AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Precursori ai impresionismului au fost pictorii spanioli Diego Velazquez si Francisco de Goya, pictura engleza cu William Turner si John Constable, precum si francezii Courbet, Ingres si reprezentantii Scolii de la Barbizon.
In 1863, Edouard Manet picteaza tabloul intitulat Olympia, care a provocat un scandal enorm, reprezentand-o pe zeita Venus in chip de curtezana. Nu se vorbeste inca de impresionism, dar se pot deja intrevedea caracteristicile principale ale acestei miscari, care il vor duce in aer liber sa picteze faimoasele sale peisaje. Respinse de juriul Salonului Oficial, Manet isi va expune picturile, printre care celebra Le Dejeuner sur l'herbe (Dejun la iarba verde), impreuna cu Pissarro, Jongkind, Fantin-Latour si altii in "Salonul refuzatilor" (Le Salon des Refuses), spre stupefactia publicului conservator si entuziasmul tinerilor pictori, care se vedeau confruntati cu problemele ce-i framantau. Salonul din [1866] accepta lucrarile unora din pictorii apartinand noii orientari, ca Edgar Degas, Frederic Bazille, Berthe Morisot, Claude Monet, Camille Pissarro, respinge, insa, pe Cezanne, Renoir si, din nou, pe Manet, ceea ce provoaca reactia scriitorului Emile Zola, intr-o diatriba violenta la adresa oficialitatilor, publicata in gazeta L'Evenement.
Razboiul franco-german din 1870 ii risipeste, Cezanne se retrage in provincie, Pissarro, Monet si Sisley se duc la Londra, ceea ce va marca o etapa importanta in dezvoltarea impresionismului, descoperind acolo pictura lui William Turner, care va exercita o puternica influenta asupra picturii lor ulterioare.
In anul 1874, din nou reuniti sub numele Societe anonyme des peintres, des sculpteurs et des graveurs ("Societatea anonima a pictorilor, sculptorilor si graficienilor"), compusa din Pissarro, Monet, Sisley, Degas, Renoir, Cezanne si Berthe Morisot, organizeaza o expozitie colectiva in saloanele fotografului Felix Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictura reprezentand un peisaj marin din Le Havre. Intrebat asupra titlului tabloului pentru alcatuirea catalogului, el raspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneti, Impresie: Rasarit de soare"). In ziua urmatoare, in revista Charivari apare articolul cronicarului de arta Louis Leroy, intitulat Exposition des Impressionnistes ("Expozitia Impresionistilor"). Un cuvant destinat sa faca cariera. Totusi dificultatile provocate de reprezentantii oficiali ai artei nu au incetat. Cand, insa, in 1903, Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, inceteaza din viata, toata lumea era constienta ca aceasta miscare a reprezentat revolutia artistica cea mai importanta a secolului al XIX-lea si ca pictorii ce i-au apartinut se numara printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice.
Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat si Paul Signac, maestri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh si pentru multi alti "postimpresionisti" din Franta si alte tari. In Germania, reprezentanti ai impresionismului au fost Lovis Corinth si Max Liebermann, in Italia - Giorgio Boldini, Simone Lega si altii, grupati sub denumirea Macchiaioli ("Mazgalitorii" !), in Danemarca - Peter Krojer, in Suedia - Anders Zorn.