Din aceeasi categorie
|
Istoria Uniunii Sovietice (2008) - 1.410 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Nazi : Conspiratia oculta 1.443 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 9.194 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Obiceiuri de Sf Nicolae Germania 1.330 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
6. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 4.208 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
5. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.520 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
2. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.352 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
3. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.184 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
4. Povestea Indiei - un uimitor documentar BBC 2.059 vizite - 0 comentarii adaugat de charles |
||||||||||||||||||
|
Cristofor Columb / Documentar 1.929 vizite - 0 comentarii adaugat de fane |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Femeile in Germania nazista / Documentar
| Adaugat de MARCU | 01.11.2016 |  Adauga
la favorite |
571 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIn cel de-al III-lea Reich, organizatiile femeilor naziste au jucat un rol important. Nemtoaicele cunosteau schimbarile esentiale ale statului lor in timpul primului Razboi Mondial. Ele au intrat in aparatul de productie pentru a-i inlocui pe barbatii plecati pe front, dar in acelasi timp si-au creat propiile lor organizatii pentru a sustine moralul soldatilor, s-au constituit in personal medical auxiliar, au organizat vanzari de caritate in profitul orfanilor de razboi etc. Dupa razboi, femeile au fost chemate din nou pentru a lucra in industrie. Dar in domeniul reprezentarii politice, femeile trebuiau sa acopere un loc nou. Claudia Koonz isi aminteste ca daca intre 1917-1976 au existat in Congresul American 95 de femei, in Reichstag au fost prezente 112 de nemtoaice reprezentand 7-10% din populatia electorala.
In anii 20 in partidul nazist, femeile apareau in diverse manifestari pe care el le organiza; dar barbatii le impingeau sa creeze propriile lor structuri, un fel de miscare paralela. Doua dintre aceste conducatoare ale structurilor informale care nu erau incluse in partid au fost emblematice pentru angajamentul femeilor naziste: Elisabeth Zander si Guida Diehl.
Prima a activat in favoarea maternitatii si a figurii lui Hitler. Ea a publicat impreuna cu colegele sale un ziar intitulat “Serviciul si sacrificiul femeii germane", organizau sedinte de lectura colectiva a textelor lui Hitler si colect fonduri pentru casele de repaus ale SA.
Insusi Adolf Hitler nu a putut ignora acest fenomen. El a remarcat ca in 1927, a aparut deodata o miscare de femei care se simteau profund atrase de politica insa el refuza categoric recunoasterea acestui angajament politic nou. Fundamentele politice ale organizatiei lui Zander, care il adora pe Hitler, consta cu siguranta din repudierea femeilor socialiste, dar mai intai a femeilor burgheze ale caror organizatii dominau scena feminina. Nazistele respingeau femeile educate si au format o adevarata comunitate de lucru, de viata si de lupta, reunind bogatase si sarace, tinere si in varsta, catolice si protestante din toate colturile Vatertandului.
Conceptiile lui Zander contraziceau ideile de supunere ale femeilor in fata barbatilor, ceea ce putea parea putin cam straniu. Ele se bazau pe o surprinzatoare “utopie separatista" care consta din a gandi ca a lasa barbatilor gestiunea chestiunilor publice permitea femeilor de a-si crea propria lor lume pe care puteau sa o gestioneze liber.
Organizatia lui Zander, Swastika rosie, numara, la sfarsitul anilor 20, 13.000 de membri, dar politia estima cifra la 4.000. Numele organizatiei sale facea referire la Crucea rosie. Militantele din aceasta organizatie ramaneau insa in contact cu barbatii nazisti: ele le serveau drept auxiliare in numeroase chestiuni pe care acestia le considerau ca rezervate femeilor.
Guida Diehl, cealalta figura marcanta a femeilor naziste, isi constituise o retea care recruta intr-un alt mediu decat cel al lui Zander. Crescuta intr-o familie nationalista si antisemita, Diehl se adresa mai intai femeilor protestante, conservatoarelor cu un anume nivel de educatie. Ea a fondat “Miscarea noul pamant" care a atras repede simpatia printre celebritatile lumii spectacolelor. A militat pentru puritatea rasei si refuzul sau de a umili crestinele au impiedicat-o de a accede in asociatiile femeilor conservatoare clasice.
Dar experienta sa organizatoare in timpul razboiului i-a dat gustul de independenta.
Nu avea niciun gand de a-si abandona pozitia pentru a cadea in mainile unei organizatii de barbati. Adepta a ideilor lui Hitler, organizatia sa numara, dupa estimarile sale, 200.000 de membri la sfarsitul anilor 20. Diehl a dezvoltat ideologia hitlerista clasica si a concluzionat ca femeile nu aveau nimic de-a face cu gestiunea problemelor publice pentru ca rolul lor era altul.
Ea a militat pentru un separatism radical si a propus alegerea unei camere de femei non-mixta aleasa de femei. Iata asadar cum partidul nazist putea sa conteze pe doua ramuri non-mixte si autonome una de alta. Ele puteau exercita o mare putere in sferele lor de influente: familia, sanatatea, educatia si moralitatea publica.
In cercul negru al femeilor naziste se mai aflau insa si alte figuri importante. De exemplu Elisabeth Polster, apropiata lui Diehl, amesteca voluntar crestinismul si nazismul. Ea lucra in stransa colaborare cu conducatorii masculini ai partidului; in Ruhr unde locuia. Principalele sale activitati erau de ordin social, amestecand caritate si asistenta. Activitatea sa favorita era lupta contra dezmatului sexual printre muncitori si incestului.
Femeile naziste in al 3-lea Reich 3In aceeasi regiune, o alta femeie, Irene Seydel, era de asemenea foarte activa. Crescuta intr-o clasa medie, angajamentul sau politic data de la moartea sotului sau pe front. Lectura cartii “Mein Kampf" a transformat-o in adepta neconditionata a nazistului. Ea a dezvoltat totodata o “utopie separatista". Pentru ea, femeile trebuiau sa constituie fundamendele sistemului colectiv de valori, si ca pentru Zandu si Diehl, ea recruta femei, care sa-i impartaseasca ideile in folosul partidului nazist.
La sfarsitul anului 1932, efectivele partidului nazist au depasit un milion si jumatate de membri (in 1928 erau doar 100.000!), insa conta doar pe 50.000 de femei organizate. Audienta nazistilor printre femei era mai importanta decat efectivele sale deoarece printre cei 4 milioane de alegatori, 50% erau femei. In 1931, Diehl a luat contact cu Gregor Strasser, responsabil nazist, pentru a-i propune legaturi mai stranse intre organizatia sa si partidul lui Hitler. In ramura feminina a partidului insusi, aparusera de asemenea noi conducatoare ca antropologul Pia Sophie Rogge Borner care considera ca rasa era un factor dominat, in timp ce Diehl si Zander aveau mai degraba tendinta de a da acest rol in primul rand sexul lui. Alte diferente cu aceste conducatoare, Rogger-Burner era in special integrationista. Ea intrevedea clar pericolul de a vedea femeile transformate in instrumente de procreere in folosinta exclusiva a unei elite masculine si considera ca femeile trebuiau sa participe la aceasta elita, pentru a se apara mai bine. Ea a publicat un ziar, “Combatanta germana" , unde explica ca femeia trebuie sa ramana stapana corpului sau in orice moment caci, deindata ce exista alt corp in femeie, mama inlocuia femeia care isi pierdea libertatea. Aceste conceptii heterodoxe se bazau pe conceptii rasiste extrem de dure.
Alta figura era Lydia Gottschewski. Nascuta la inceputul secolului 20, era o oratoare si organizatoare de prim plan. Se distingea de alte militante pentru ca lua drept tinta legaturile comunitare care uneau. Conform ei, barbatii nazisti depindeau de femei. Ea a organizat tinerele hitleriste, unde a aparut maternitatea, nu doar din punct de vedere biologic, ci si pentru ca aceasta participa la protectia slabiciunilor care nu puteau fi asumate de barbati, credea Lydia.
Toate aceste femei au actionat conform conceptiilor lor, fara a fi influentate de conducatorii partidului nazist, cu toate ca sefii locali sau regionali ai partidului au inceput sa se planga de activitatile acestor femei. Atunci Hitler i-a incredintat lui Gregor Strasser o misiune de reorganizare a femeilor, care trebuiau luate in considerare. Zander a devenit brusc tinta a numeroase critici. Dar organizatia sa s-a dezvoltat si Goebbles a decis sa o desfiinteze mentinadu-i insa un post onorific in noua Organizatie national-socialista a femeilor (1931-1932).
In preajma preluarii puterii, dincolo de cei 11 milioane de alegatori, 850.000 de membri si 400.000 de S.A., partidul nazist german a inceput deci sa se intereseze serios de femei. In mod paradoxal, niciuna dintre animatoarele miscarilor feministe naziste nu prevedea de a trimite femeile in industrie, dupa ajungerea la putere.
Barbatii nazisti au preluat efectiv fraiele in vara anului 1932, cand fiecare organizatie regionala feminina s-a gasit sub conducerea unui gauleiter barbat. Dar cel mai important, Diehl, Zander si colegele lor si-au indreptat brusc atentia spre organizatii conservatoare feminine care erau organizatii rivale in ochii lor, si le-au propus colaborarea. Aceste organizatii, ca Federatia protestanta sau Uniunea menajerelor, numara mai multe milioane de aderente. Incet incet, militante de prima marime din Germania, care se dedicasera trup si suflet cauzei Fehrerului lor din anii 20, au fost indepartate.
Partidul nazist nu avea un program special care sa le vizeze pe femei. Hitler, sustinut de militanta miscarii feminine burgheze, Leonore Kolhn, militau pentru traditionalul Kinder, Kuche, Kirsche (copii, bucatarie, biserica) si nu revendicau Krakenhaus und Kulter (spitale si cultura), de exemplu. Nazistii au facut totul pentru a distruge asociatiile feminine pro-hitleriste creand in interiorul fiecarei organizatii naziste, dominate de barbati, ramuri feminine. Astfel Frontul de munca a creat un Front al femilor. Goltschewki a fost cea care a organizat aceasta mare supunere!
Ea s-a adresat organizatiilor de femei neo-naziste care erau in mod esential conservatoare (asociatiilor feministe de stanga erau demult interzise). Una dupa alta, aceste miscari, care l-au uimit pe Hitler, au acceptat dictatul noii puteri. Regruparea profesionala a femeilor a urmat aceeasi cale si asamblul asociatiilor feminine care nu fusesera inca interzise, au trebuit sa se supuna regulilor puterii naziste. Toate femeile casatorite au fost excluse din functia publica, femeile doctor si-au pierdut dreptul de a practica meseria. Lista excluderilor sociale si profesionale pe care au trebuit sa o suporte femeile era foarte lunga.
Dar absortia miscarilor femeilor non-naziste nu s-a facut fara incidente. Asociatia femeilor menajere din Reich, a oferit un exemplu. Organizatie functionand reactionar si anticomunist, s-a decis totusi de a coopera cu noua putere, incurajand cititoarele “Menajerei germane" (revista asociatiei) de a urma campania al carei scop era acela de a steriliza pe toate indignatele si a acceptat expulzarea membrelor sale evreice. Aceasta expulzare, dupa criterii rasiale precise, a atins o parte importanta din conducerea asociatiei.
Dar chestiunea cea mai importanta pentru conducatorii sai arieni era dizolvarea sindicatelor menajerelor. In toamna lui 1933, asociatia a aflat cu stupefactie, ca menajerele erau afiliate Frontului muncitorilor, organizatie in care se afla Asociatia menajerelor. Contestarile nu au putut rezolva ceea ce se hotarase! In decembrie 1933, Gertrud Schlotz-Klink a devenit responsabilul national al tuturor femeilor din al III-lea Reich (ea a reusit sa unifice la Baden organizatiile femeilor catolice).
Astfel, statul nazist si-a dictat legea asupra femeilor (nu doar a celor naziste).
In anii 20 in partidul nazist, femeile apareau in diverse manifestari pe care el le organiza; dar barbatii le impingeau sa creeze propriile lor structuri, un fel de miscare paralela. Doua dintre aceste conducatoare ale structurilor informale care nu erau incluse in partid au fost emblematice pentru angajamentul femeilor naziste: Elisabeth Zander si Guida Diehl.
Prima a activat in favoarea maternitatii si a figurii lui Hitler. Ea a publicat impreuna cu colegele sale un ziar intitulat “Serviciul si sacrificiul femeii germane", organizau sedinte de lectura colectiva a textelor lui Hitler si colect fonduri pentru casele de repaus ale SA.
Insusi Adolf Hitler nu a putut ignora acest fenomen. El a remarcat ca in 1927, a aparut deodata o miscare de femei care se simteau profund atrase de politica insa el refuza categoric recunoasterea acestui angajament politic nou. Fundamentele politice ale organizatiei lui Zander, care il adora pe Hitler, consta cu siguranta din repudierea femeilor socialiste, dar mai intai a femeilor burgheze ale caror organizatii dominau scena feminina. Nazistele respingeau femeile educate si au format o adevarata comunitate de lucru, de viata si de lupta, reunind bogatase si sarace, tinere si in varsta, catolice si protestante din toate colturile Vatertandului.
Conceptiile lui Zander contraziceau ideile de supunere ale femeilor in fata barbatilor, ceea ce putea parea putin cam straniu. Ele se bazau pe o surprinzatoare “utopie separatista" care consta din a gandi ca a lasa barbatilor gestiunea chestiunilor publice permitea femeilor de a-si crea propria lor lume pe care puteau sa o gestioneze liber.
Organizatia lui Zander, Swastika rosie, numara, la sfarsitul anilor 20, 13.000 de membri, dar politia estima cifra la 4.000. Numele organizatiei sale facea referire la Crucea rosie. Militantele din aceasta organizatie ramaneau insa in contact cu barbatii nazisti: ele le serveau drept auxiliare in numeroase chestiuni pe care acestia le considerau ca rezervate femeilor.
Guida Diehl, cealalta figura marcanta a femeilor naziste, isi constituise o retea care recruta intr-un alt mediu decat cel al lui Zander. Crescuta intr-o familie nationalista si antisemita, Diehl se adresa mai intai femeilor protestante, conservatoarelor cu un anume nivel de educatie. Ea a fondat “Miscarea noul pamant" care a atras repede simpatia printre celebritatile lumii spectacolelor. A militat pentru puritatea rasei si refuzul sau de a umili crestinele au impiedicat-o de a accede in asociatiile femeilor conservatoare clasice.
Dar experienta sa organizatoare in timpul razboiului i-a dat gustul de independenta.
Nu avea niciun gand de a-si abandona pozitia pentru a cadea in mainile unei organizatii de barbati. Adepta a ideilor lui Hitler, organizatia sa numara, dupa estimarile sale, 200.000 de membri la sfarsitul anilor 20. Diehl a dezvoltat ideologia hitlerista clasica si a concluzionat ca femeile nu aveau nimic de-a face cu gestiunea problemelor publice pentru ca rolul lor era altul.
Ea a militat pentru un separatism radical si a propus alegerea unei camere de femei non-mixta aleasa de femei. Iata asadar cum partidul nazist putea sa conteze pe doua ramuri non-mixte si autonome una de alta. Ele puteau exercita o mare putere in sferele lor de influente: familia, sanatatea, educatia si moralitatea publica.
In cercul negru al femeilor naziste se mai aflau insa si alte figuri importante. De exemplu Elisabeth Polster, apropiata lui Diehl, amesteca voluntar crestinismul si nazismul. Ea lucra in stransa colaborare cu conducatorii masculini ai partidului; in Ruhr unde locuia. Principalele sale activitati erau de ordin social, amestecand caritate si asistenta. Activitatea sa favorita era lupta contra dezmatului sexual printre muncitori si incestului.
Femeile naziste in al 3-lea Reich 3In aceeasi regiune, o alta femeie, Irene Seydel, era de asemenea foarte activa. Crescuta intr-o clasa medie, angajamentul sau politic data de la moartea sotului sau pe front. Lectura cartii “Mein Kampf" a transformat-o in adepta neconditionata a nazistului. Ea a dezvoltat totodata o “utopie separatista". Pentru ea, femeile trebuiau sa constituie fundamendele sistemului colectiv de valori, si ca pentru Zandu si Diehl, ea recruta femei, care sa-i impartaseasca ideile in folosul partidului nazist.
La sfarsitul anului 1932, efectivele partidului nazist au depasit un milion si jumatate de membri (in 1928 erau doar 100.000!), insa conta doar pe 50.000 de femei organizate. Audienta nazistilor printre femei era mai importanta decat efectivele sale deoarece printre cei 4 milioane de alegatori, 50% erau femei. In 1931, Diehl a luat contact cu Gregor Strasser, responsabil nazist, pentru a-i propune legaturi mai stranse intre organizatia sa si partidul lui Hitler. In ramura feminina a partidului insusi, aparusera de asemenea noi conducatoare ca antropologul Pia Sophie Rogge Borner care considera ca rasa era un factor dominat, in timp ce Diehl si Zander aveau mai degraba tendinta de a da acest rol in primul rand sexul lui. Alte diferente cu aceste conducatoare, Rogger-Burner era in special integrationista. Ea intrevedea clar pericolul de a vedea femeile transformate in instrumente de procreere in folosinta exclusiva a unei elite masculine si considera ca femeile trebuiau sa participe la aceasta elita, pentru a se apara mai bine. Ea a publicat un ziar, “Combatanta germana" , unde explica ca femeia trebuie sa ramana stapana corpului sau in orice moment caci, deindata ce exista alt corp in femeie, mama inlocuia femeia care isi pierdea libertatea. Aceste conceptii heterodoxe se bazau pe conceptii rasiste extrem de dure.
Alta figura era Lydia Gottschewski. Nascuta la inceputul secolului 20, era o oratoare si organizatoare de prim plan. Se distingea de alte militante pentru ca lua drept tinta legaturile comunitare care uneau. Conform ei, barbatii nazisti depindeau de femei. Ea a organizat tinerele hitleriste, unde a aparut maternitatea, nu doar din punct de vedere biologic, ci si pentru ca aceasta participa la protectia slabiciunilor care nu puteau fi asumate de barbati, credea Lydia.
Toate aceste femei au actionat conform conceptiilor lor, fara a fi influentate de conducatorii partidului nazist, cu toate ca sefii locali sau regionali ai partidului au inceput sa se planga de activitatile acestor femei. Atunci Hitler i-a incredintat lui Gregor Strasser o misiune de reorganizare a femeilor, care trebuiau luate in considerare. Zander a devenit brusc tinta a numeroase critici. Dar organizatia sa s-a dezvoltat si Goebbles a decis sa o desfiinteze mentinadu-i insa un post onorific in noua Organizatie national-socialista a femeilor (1931-1932).
In preajma preluarii puterii, dincolo de cei 11 milioane de alegatori, 850.000 de membri si 400.000 de S.A., partidul nazist german a inceput deci sa se intereseze serios de femei. In mod paradoxal, niciuna dintre animatoarele miscarilor feministe naziste nu prevedea de a trimite femeile in industrie, dupa ajungerea la putere.
Barbatii nazisti au preluat efectiv fraiele in vara anului 1932, cand fiecare organizatie regionala feminina s-a gasit sub conducerea unui gauleiter barbat. Dar cel mai important, Diehl, Zander si colegele lor si-au indreptat brusc atentia spre organizatii conservatoare feminine care erau organizatii rivale in ochii lor, si le-au propus colaborarea. Aceste organizatii, ca Federatia protestanta sau Uniunea menajerelor, numara mai multe milioane de aderente. Incet incet, militante de prima marime din Germania, care se dedicasera trup si suflet cauzei Fehrerului lor din anii 20, au fost indepartate.
Partidul nazist nu avea un program special care sa le vizeze pe femei. Hitler, sustinut de militanta miscarii feminine burgheze, Leonore Kolhn, militau pentru traditionalul Kinder, Kuche, Kirsche (copii, bucatarie, biserica) si nu revendicau Krakenhaus und Kulter (spitale si cultura), de exemplu. Nazistii au facut totul pentru a distruge asociatiile feminine pro-hitleriste creand in interiorul fiecarei organizatii naziste, dominate de barbati, ramuri feminine. Astfel Frontul de munca a creat un Front al femilor. Goltschewki a fost cea care a organizat aceasta mare supunere!
Ea s-a adresat organizatiilor de femei neo-naziste care erau in mod esential conservatoare (asociatiilor feministe de stanga erau demult interzise). Una dupa alta, aceste miscari, care l-au uimit pe Hitler, au acceptat dictatul noii puteri. Regruparea profesionala a femeilor a urmat aceeasi cale si asamblul asociatiilor feminine care nu fusesera inca interzise, au trebuit sa se supuna regulilor puterii naziste. Toate femeile casatorite au fost excluse din functia publica, femeile doctor si-au pierdut dreptul de a practica meseria. Lista excluderilor sociale si profesionale pe care au trebuit sa o suporte femeile era foarte lunga.
Dar absortia miscarilor femeilor non-naziste nu s-a facut fara incidente. Asociatia femeilor menajere din Reich, a oferit un exemplu. Organizatie functionand reactionar si anticomunist, s-a decis totusi de a coopera cu noua putere, incurajand cititoarele “Menajerei germane" (revista asociatiei) de a urma campania al carei scop era acela de a steriliza pe toate indignatele si a acceptat expulzarea membrelor sale evreice. Aceasta expulzare, dupa criterii rasiale precise, a atins o parte importanta din conducerea asociatiei.
Dar chestiunea cea mai importanta pentru conducatorii sai arieni era dizolvarea sindicatelor menajerelor. In toamna lui 1933, asociatia a aflat cu stupefactie, ca menajerele erau afiliate Frontului muncitorilor, organizatie in care se afla Asociatia menajerelor. Contestarile nu au putut rezolva ceea ce se hotarase! In decembrie 1933, Gertrud Schlotz-Klink a devenit responsabilul national al tuturor femeilor din al III-lea Reich (ea a reusit sa unifice la Baden organizatiile femeilor catolice).
Astfel, statul nazist si-a dictat legea asupra femeilor (nu doar a celor naziste).
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.