Russian Revolution in Color | 2007 Documentary
Prima ar fi aceea a Revolutiei din Februarie 1917 si care a inlocuit autocratia ultimului tar, Nicolae al II-lea al Rusiei, cu o republica democrata si liberala.
A doua faza ar fi Revolutia din Octombrie, de fapt un puci in care la Petrograd, bolsevicii sub comanda lui Vladimir Ilici Lenin au acaparat puterea prin forta militara de la Guvernul provizoriu socialist al lui Alexandr Kerenski.
Teoria puciului bolsevic se loveste insa de dificultati greu de surmontat: in primul rand, planificarea puciurilor nu este publicata si indelung discutata in presa, asa cum au procedat totusi bolsevicii in ziarul lor.
In al doilea rand, un puci presupune inlocuirea unui aparat de stat functional, ori din februarie pana in octombrie 1917 in Rusia n-a existat asa ceva In al treilea rand, leaderul unui guvern schimbat printr-un puci, nu se roaga inainte de lovitura, ca acesta sa aiba loc, si nu face tot posibilul ca sa incite pucistii la actiune.
In alt patrulea rand, niste pucisti nu se lasa indelung provocati de guvern intru rasturnarea lui, insistand sa ramana inerti in fata repetatelor provocari.
Dupa dezastrul ofensivei din iunie si dupa scandalul Kornilov (care au consumat si utimele rezerve de sprijin popular care ii mai ramasesera),insistenta sefului guvernului provizoriu (Kerenski) de a continua ostiliatile contra germanilor si austriecilor era considerata sinucidere politica chiar si de catre membrii propriului guvern; practic bolsevicii, ca singurul partid gata sa urmeze vointa populara de a incheia pacea cu orice pret (cel al pierderilor teritoriale si plata daunelor de razboi inclusiv), n-au avut de facut decat sa raspunda incercarilor naive ale guvernului provizoriu de a scoate trupele care aparau capitala si a le trimite pe front si provocarilor antidemocratice contra libertatii presei, fapt care semana bine cu o contra-revolutie.
Guvernul provizoriu - care n-a fost niciodata democratic ales (asta din cauza permanentelor amanari ale alegerilor din februarie pana in noiembrie 1917 de catre Duma, amanari provocate in primul rand de teama partidelor claselor avute (“liberalii, numiti in epoca kadet"-ii) ca ar putea pierde scrutinul in fata fortelor politice de stanga; in toata aceasta perioada n-avusesera loc alegeri libere pentru organele centrale precum Duma insasi, ci doar alegeri regionale si municipale, si alea la initiativa spontana a populatiei si nu din initiativa guvernului provizoriu (asa s-a intamplat cu sovietele in orase (capitala inclusiv), unde bolsevicii au ajuns la putere prin alegeri libere) - nu mai era in octombrie 1917 nici popular macar, daca nu reprezentativ (democratic ales), iar revolutia bolsevica a fost reactia spontana si defensiva la actiunile guvernului provizoriu, si nu rezultatul unui plan machiavelic al lui Lenin, sau rezultatul vreunei rezolutii a Congresului Sovietelor, aceasta fiind cauzata de decizia guvernului de a trimite armata ca sa inchida ziarele bolsevicilor.[18], o masura care cu greu poate fi considerata democratica.
Guvernul provizoriu n-avea, dealtfel, la acel moment, nici un fel de intentii pasnice sau “democratice" in ce-i priveste pe bolsevici, si nici macar in ce priveste sovietul Petrogradului[19], care era totusi unicul organ politic reprezentativ (pentru ca liber ales) in capitala, tot asa cum la nivel national sovietele toate erau mai reprezentative decat guvernul provizoriu, care el era facut, asa cum zicea Trotki in saloane, si nu la urne.
Revolutia a afectat deopotriva zonele urbane si cele rurale. In timp ce evenimentele istorice notabile au avut loc mai intai la Sankt Peterburg si apoi la Moscova, a existat si o miscare larga in ariile rurale unde taranii au pus mana pe pamant si l-au impartit intre ei.
Datorita folosirii fortei de catre bolsevici si a faptului ca ei nu au recunoscut rezultatele alegerilor organizate chiar de ei pentru Adunarea Constitutionala Rusa care le-au pierdut in fata socialistilor revolutionari, revolutia s-a transformat ulterior intr-un lung razboi civil.
Sursa:Wikipedia