Pe 10 martie 1952, generalul Fulgencio Batista l-a inlaturat de la putere pe presedintele Cubei, Carlos Socarras Prio si a anulat toate alegerile. Acest eveniment l-a infuriat pe un tanar avocat, Fidel Castro, care in urmatorii sapte ani a incercat sa rastoarne guvernul lui Batista.
In 26 iulie 1953, Castro a condus un atac impotriva unitatilor militare din Santiago, dar a fost invins si arestat. El a fost condamnat la 15 ani de inchisoare, dar Batista l-a eliberat in 1955 punand in aplicare un adevarat spectacol de putere. In ciuda acestui gest, Castro nu a renuntat la planul sau initial si a creat un nou grup de rebeli in Mexic. Dar nici in urmatoarea sa incercare din 2 decembire 1956, Castro nu a reusit sa invinga si dupa esecul in fata armatei lui Batista a fugit in Sierra Maestra.
In acest moment, el a inceput sa foloseasca tactici de gherila pentru a lupta impotriva fortelor armate ale lui Batista. Astfel, cu ajutorul rebeliunilor din intreaga Cuba a reusit sa il forteze pe Batista sa demisioneze si sa fuga din tara la 1 ianuarie 1959. Dupa inlaturarea lui Batista, Castro a devenit prim-ministru al Cubei in februarie si a executat 550 de sustinatori a lui Batista.
In curand, noul conducator al Cubei a suspendat toate alegerile si s- a autoproclamat "Presedinte pe viata" si a inceput dezvoltarea unor relatii cu Uniunea Sovietica.