AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Umberto Boccioni (n. 19 octombrie 1882, Reggio Calabria - d. 16 august 1916, Chievo) a fost un pictor si sculptor italian, teoretician si principal exponent al artei futuristice in Italia.
Umberto Boccioni s-a nascut la 19 octombrie 1882 la Reggio Calabria, localitate din sudul Italiei. Copilaria si-o traieste in conditii grele, determinate de mutarile dese dintr-o localitate in alta impuse de serviciul tatalui sau, Raffaele Boccioni, functionar inferior in administratia de stat.
Curand dupa nasterea lui Umberto, familia se muta la Forli, in vara anului 1885 se transfera la Genova, ulterior la Padova. In 1897, tatal sau primeste un nou ordin de transfer la Catania, in Sicilia, unde Umberto frecventeaza Institutul Tehnic. Incepe sa colaboreze la unele ziare locale si scrie un roman, Pene dell'anima ("Suferintele sufletului"), datat 6 iulie 1900.
In 1901, Umberto pleaca la Roma, unde frecventaza atelierul unui desenator de afise si ia primele lectii de pictura. In aceasta perioada cunoaste pe Gino Severini; impreuna isi fac ucenicia in atelierul de la Porta Pinciana al pictorului divizionist Giacomo Balla. Datorita lui Balla, Umberto Boccioni descopera impresionismul si tehnica divizionista neoimpresionista. Incepand cu anul 1903, frecventeaza Scuola libera del Nudo, unde intalneste pe Mario Sironi, si el elev al lui Giacomo Balla, de care il va lega o trainica amicitie.
Din aprilie 1906, calatoreste prin Europa: prima destinatie este Parisul (aprilie-august 1906), conoscand cu aceasta ocazie operele lui Van Gogh, Cezanne si Toulouse-Lautrec. Urmeaza Rusia, de unde se intoarce in luna noembrie a aceluiasi an. In aprilie 1907 se inscrie la Scuola libera del Nudo a Institutului de Belle Arti din Venetia. Ramane doar cateva luni, apoi - spre sfarsitul anului - pleaca la Milano.
La Milano, un oras in plina ascensiune economica si culturala, Umberto intra in iuresul noii fervori artistice. Se imprieteneste cu alti pictori, Romolo Romani, Carlo Cara, mai tarziu cu Luigi Russolo si Gaetano Previati, prin care se apropie de maniera simbolista, si devine membru in Societa per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente, cunoscuta sub numele "La Permanente". In timpul unei seri organizate la opera din Milano, are ocazia sa-l cunoasca pe poetul Filippo Tommaso Marinetti, care tocmai publicase in februarie 1909 "Manifestul futurismului". In numai cateva saptamani, publica impreuna cu Carlo Carra, Luigi Russolo, Giacomo Balla si Gino Severini "Manifesto dei pittori futuristi" ("Manifestul pictorilor futuristi", 8 martie 1910), caruia ii urmeaza "Manifesto tecnico del movimento futurista" ("Manifestul tehnic al miscarii futuriste"), in care sunt expuse tezele miscarii: Obiectivul artistului modern ar trebui sa fie eliberarea de modele si de traditiile figurative ale trecutului, pentru a se consacra lumii contemporane, dinamice si in continua evolutie. Ei isi propun sa redea vivacitatea citadina, realitatea haotica a realitatii cotidiene.
Un an mai tarziu, Boccioni ia parte la prima expozitie majora a grupului futuristic din Milano, iar in februarie 1912 acestia vor expune la galeria Bernheim-Jeune din Paris.
In operele sale, Boccioni reuseste sa exprime miscarea formelor si structura concreta a materiei. Desi influentat de cubism, caruia ii atenueaza staticitatea excesiva, Boccioni evita in picturile sale liniile drepte si foloseste culori complimentare. In tablouri, ca "Dinamismul unui unui jucator de fotbal" (1911) sau "Dinamismul unui ciclist" (1913), reprezentarea subiectului in stadii temporale succesive, sugereaza idea deplasarii in spatiu.
Aceiasi preocupare se constata si in sculpturile sale, de altfel putine la numar. "Liniile-forte" si "planurile care se intrepatrund" confera obiectului continuitate in spatiu ("Forme unice de continuitate in spatiu", 1913).
In 1915 Italia intra in razboi. Boccioni se inroleaza voluntar impreuna cu alt grup de artisti, consecvent teoriei futuristice enuntata de Marinetti, dupa care razboiul este "singura igiena a lumii".
Pe 17 august 1916, in timpul unor manevre, desfasurate la Chievo in apropierea orasului Verona, Umberto Boccioni se accidenteaza cazand de pe cal si moare. Avea doar treizeci si patru de ani.