Martin Heidegger a fost un unul din cei mai importanti filozofi germani din secolul al XX-lea. Lucrarea sa capitala, "Sein und Zeit" ("Fiinta si timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influenta hotaratoare asupra gandirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida si Hannah Arendt.
Dupa absolvirea gimnaziului in 1909, incepe sa studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai tarziu se transfera la facultatea de filosofie, studiind in acelasi timp matematica si stiintele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. In 1913 obtine titlul de „doctor in filosofie". Incepand cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca in 1928 sa fie chemat la Freiburg, ca urmas al lui Husserl la catedra de filosofie. In 1927 publica lucrarea "Sein und Zeit", in care pune bazele ontologiei fundamentale, prin care se rupe cu traditia sistemelor ontologice ce dainuiau inca de la Platon. In 1933, dupa venirea la putere a lui Hitler, se inscrie in partidul nazist (NSDAP), unde a fost membru din mai 1933 pana in mai 1945[1]. Intrebarea daca aceasta aderare a fost formala sau angajanta ideologic constituie inca o vie dezbatere intre comentatorii de astazi.
Este numit rector al Universitatii din Freiburg, dar demisioneaza dupa un semestru, pentru a se putea consacra sarcinilor didactice. In cuvantarile sale publice critica, din punctul sau de vedere romantic-conservativ, depersonalizarea si instrainarea din societatea moderna. Comportamentul sau politic este ambiguu, pe de o parte respinge conceptiile rasiale ale nazismului si se declara impotriva arderii cartilor „suspecte" pe teritoriul universitatii, pe de alta parte nu intreprinde nimic pentru a impiedica antisemitismul in crestere, care afecta o parte din corpul didactic si din studenti. Tinde sa se izoleze si organizeaza seminarii „privatissime" pentru un numar restrans de doctoranzi alesi dupa criterii foarte stricte. Printre acestia s-a nuarat si romanul Alexandru Dragomir. Lucreaza la a doua sa lucrare fundamentala, Beitrage zur Philosophie („Contributii la filosofie"), care va aparea abia postum, in 1989. Dupa sfarsitul razboiului este supus procesului de „denazificare" si suspendat de la universitate. In 1950 este reintegrat in corpul universitar; doi ani mai tarziu este pensionat. In 1974 incepe editarea operelor sale complete in peste 100 de volume.
Heidegger a murit la 26 mai 1976 la Freiburg