Cauta:   

 

 
Din aceeasi categorie

 
  Mitul Alexandru Lapusneanu
961 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Profesionistii - Alexandru Paleologu
1.587 vizite - 0 comentarii
adaugat de calea
 
  Alexandru Ioan Cuza -intre greseala si fapta
1.284 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Mari Romani: Alexandru Ioan Cuza
1.216 vizite - 0 comentarii
adaugat de Laur
 
  Mihail Kogalniceanu
835 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Mihail Kogalniceanu -
1.195 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Cine a fost Pazvante Chiorul?
1.490 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Alexandru Vaida Voevod si Unirea din 1918
1.060 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Sfantul Alexandru -30 august
1.243 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
  Palatul Sutu
1.342 vizite - 0 comentarii
adaugat de Cozana
 
 
recomandam

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

complete_1

 

 
 
AnuntulVideo >> Cultura >> Istorie
 

 

Alexandru Lapusneanu - Domnitorul monah

 
 
 
 
 
Adaugat de Cozana 20.06.2014  Adauga la favorite 1.583 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )
   
 
Alexandru Lapusneanul a fost un domn al Moldovei care a domnit intre septembrie 1552 - 18 noiembrie 1561 si octombrie 1564 - 9 martie 1568. Figura sa a fost popularizata de scriitorul Costache Negruzzi, care l-a imortalizat in nuvela Alexandru Lapusneanu, atribuindu-i celebrele fraze „De ma voiu scula, pre multi am sa popesc si eu..." si „Daca voi nu ma vreti, eu va vreau...".

A fost ridicat la domnie prin puterea poloneza, detronindu-l pe domnitorul Ioan Joldea (1552). Acesta din urma va parasi Moldova, ajungind in Transilvania, unde isi va intemeia familie. Descendentii lui Ioan Joldea traiesc si astazi in judetele Bistrita Nasaud (orasul Nasaud si satul Mititei), Oradea, Mures, Sibiu si Cluj. Prin urmare, Alexandru Lapusneanu a plasat tara sub suzeranitatea Poloniei, depunand juramant de fidelitate regelui polonez si obligandu-se sa-i dea, in timp de razboi, 700 de calareti.

Aceasta politica dusa de Lapusneanu fata de polonezi a atras asupra lui ura lui Ferdinand, imparatul Germaniei, din cauza ca regele Poloniei era fratele Izabelei, regina Ungariei, care era in relatii dusmanoase cu Ferdinand. Din acest motiv, Ferdinand a incercat prin toate metodele sa-l rastoarne de pe tron.

Si turcilor le devine suspecta domnia lui Lapusneanul, aflat sub protectia Poloniei, si in 1555 il cheama la Constantinopol. El insa nu se duce, ci trimite niste pungi cu bani, punandu-se astfel bine si cu Poarta; isi intareste astfel domnia, fiind protejat si de polonezi si de turci. Tot atunci, Lapusneanul ii ajuta pe turci sa o readuca pe tronul din Cluj pe regina Izabela (1556), care era refugiata in Polonia.

In momentul in care era cel mai sigur pe domnie, este detronat de un venetic crescut la curtea sa, Iacob Eraclide, poreclit si Despotul. Acesta, prin inselaciuni si intrigi, isi aduna o oaste de mercenari si-l invinge pe Lapusneanul la Verbia, la 18 noiembrie 1561
Dupa ce Despot Voda este ucis in 1563 de Stefan Tomsa, care domneste pentru scurt timp, Lapusneanu reuseste sa redobandeasca tronul Moldovei.

Acest lucru il costa mai mult de 200.000 de galbeni dati turcilor si un crancen razboi civil, pe care a trebuit sa-l poarte contra lui Stefan Tomsa, candidatul boierilor. Armatele turcesti si tataresti, care il aduceau pe Lapusneanu la domnie, au invadat tara, pradand si jefuind. Tomsa, neputand sa se mentina pe tron, fuge la polonezi, dar este decapitat de acestia la Liov.

A doua domnie a lui Lapusneanu inceputa in sange, avea sa inoate in sange pana la sfarsitul ei. El promite la inceput tuturor boierilor dusmani lui iertare, insa imediat ce si-a consolidat domnia, a facut un pranz mare la care a invitat pe cei mai de seama boieri si, in timp ce acestia petreceau, mercenari straini au navalit asupra lor si i-au macelarit. Lapusneanu, fiind asezat pe tron de turci, a trebuit sa tina cont de dorintele lor. Ei i-au cerut sa darame toate cetatile, pentru ca tara sa fie incapabila sa se apere. Astfel, a umplut toate cetatile cu lemne si le-a dat foc. Exceptie a facut-o Hotinul, unde s-a asezat o garnizoana turceasca, care a inceput sa jefuiasca cu cruzime tara. Incendierea, insa, nu a produs pagube mari cetatilor, ci a fost doar un siretlic pentru a se evita daramarea lor.


Inainte de 5 martie 1568, Lapusneanu este afectat de o boala care il sleieste de puteri. Simptomele erau frisoane si temperatura ridicata. Izvoarele vorbesc si de o mai veche boala, glaucom sau trahom, o boala ereditara de care suferisera atit tatal sau cit si fiul sau, Bogdan Lapusneanu. Azarie precizeaza doar ca „in al patrulea an din domnia lui a doua, Alexandru a cazut in boala rea si de moarte". La 5 martie cere bistritenilor transilvaneni sa ii trimita pe barbierul Andrei, vechiul sau chirurg care va ajunge in Moldova prea tirziu. De altfel bolnavul insusi considera ca doar Dumnezeu il mai putea ajuta.

Pentru a nu lasa treburile tarii in neorinduiala, trimite o solie la Poarta, cerind sultanului sa numeasca in scaunul Moldovei pe Bogdan, intaiul nascut, „in timpul vietii sale, fiind el fara putere". La 9 martie aduna Sfatul Tarii si ii cere sa aleaga domn pe fiul sau, Bogdan, caruia ii transmite sceptrul inaintea tuturor. Dupa incheierea Sfatului, sau poate a doua zi, Alexandru se calugareste sub numele de Pahomie, a carui initiala provenea de la numele dinaintea domniei, Petru.

Intrarea in monahism si curinda adormire intru Domnul au iscat banuiala unei morti silnice. Asa s-a ajuns sa se brodeze pe marginea datelor reale, vorbindu-se despre domnitorul care a cerut ca, atunci cand va fi aproape de moarte, sa fie calugarit. Cazand in agonie, cei din jurul lui s-au grabit sa-l calugareasca, dandu-i numele de Pahomie. Revenindu-si in simtiri si auzind ca a fost calugarit, a zis catre boieri: „ca de ma voiu scula, pre multi am sa popesc si eu" (vorbe atribuite de traditie, impuse de Costache Negruzzi). Se crede ca boierii, auzindu-i cuvintele, s-au inspaimantat si, ca sa-l impiedice sa-si implineasca promisiunea, l-au otravit la 11 martie 1568. E ingropat la ctitoria sa, Manastirea Slatina, impreuna cu sotia sa, Ruxandra, fiica lui Petru Rares, si cu doua fete ale lui.Lapusneanu a pastrat relatii comerciale bune cu Transilvania unde avea cetatea Ciceu. Din Venetia veneau pictori pentru zugravirea manastirilor sale: Slatina si Pangarati. Cu banii sai a impodobit bisericile de la Muntele Athos si cea ortodox-romaneasca din Liovul Poloniei. Calugarul cronicar Eftimie, preamareste domnia lui Lapusneanu. Aceste binefaceri veneau ca urmare a pocaintei lui, dupa multele pacate savarsite. A doua domnie a lui Lapusneanu este povestita in nuvela omonima a lui Costache Negruzzi. Tot el a mutat resedinta principala a tarii la Iasi.





1561.


 

Semnaleaza o problema

 

* Nota: Filmele cu / fara subtitrare sunt preluate din youtube.com
  Introdu codul din imagine

Trimite

 
 
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.