AnuntulVideo >>
Cultura >>
Arta
Henri de Toulouse-Lautrec s-a nascut in 1864 in oraselul Albi situat in partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Frantei.A fost fiul contelui Alphonse Toulouse-Lautrec-Montfa, care provenea dintr-o veche familie de aristocrati care traia in vecinatatea orasului Toulouse incepand din secolul al XII-lea.
Toulouse-Lautrec s-a bucurat de educatia care se acorda unui copil din familie de aristocrati. In 1872, incepe studiile la liceul de elita Fontanes (astazi liceul "Condorcet"), dar, din cauza problemelor de sanatate, intrerupe studiile si ramane acasa, urmarind viata colorata si palpitanta a parintilor sai. Cursele de cai si plimbarile cu caini determina tipul de viata al tanarului Lautrec. La 30 mai 1878, cade de pe un scaun si-si fractureaza femurul stang. Vara urmatoare accidentul se repeta, de data aceasta de partea dreapta, tot la nivelul femurului. Probabil din cauza unei tulburari inascute de calcificare, consolidarea fracturilor se face defectuos, baiatul ramane invalid, nu mai creste in inaltime (talia lui Toulouse-Lautrec la maturitate este de numai 152 cm.). Viitorul artist insa nu dispera. Legat de pat pentru mult timp, isi descopera inclinatia pentru desen. Talentul sau devine evident, mama intelege ca are de-a face cu un viitor pictor.
In anul 1882, Toulouse-Lautrec incepe studiile de pictura sub indrumarea lui Leon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continua apoi in atelierul lui Fernand Cormon, lucreaza enorm de mult si ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care incepe sa depaseasca stilul traditional de scoala. La inceput paseste in directia impresionismului, dar mai tarziu alege curente mai moderne. Aceasta epoca coincide cu schimbarile care apar in viata lui Toulouse-Lautrec. Tanarul artist descopera cartierul Montmartre, in vara anului 1884 paraseste casa parinteasca din Paris si se muta in locuinta tanarului pictor Grenier, intr-o casa unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec il considera ca fiind unul dintre maestri sai.
Hotararea pictorului nemultumeste pe parinti, temandu-se ca fiul o va apuca pe o cale gresita. Curand, se dovedeste ca ingrijorarile parintilor n-au fost lipsite de temei, deoarece viata tanarului artist se schimba rapid.
Toulouse-Lautrec descopera o lume complet necunoscuta pentru el pana acum, si acest lucru nu ramane fara urmari nici asupra picturii sale. Pentru inceput, abordeaza temele preferate naturalistilor, care vor predomina si in pictura sa ulterioara: distractiile de bulevard, petrecerile dansante, circul, cabaretul, teatrele, precum si portretele oamenilor de la periferia societatii (prostituate, alcoolici). Incepand de la mijlocul anilor optzeci, Lautrec traieste aproape in exclusivitate o viata de noapte. Este un vizitator permanent al cabaretelor, in primul rand "Mirliton", condus de un prieten, cantaretul Aristide Bruant. Mai tarziu, in Moulin Rouge, privea miscarile frenetice ale cancanului si se entuziasmeaza de performantele dansatoarelor La Goulue, Jane Avril si Cha-U-Kao. Consuma din ce in ce mai mult alcool, in special absinth, si i se intampla sa petreaca saptamani intregi in stabilimente rau famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins.
Moulins, 1894 - Musee Toulouse-Lautrec, Albi
Aceste peregrinari nocturne reprezinta surse de inspiratie ale lucrarilor sale. Prima expozitie personala a avut loc in 1886 in cabaretul "Mirliton", un an mai tarziu expune la Toulouse, la expozitia internationala a reprezentantilor Academiei de Arte Frumoase. Nu participa la expozitiile Salonului oficial de la Paris, in schimb se prezinta la Salonul Independentilor, care se desfasoara sub deviza "Fara juriu, fara premii". Aici expune in compania unor artisti ca Georges Seurat, Paul Signac sau Camille Pissarro. In martie 1890, la cel de-al saselea Salon al Independentilor, Toulouse-Lautrec prezinta tabloul "Dansul la Moulin Rouge".]
Toulouse-Lautrec se alatura avangardei artistice. In 1891, definitiveaza stilul sau usor de recunoscut, intrand in epoca de maturitate a creatiei.Tablourile, ca si litografiile, vorbesc despre completa inflorire a talentului sau. Devine un pictor cautat de colectionari, organizatori de expozitii si editori. Critica ii rezerva, de asemenea, cronici pline de apreciere. La inceputul anului 1896, galeria pariziana "Manzy-Joyant" organizeaza o mare expozitie cu lucrarile lui Toulouse-Lautrec. Dar starea sanatatii artistului se deterioreaza, ceea ce se rasfrange si asupra activitatii sale.
Ultima parte a vietii lui Toulouse-Lautrec devine dramatica. Modul de viata pe care l-a dus timp de zece ani nu ramane fara efect asupra sanatatii sale si asa deficitara. Devine din ce in ce mai nelinistit, mai agresiv si se neglijeaza. Creeaza insa in continuare, chiar si dupa noptile pierdute. In aceasta stare, realizeaza circa saizeci de litografii care sunt expuse in aprilie 1898 in filiala londoneza a Galeriei "Goupil". Artistul adoarme la vernisaj... Toata iarna sufera din cauza intoxicatiei alcoolice si din cauza lipsei de somn, are halucinatii. O cura de dezintoxicare ramane fara succes. La 15 iulie 1901 paraseste Parisul, mama sa il duce la mosia familiei, la Malrome din departamentul Gironde. La 9 septembrie moare in bratele acesteia.
Ca toti artistii importanti, Toulouse-Lautrec este legat de traditii si continua experientele marilor maestri. La inceput a luat contact cu impresionismul, fiind atras in special de aceia, pe tablourile carora figurile predomina fata de peisaje, Edouard Manet, Auguste Renoir. Admira pe Edgar Degas, in special metoda prin care acesta vizualizeaza lumina. La inceputul anilor nouazeci, se afla in apropierea "nabistilor" si a simbolistilor, ceea ce a avut ca rezultat o utilizare mai armonica a culorilor. Litografiile lui Lautrec devin mai decorative, incepe epoca lor de stralucire. Nu se rupe de temele aflate aproape de naturalism, in acelasi timp utilizand in activitatea sa formele sintetice aflate in armonie cu ironia sa atat de caracteristica. Trebuie insa mentionat faptul ca pozitia ironica a lui Lautrec nu rezulta din malitiozitate. Dimpotriva, comentariile sale satirice sunt pline de simpatie calda. Aceasta este marturisita de afisele care o reprezinta pe dansatoarea Jane Avril sau de portretul cantaretei de cabaret Yvette Guilbert.
In ciuda faptului ca Lautrec nu face niciun fel de concesie, deformarea siluetelor nu este lipsita de o anumita gingasie. Amplificarea importantei desenului si a liniei ii da posiblitatea sa redea adevarul realitatii sfarsitului de secol. In aceasta se afla importanta artei lui Toulouse-Lautrec. In acel timp tehnica reproducerii cunostea o mare dezvoltare: desene in reviste, schite in ziare, litografii in caietele-program ale teatrelor, reclame pe pereti. Toulouse-Lautrec se adapteaza cu talentul sau la noile forme de comunicare. Atunci cand relizeaza afise, este obligat sa foloseasca cantitati de culoare depuse in tuse uniforme, gaseste solutii surprinzatoare si riscante, ceea ce devine in final un element caracteristic al activitatii sale creatoare.
Toulouse-Lautrec si-a trait viata repede si cu patima. In ciuda invaliditatii sale, n-a vrut sa ceara mila de la oameni. Si-a dedicat viata artei si s-a hotarat sa si-o traiasca fara prea multe rezerve. Rezultatul a fost o creatie singulara care ne umple de admiratie si incantare.