol important in secolul urmator in aparitia portretisticii ca moda la Venetia. Faptul ca cineva isi comanda un portret indica in secolul al XV-lea o anume demnitate si un rang social. Acest fapt este demonstrat si de portretul dogelui Leonardo Loredan, unul dintre cele mai reusite portrete ale lui Bellini, in care artistul il prezinta extrem de concentrat si intr-o pozitie solemna. Personajul este pictat ca bust in stil sculptural, inspirat de operele lui Donatello si de creatiile sculptorilor din Roma.
Pictura "Buna Vestire" (Vergine Annunziata, cca. 1500), compusa din doua fragmente simetrice, a fost destinata bisericii Santa Maria dei Miracoli din Venetia pentru un diptic. Pentru a armoniza pictura cu spatiul inconjurator, Bellini a pictat decoratia de marmora a bisericii. Artistul face dovada talentului sau prin asezarea in spatiu a personajelor si a obiectelor, precum si prin aplicarea tehnicii perspectivei. Din simetria tablourilor se poate trage concluzia ca pictorul a lucrat deodata pe doua panze ridicate una langa cealalta.
Armonia cromatica a picturii "Sacra Conversazione" (sau "Madonna cu Pruncul intre Ioan Botezatorul si o sfanta", cca. 1504) face referire la perioada tarzie de creatie a maestrului venetian. La pictarea acestui tablou, Bellini utilizeaza culori puternice si vii: rosu aprins, nuante vii de albastru si de galben. Fiecare personaj primeste dimensiuni monumentale datorita peisajului din fundal, care prin culorile sale restranse, monotone, contasteaza expresivitatea personajelor.
Giovanni Bellini: Cap de batran, desen cca. 1480, Windsor Castle Royal Gallery
"Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la inceput destinata altarului San Girolamo, care astazi nu mai exista. In timpul razboaielor napoleoniene soldatii francezi au desfacut altarul si au dus tabloul in Franta. Acolo a fost desprins de pe placa de lemn si a fost transpus pe panza. Este readus in biserica San Zaccario in 1815 si este restaurat in 1835. Arhitectura, perspectiva si compozitia intregului tablou sunt obiecte de deosebita admiratie. Tabloul este o creatie care se incadreaza deja in stilul secolului al XVI-lea: personajele si obiectele nu mai sunt legate prin linia rigida a contururilor, ci lumina modeleaza corpurile si formele arhitectonice care le inconjoara.
"Festinul zeilor" este unul din ultimele tablouri ale lui Giovanni Bellini. Pictura a fost executata pentru printul din Ferrara, Alfonso I d'Este. Se stie ca in anul 1529 Tiziano i-a facut unele corecturi. Tabloul este ilustrarea unei scene mitologice cu privire la Priapus, asa cum o povesteste Ovidiu in calendarul sau poetic numit "Fasti". Bellini zugraveste cu iscusinta profesionala perfecta figurile, cutele bogate ale vesmintelor si peisajul. Culorile par mai orbitoare decat in oerele anterioare. Scena este iluminata din doua puncte diferite - metoda des intalnita la Bellini: prima sursa de lumina esta situata deasupra copacilor din partea dreapta, in schimb zeii sunt luminati frontal.
Desenul "Cap de batran" (cca. 1480) demonstreaza maiestria deosebita a lui Giovanni Bellini, egaland perfectiunea desenelor lui Leonardo da Vinci.
Giovanni Bellini deschide noi orizonturi in pictura renascentista venetiana. Creatia sa a lasat urme in operele multor alti pictori care au pornit pe urmele lui. Dintre cei mai talentati artisti ai noii generatii sunt de amintit Alvise Vivarini (1446-1505), Lorenzo Lotto (1480-1556), Giorgione (1477-1510) si Tiziano (1488-1570). Toti au trecut prin atelierul lui Bellini. Cel mai important discipol al sau este Tiziano, care preia dupa moartea lui Bellini titlul de pictor oficial al Republicii Venetia.
Influenta lui Bellini depaseste granitele Italiei si hotarele secolului al XV-lea. Siguranta si claritatea realizarilor lui Bellini le regasim in unele din panzele lui Eugene Delacroix (1798-1863); Edgar Degas (1834-1917) picteaza o copie dupa "Alegoria sacra".
Tatal pictorului, Jacopo Bellini, fost elev al lui Gentile da Fabriano (1370-1427), a fost unul dintre maestrii picturii gotice venetiene de curte. Data nasterii lui Giovanni Bellini nu se cunoaste cu precizie, specialistii au cazut de acord in privinta anului 1430. Giovanni a fost cel de-al treilea copil al lui Jacopo, inaintea lui se nascuse Nicolosia si Gentile, acesta devenind si el pictor. Giovanni, asemenea fratelui sau Gentile, invata primele elemente ale picturii in atelierul tatalui sau. Isi incearca talentul si in poezie, scriind cateva sonete, se consacra totusi in intregime picturii. In anul 1453, familiei Bellini i se alatura inca un pictor, Nicolosia
In 1450, Giovanni are deja propriul lui atelier, la parohia San Lio. Lucreaza impreuna cu fratele sau la cateva opere. Prima comanda serioasa o primeste in anul 1464, cand trebuie sa realizeze un poliptic pentru biserica Santi Giovanni e Paolo din San Zanipolo. Opera a terminat-o prin anul 1468.
In anul 1470 moare Jacopo Bellini. Singurul mostenitor al atelierului este fiul cel mai mare, Gentile. In schimb, Giovanni se bucura de o popularitate tot mai mare in Venetia si, in 1479, primeste sarcina sa decoreze marea sala de consiliu din Palatul Dogilor. Onorariul anual al lui Giovanni Bellini este optsprezece ducati, in plus artistului i se acorda si "senseria", un fel de privilegiu care ii asigura o sursa de venit permanenta, ca o renta viagera. In 1483, Bellini este numit oficial pictor al Republicii Venetia si asrfel este scutit de plata darilor pentru breasla pictorilor.
Despre viata personala a pictorului nu se stie prea mult. Se casatoreste destul de tarziu, in jurul anului 1485, cand avea mai mult de 50 de ani, cu Ginevra Bocheta, cu care va avea un copil. Ginevra moare insa trei ani mai tarziu si curand dupa aceea moare si singurul lor fiu.
Arta lui Bellini datoreaza mult culturii sale umaniste si numeroaselor legaturi ale artistului cu alti creatori. In anul 1475, soseste la Venetia din Sicilia pictorul Antonello da Messina, al carui stil cu o precizie deosebita in redarea fidela a realitatii are o influenta puternica supra picturii lui Giovanni Bellini. Albrecht Durer viziteaza Venetia in anul 1506 si vorbeste cu mare entuziasm despre colegul sau din Venetia: "Desi nu mai este tanar, el este cel mai bun dintre toti pictorii". Bellini este in relatii apropiate cu pictorii scolii din Padova. Si oamenii de cultura contemporani lui l-au influentat. Cercului sau de cunoscuti apartine - printre altii - si poetul Pietro Bembo (1470-1547), multumita caruia Bellini face cunostinta cu unul din cei mai importanti clienti ai sai, Isabella D'Este Gonzage. Asupra operei lui Bellini au o influenta mare si reflectiile filosofice ale ganditorului umanist Lorenzo Vallo (1407-1457).
In 1507, moare fratele sau Gentile Bellini. Giovanni mosteneste de la el caietele cu schite ale tatalui lor, care il inspira la innoirea stilului propriu. In acelasi an termina ultimele picturi din sala de consiliu a Palatului Dogilor. In aceasta perioada, in atelierul lui Bellini lucreaza pictori tineri, ca Titian si Giorgione, care il ajuta la unele din opere.
Giovanni Bellini moare in ziua de 29 noiembrie 1516, in orasul sau natal, Venetia. Este inmormantatin cimitirul de langa biserica Santi Giovanni e Paolo.
Opere (Galerie selectiva)
O lista completa cu operele lui Giovanni Bellini se gaseste in versiunea italiana a articolului.
Incoronazione della Vergine ("Incoronarea Fecioarei") - Panoul central al retabulum-ului altarului bisericii San Franciscp din Pesaro, 1471-1474
"Pieta" este una dintre una dintre primele capodopere ale lui Giovanni Bellini. Luand in consideratie perfectiunea artistica si stilul operi, specialistii fixeaza data picturii in jur de 1465. Personajele ocupa aproape toata suprafata tabloului, lasand libere doar cateva mici spatii ocupate de peisaj. Toate acestea se integreaza armonios si formeaza un fel de cadru in jurul trupului palid al lui Christos.
Cea mai important opera a lui Giovanni Bellini de la mijlocul anilor '70 este pictura destinata altarului bisericii San Francisco din Pesaro, reprezentand "Incoronarea Fecioarei", executata la comanda seniorului din Pesaro, Alessandro Sforza. Doua sunt motivele pentru care aceasta pictura are o asemenea semnificatie remarcabila. Pe de o parte, pictorul atinge cu aceasta creatie o maturitate pe care nu o intalnisem in picturile sale anterioare, pe de alta parte, este prima pictura de altar de mari dimensiuni pictata in ulei, procedeu putin raspandit la Venetia. Caracterul majestos al tabloului se datoreaza si dimensiunilor sale de aproape 3 x 5 metri. Bellini a asezat scena principala pe un fundal cu peisaj si a incadrat-o intre elementele arhitecturale cu forme geometrice perfecte, elaborate cu maiestrie. Scena este inconjurata de opt picturi laterale reprezentand opt sfinti, iar in parte de jos se pot vedea sapte scene din viata acelorasi sfinti, printre care, a sasea scena il reprezinta pe "Sfantul Francisc primind stigmatele".
Pictura intitulata "Trasfigurazione di Cristo" ("Schimbarea la fata", cca. 1480), care se afla astazi in Galleria Nazionale di Capodimonte din Neapole, provine din Vicenza, de pe altarul capelei catedralei Fiocardo. Bellini a pictat mai multe tablouri reprezentand schimbarea la fata a Domnului, dar numai trei dintre acestea s-au pastrat pana astazi. Cu aceasta tema artistul face referire la arta bizantina, care a avut o mare influenta asupra tatalui sau, stilul operei prezentata aici este insa deja caracteristic lui Giovanni Bellini. Se observa, de exemplu, solutiile plastice utilizate de Giovanni Bellini, cum ar fi hotarul care desparte sfera sacrului de sfera profanului, accentuand totodata puternica legatura dintre elementul ceresc si cel pamantesc, scena cu caracter univoc religios se integreaza in peisajul real.
Pictura cu titlul "Alegorie sacra", atribuita mai de mult lui Giorgione, este astazi considerata univoc opera a lui Bellini. Tabloul a fost cumparat de Isabella d'Este, probabil in jurul anului 1500, pentru resedinta ei din Mantova. Datorita acestui tablou, Bellini intra in randul celor mai mari maestri ai picturii. Artistul lasa deoparte scenele religioase traditionale, care pana atunci i-au dominat temele, pentru a crea picturi cu totul alegorice, complexe si foarte personale, rezultat al culturii umaniste si tratatelor teologice din Venetia sfarsitului de secol al XV-lea. Interpretarea Alegoriei a dat nastere la multe contradictii. Potrivit aprecierii general acceptate ar fi vorba de interpretarea plastica a intruparii Fiului lui Dumnezeu. Pictura dovedeste faptul ca artistului venetian nu i-a fost straina pictura lui Leonardo da Vinci. Bellini reuseste sa creeze o atrmosfera pasnica care nu atenueaza forta expresiva a personajelor si a peisajului, in pefecta armonie cu repartitia culorilor.
Giovanni Bellini a pictat multe portrete, dobandind cunostinte profesionale atat de vaste in acest gen, incat tablourile sale vor juca un rol important in secolul urmator in aparitia portretisticii ca moda la Venetia. Faptul ca cineva isi comanda un portret indica in secolul al XV-lea o anume demnitate si un rang social. Acest fapt este demonstrat si de portretul dogelui Leonardo Loredan, unul dintre cele mai reusite portrete ale lui Bellini, in care artistul il prezinta extrem de concentrat si intr-o pozitie solemna. Personajul este pictat ca bust in stil sculptural, inspirat de operele lui Donatello si de creatiile sculptorilor din Roma.
Pictura "Buna Vestire" (Vergine Annunziata, cca. 1500), compusa din doua fragmente simetrice, a fost destinata bisericii Santa Maria dei Miracoli din Venetia pentru un diptic. Pentru a armoniza pictura cu spatiul inconjurator, Bellini a pictat decoratia de marmora a bisericii. Artistul face dovada talentului sau prin asezarea in spatiu a personajelor si a obiectelor, precum si prin aplicarea tehnicii perspectivei. Din simetria tablourilor se poate trage concluzia ca pictorul a lucrat deodata pe doua panze ridicate una langa cealalta.
Armonia cromatica a picturii "Sacra Conversazione" (sau "Madonna cu Pruncul intre Ioan Botezatorul si o sfanta", cca. 1504) face referire la perioada tarzie de creatie a maestrului venetian. La pictarea acestui tablou, Bellini utilizeaza culori puternice si vii: rosu aprins, nuante vii de albastru si de galben. Fiecare personaj primeste dimensiuni monumentale datorita peisajului din fundal, care prin culorile sale restranse, monotone, contasteaza expresivitatea personajelor.
Giovanni Bellini: Cap de batran, desen cca. 1480, Windsor Castle Royal Gallery
"Madonna cu Pruncul" (1505) fusese la inceput destinata altarului San Girolamo, care astazi nu mai exista. In timpul razboaielor napoleoniene soldatii francezi au desfacut altarul si au dus tabloul in Franta. Acolo a fost desprins de pe placa de lemn si a fost transpus pe panza. Este readus in biserica San Zaccario in 1815 si este restaurat in 1835. Arhitectura, perspectiva si compozitia intregului tablou sunt obiecte de deosebita admiratie. Tabloul este o creatie care se incadreaza deja in stilul secolului al XVI-lea: personajele si obiectele nu mai sunt legate prin linia rigida a contururilor, ci lumina modeleaza corpurile si formele arhitectonice care le inconjoara.
"Festinul zeilor" este unul din ultimele tablouri ale lui Giovanni Bellini. Pictura a fost executata pentru printul din Ferrara, Alfonso I d'Este. Se stie ca in anul 1529 Tiziano i-a facut unele corecturi. Tabloul este ilustrarea unei scene mitologice cu privire la Priapus, asa cum o povesteste Ovidiu in calendarul sau poetic numit "Fasti". Bellini zugraveste cu iscusinta profesionala perfecta figurile, cutele bogate ale vesmintelor si peisajul. Culorile par mai orbitoare decat in oerele anterioare. Scena este iluminata din doua puncte diferite - metoda des intalnita la Bellini: prima sursa de lumina esta situata deasupra copacilor din partea dreapta, in schimb zeii sunt luminati frontal.
Desenul "Cap de batran" (cca. 1480) demonstreaza maiestria deosebita a lui Giovanni Bellini, egaland perfectiunea desenelor lui Leonardo da Vinci.
Giovanni Bellini deschide noi orizonturi in pictura renascentista venetiana. Creatia sa a lasat urme in operele multor alti pictori care au pornit pe urmele lui. Dintre cei mai talentati artisti ai noii generatii sunt de amintit Alvise Vivarini (1446-1505), Lorenzo Lotto (1480-1556), Giorgione (1477-1510) si Tiziano (1488-1570). Toti au trecut prin atelierul lui Bellini. Cel mai important discipol al sau este Tiziano, care preia dupa moartea lui Bellini titlul de pictor oficial al Republicii Venetia.
Influenta lui Bellini depaseste granitele Italiei si hotarele secolului al XV-lea. Siguranta si claritatea realizarilor lui Bellini le regasim in unele din panzele lui Eugene Delacroix (1798-1863); Edgar Degas (1834-1917) picteaza o copie dupa "Alegoria sacra".
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.