Originar din India. cunoscut din cartile vedice sub numele de „nimbuka", Lamaiul a fost preluat de arabi
care l-au botezat „limun", gasindu-si o a doua patrie in partea sudica a Mediteranei, patrunzand tarziu in
Europa, de vreme ce Ibn Bauthar nu ii citeaza intr-o enumerare a plantelor cultivate in Spania. Se pare ca
in cultura a patruns in Europa de-abia spre mijlocul secolului al XV-lea.
Gama recomandarilor sale terapeutice este de-a dreptul impresionanta, uneori chiar exagerata, atat
pentru pulpa fructului, pentru suc, cat si pentru coaja, in uz intern si extern, in cosmetica, pentru
prepararea uleiului esential sau a acidului citric.
PRINCIPALII CONSTITUENTI
Lamaile contin 86-88% apa.
Dintre acizii organici: acidul citric (6-8% in suc), acidul malic, citrat de calciu si de potasiu.Page 84 of 240
Continutul in protide este redus (0,5%), la fel ca si cel in hidrati de carbon (5%).
Sarurile minerale sunt reprezentate prin cele de Na (2 mg%), K (95 mg%), Ca (7 mg%), P (10 mg%), Fe (0,3
mg%), iar sub forma de oligoelemente: Si, Mn, Cu etc.
Dintre vitamine, pe primul loc se situeaza vitamina C (40^50 mg la 100 g fructe), apoi vitaminele B1,B2,
B3A, E si PP.
Uleiul volatil din coaja de lamaie este format din terpene (limonen, pinene, camfen, felandren,
sesquiterpene etc), din linalil, acetat de linalil si geranil, citronelol, citral, aldehide etc
RECOMANDARI TERAPEUTICE
Intern.
in trecutul indepartat, lipsa din alimentatie a vitaminei C, in special din cea a marinarilor, provoca o boala
cunoscuta sub numele de scorbut. De aici si denumirea de „acid ascorbic" data pentru vitamina C.
Aceasta vitamina joaca un rol important in vindecarea fracturilor prin fixarea calciului, in tulburari de
circulatie si in special in prevenirea fragilitatii capilarelor, in hemoragiile subcutanate si in hemoragiile
gingiilor.
Carenta in vitamina C dupe la insuficiente corticosuprarenale, astfel incat consumul de lamaie mareste
capacitatea de aparare a organismului in bolile infectioase.
Bactericide, datorita uleiului volatil, lamaile pot fi utilizate in infectii digestive si respiratorii.
Efecte bune se obtin in tratarea afectiunilor hepatice, atat in refacerea parenchimului hepatic (in hepatite
si chiar in preciroza), ca si pentru calmarea crizelor acute hepatobiliare.
Contrar unor pareri raspandite ca ar mari aciditatea (prin continutul mare de acid citric si gustul sau acid)
si deci ca ar fi contraindicata in hipoaciditate, ulcer gastric si duodenal, lamaia are o reactie bazica
puternica, caci acidul citric este oxidat in cursul digestiei si prin reactiile din tubul digestiv se ajunge la
carbonat si bicarbonat de calciu.*
* De fapt, la citrat si bicarbonat dc calciu.
Prin aceasta, sunt alcalinizante gastrice in gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal.
Valoarea lamailor nu consta numai in aportul de vitamina C, dar si in acidul citric care joaca un rol
important in metabolismul celular, respectiv in ciclul lui Krebs.
Lamaile au multiple efecte si in afectiunile aparatului circulator.
Tonice cardiace, ele sunt active in scleroza arterelor carora le redau elasticitatea, ducand si la scaderea
concentratiei in colesterol; sunt deci indicate in ateroscleroza si hipercolesterolemie.
Destul de remarcabile sunt si proprietatile hipotensive.
In afectiunile vasculare, in special in cele ce afectaza membrele inferioare (varice, flebite), lamaile sunt un adjuvant util.
De asemenea, sunt antihemoragice indeosebi in epistaxis (hemoragii nazale), hematurii, hemoragii
digestive in care apar scaune cu melena.
Prin stimularea hematopoezei, acestea sunt antianemice, in acelasi timp activand si functia leucocitara.
Diatezele urice (litiaza urica, artritismul, guta, reumatismul) sunt printre afectiunile care beneficiaza cel
mai mult de aportul lamailor. Ducand la scaderea glicemiei, lamaile pot intra prioritar in regimul
diabeticilor.
Ca remineralizante, ele se recomanda in special in tuberculoza.
Semintele sunt un vermifug eficace contra oxiurilor.
Mai putin cunoscuta este actiunea antimigrenoasa a lamailor; in schimb, cunoastem cu totii efectul
binefacator al acestora in maladiile febrile. Numerosi autori o citeaza ca arma importanta contra
obezitatii.
Extern.
Sucul este printre cele mai bune remedii in afte, angina, amigdalita, in special la copii, ba chiar si in otite,
rinite, sinuzite.
Prin efectul lor antiseptic si cicatrizant, lamaile se pot utiliza in plagi infectate, eruptii si furuncule,
actionand si in calmarea intepaturilor de insecte.
Tamponarea negilor si herpesurilor cu suc de lamaie da, de asemenea, rezultate pozitive.
Se citeaza si utilizarea lor in degeraturi. Cosmetica.
Astringenta sucului il face utii pentru porii dilatati (spatiile intercelulare) si punctele negre care apar la
tenurile grase.
Ca adaos in ultima apa de spalat pe par, da suplete si stralucire parului.
Pentru cosmetica mainilor, acestea se freaca cu felii de lamaie, care intaresc totodata unghiile casante.
MOD DE INTREBUINTARE
Consumate ca atare sau ca limonada (mai ales in maladii febrile, ca racoritor). Suc, in uz intern, pana la
200 g/zi, consumat cu miere sau adaugat in salate, ciorbe etc, iar in uz extern utilizat intr-o multitudine
de forme; aplicatii cu suc ca atare sau diluat, in arsuri si plagi; tamponarea locului unde s-a produs
inteparea de insecte cu vata imbibata in suc, procedeu recomandat si pentru oprirea hemoragiilor nazale;
frectii ale portiunilor cu degeraturi; picurarea catorva picaturi in ureche (pentru otite), diluat 1:1 pe
globul ocular (pentru blefarite) sau in narine, de mai multe ori pe zi, pentru rinita si sinuzita.
Contra migrenelor se ia o ceasca de cafea in care se adauga o felie de lamaie stoarsa; totodata se pun
comprese cu felii de lamaie pe frunte.
Cura de lamaie se recomanda sa se inceapa cu o lamaie pe zi, crescand zilnic consumul cu cate inca una,
pana se ajunge in ziua a zecea la 10 lamai (sub diverse forme: limonada, suc, in preparate culinare), apoi
se descreste pana se ajunge din nou la o lamaie pe zi.
Decoctie, pentru calmarea crizelor hepatobiliare: o lamaie stoarsa se taie in bucati mici si se fierbe in 300
ml apa, intr-un vas acoperit, timp de 20 de minute.
Se strecoara, se indulceste si se adauga sucul stors.
Macerat la rece dintr-o lamaie zdrobita, cat mai bogata in samburi (care sa fie bine maruntiti), timp de 2 ore, in apa cu miere. Se stoarce si se bea seara la culcare, fiind recomandat contra oxiurilor.
Tot ca vermifug, 2 lingurite de samburi zdrobiti si miere, pe stomacul gol in fiecare dimineata, timp de 5-6
zile.
Macerat la cald, dintr-o lamaie taiata felii si 2-3 fiori de Musetel, ce se lasa peste noapte intr-o cana de
apa; dimineata se strecoara si se bea.
O sursa buna de calciu natural este coaja bine spalata si fiarta, apoi pisata, care se lasa la macerat o
saptamana in sucul de la doua lamai.
Se adauga miere, dupa gust.
Se iau 3 lingurite pe zi.in afte, stomatite, amigdalite, fie tamponare cu o felie de lamaie, fie badijonari cu suc, fie se tin in gura
cat mai multe felii de lamaie cu miere si apa.
Gargara cu suc diluat, in angine.
Otet medicinal din coaja de la 2 lamai macerate 8 zile in 200 ml otet; se strecoara si se fac badijonari de 2
ori pe zi, contra negilor.
Masca in cosmetica pentru tenuri grase, din suc, la care se adauga un albus de ou batut