Din aceeasi categorie
|
Pe urmele Bibliei - Mormantul din Gradina, Ierusalim 1.603 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Pe urmele Bibliei - Muntele Maslinilor 1.378 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Manastire Ecce Homo Irusalim 1.671 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Pe urmele Bibliei - Marea Galileei 1.355 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Floriile - Intrarea Domnului in Ierusalim 1.654 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Pe urmele Bibliei - Cezareea 1.906 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Pogorarea Sfantului Duh 1.546 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Pilda samariteanului milostiv 2.166 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
|
Pe urmele Bibliei - Muntele Tabor 1.389 vizite - 0 comentarii adaugat de luca |
||||||||||||||||||
|
Rastignirea lui Isus din Nazaret 1.908 vizite - 0 comentarii adaugat de zaharia |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Educatie
Pe urmele Bibliei - Ierusalim
| Adaugat de luca | 25.03.2016 |  Adauga
la favorite |
1.511 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteIn istoria omenirii, Ierusalimul nu se prezinta ca o capitala cu mari puteri politice si nici cu puteri economice de primul rang. El nu a avut parte de multe si mari bogatii terestre si nici de zacaminte pretioase in adancurile pamantului. Mai in tot timpul istoriei sale insa, Ierusalimul a avut de suferit infrangeri si cuceriri din partea unor imperii si regate: egiptene si asiriene, babilonene si persiene, grecesti si romane, bizantine si arabe, si chiar de cruciati. Toti acestia, rand pe rand, l-au cucerit si l-au stapanit, l-au jefuit si daramat, in veacuri diferite.
E drept, ca Salemul antic ebreii insisi l-au luat de la ebuseii canaaniti iar Palestina toata de la alte popoare semite canaanite. "Pamantul fagaduintei" le-a fost dat, acordandu-li-se doar biruinta cuceririlor. Si asa ei apar in patria lor geografica cu dreptul de a avea tara lor. Cu acest drept ei se afla acolo de patru mii de ani aproape, in tara patriarhilor si a profetilor si a neamului lor din neam in neam.
Prin vitejia si intelepciunea conducatorilor lor cu o mare faima in istoria omenirii, in timpul regilor David si Solomon, indeosebi, ei au ajuns sa aiba Ierusalimul de capitala si de cetate sfanta, cu un Templu de o splendoare unica. Indata insa ce urmasii lor au cautat sa se sprijine mai mult pe puterea lor politica decat pe Dumnezeu, pentru care ei au primit mustrarile profetilor, ei mereu au avut de indurat infrangeri, cuceriri si devastari, precum si robia deportarilor. Chiar cand insusi Mesia a venit, nascandu-se si ca om din semintia lui David, nu toti ebreii au primit mantuirea adusa de El. De aceea, cu adanca mahnire, Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: "Ierusalime, Ierusalime... de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23: 39). N-ati primit chemarea Mea la iubirea dintre voi si la ocrotirea Divina ce v-am adus-o! De aceea, cu aceeasi durere, o spune si altadata: "N-ati cunoscut timpul cercetarii voastre". Iar cand ei L-au dat spre judecata, Pilat le-a spus: "E nevinovat! " Dar pentru ca ei vociferau sa fie rastignit, Guvernatorul roman le-a spus: "Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea". Iar poporul a zis: "Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri" (Matei 27: 24-25). Apostolul Pavel spune insa, mai tarziu, va veni vremea ca "intregul Israel se va mantui" (Romani 11:26), potrivit cuvantului proorocesc al Mantuitorului: "Se va propovadui Evanghelia Imparatiei la toata lumea spre marturie, la toate neamurile, si atunci va veni sfarsitul" (Matei 24: 14).
* * *
Importanta cea mare a Ierusalimului pentru poporul ebreu, pentru cel arab, dar indeosebi pentru crestini si in perspectiva istorica pentru omenirea toata, e cu totul alta. E marea importanta religioasa in istoria omenirii! Ierusalimul e cetate sfanta a trei mari religii, toate monoteiste, cu credinta intr-un singur Dumnezeu: mozaica, crestina si mahomedana. La "Locurile Sfinte", dupa cum au declarat-o insisi sefii religiosi si politici ai zilelor noastre, "E glorificat in comun Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul lui Moise si Dumnezeul revelat in Iisus Hristos a carui glorie si putere e pentru vecie".
Intr-adevar, Ierusalimul a dat omenirii intregi o cultura religioasa cu totul superioara, cu un caracter moral unic. Religia crestina indeosebi a descoperit moralei omenirii un temei spiritual de iubire de Dumnezeu si de oameni, care poate sa aduca pacea si unirea intre toate popoarele pamantului. Iisus Hristos a dat omenirii nu o etica filosofica religioasa ce se schimba de la om la om si de la un popor la altul, ori de la un veac la altul, ci o morala si o religie sacra universala ce-si are izvorul in Dumnezeul unic al deplinelor revelatii. Veacurile toate de pana acuma i-au dovedit superioritatea ei, iar pentru viitor e unica speranta a salvarii popoarelor de la decadere si pieire. Religia crestina nu desparte pe om de om, nu cultiva dispretuirea nimanui, nu creeaza doctrine rasiale intre popoare, omenirea toata are chemarea de la Dumnezeu insusi de a face parte cu demnitatea drepturilor depline din o familie divina, toti fiind frati si surori intru Domnul. Tuturor le sunt date nu numai comorile pamantului, dar si cele ale cerului. Ceea ce Iisus Hristos cere e iubirea de Dumnezeu si de oameni, dand "cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu".
Calauziti de acest principiu, chiar in acest Ierusalim geografic din timpurile noastre, omenirea toata se poate bucura de drepturile de pelerini la Locurile Sfinte, la Betleem si la Nazaret, la Capernaum si la Ierihon, la Fantana Samarinencii si la Cana Galileii, in Muntele Fericirilor si la Tabor, la Marea Galileii si la Iordan, strabatand campiile Ezdrelonului si ale Saronului, si-n deosebi la Emaus si la Ierusalim, la Golgota si la Mormantul Domnului, in muntii Sionului si ai Eleonului, la Pretoriu si-n Gradina Ghetsimani, pretutindenea, pe urmele pasilor Domnului nostru Iisus Hristos, unde El s-a nascut si a copilarit, unde a invatat si a savarsit minuni, unde a suferit si a fost rastignit, unde a inviat si s-a inaltat la ceruri.
In climatul acestor Locuri Sfinte dispar distantele geografice si cele istorice, si simti cum te patrunde in adancul fiintei tale un suflu divin invizibil de apropiere de Dumnezeu care a venit sa fie cu fiecare din noi. El a venit cu Divina Sa iubire a jertfei pentru omenirea toata! Aici, in Ierusalim, e Altarul pe care S-a jertfit Iisus Hristos pentru omenirea tuturor veacurilor! Toate preinchipuirile jertfelor Vechiului Testament au incetat pentru totdeauna. Pe muntele Golgota Iisus Hristos a adus jertfa Sa care a impacat Cerul cu pamantul, aducand ispasire de pacate intregii omeniri. De la Altarul jertfei lui Iisus Hristos din Ierusalim, omenirea a dobandit o viata noua cu Dumnezeu aici pe pamant si-n eternitate. El este Testamentul cel Nou pe care l-a pecetluit la Cina cea de Taina de pe muntele Sionului din Ierusalim.
Pe acest altar spiritual al jertfei Sale din Ierusalim, Iisus Hristos l-a luat cu El si in ceruri, continuand sa aduca jertfa Sa duhovniceasca, in savarsirea Liturghiei ingeresti de mantuire a omenirii, in Noul Ierusalim, in "Ierusalimul cel ceresc", cum il numeste Sfantul Apostol Pavel (Evrei 12:22). In viziunea sa apocaliptica, Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca i-a aparut cele ce se vor intampla la sfarsitul veacurilor pamantene: "Am vazut Cetatea Sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din ceruri de la Dumne¬zeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (21: 2). Si asa Vechiul Ierusalim a devenit Noul Ierusalim nu numai in ceruri, dar si pe pamant cu vesnica lui binecuvantare cereasca de Cetate Sfanta a lui Dumnezeu Insusi. Acest Ierusalim nu mai este supus fluxului istoric! El e mai presus de veacuri si de locuri. Aceasta este marea transformare a tuturor timpurilor intru eternitatea insasi. Caci in acest Ierusalim, "totul in toate" este Iisus Hristos, Mantuitorul intregii omeniri. Aceasta constituie integral istoria orasului Sfant al Ierusalimului cel vesnic. El este una cu istoria Vietii, invataturii si Jertfei lui Iisus Hristos, cu Invierea si Inaltarea Sa, cu Pogorarea Sfantului Duh, cand s-au deschis tot aici in Ierusalim portile cele vesnice ale Bisericii, ale Imparatiei ceresti a lui Iisus Hristos de pe pamant ca si din ceruri.
Iata pentru ce Ierusalimul nu numai ca a fost, dar este si continua sa fie in istorie si dincolo de istorie, in veac si dincolo de veac, fiind in acelasi timp pamantesc dar si ceresc, omenesc dar si dumnezeiesc. Aceasta este eterna glorie a Ierusalimului pe care i-a dat-o Dumnezeu - in visio Dei -, iar omenirea o pastreaza cu sfintenie. De aceea, pelerinii de pretutindeni alearga sa se inchine la Ierusalim, simtind ca o ducere la Ierusalim e o intoarcere si o privire istorica la Iisus Hristos, fiind cu El in Vinerea Sfintelor Patimi si la Inviere. E o cutremuratoare intalnire in timp si loc cu Iisus Hristos, umbland pe ulitele Ierusalimului cu El si participand cu El la jertfa Sa adusa intregii omeniri pe Golgota si la glorioasa Sa Inviere, precum si la Inaltarea Sa de pe muntele Eleonului intr-o alta dimensiune a vietii, in Ierusalimul cel Ceresc, in care a mers sa ne pregateasca si noua casa Eternitatii cu El.
Intr-adevar, in Ierusalim ai viziunea Dumnezeului din ceruri care cauta pe om si a omului care cauta pe Dumnezeu... Cel de Sus vine in temporar si cei de pe pamant alearga catre eternitate...
E drept, ca Salemul antic ebreii insisi l-au luat de la ebuseii canaaniti iar Palestina toata de la alte popoare semite canaanite. "Pamantul fagaduintei" le-a fost dat, acordandu-li-se doar biruinta cuceririlor. Si asa ei apar in patria lor geografica cu dreptul de a avea tara lor. Cu acest drept ei se afla acolo de patru mii de ani aproape, in tara patriarhilor si a profetilor si a neamului lor din neam in neam.
Prin vitejia si intelepciunea conducatorilor lor cu o mare faima in istoria omenirii, in timpul regilor David si Solomon, indeosebi, ei au ajuns sa aiba Ierusalimul de capitala si de cetate sfanta, cu un Templu de o splendoare unica. Indata insa ce urmasii lor au cautat sa se sprijine mai mult pe puterea lor politica decat pe Dumnezeu, pentru care ei au primit mustrarile profetilor, ei mereu au avut de indurat infrangeri, cuceriri si devastari, precum si robia deportarilor. Chiar cand insusi Mesia a venit, nascandu-se si ca om din semintia lui David, nu toti ebreii au primit mantuirea adusa de El. De aceea, cu adanca mahnire, Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: "Ierusalime, Ierusalime... de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sub aripi, dar nu ati voit" (Matei 23: 39). N-ati primit chemarea Mea la iubirea dintre voi si la ocrotirea Divina ce v-am adus-o! De aceea, cu aceeasi durere, o spune si altadata: "N-ati cunoscut timpul cercetarii voastre". Iar cand ei L-au dat spre judecata, Pilat le-a spus: "E nevinovat! " Dar pentru ca ei vociferau sa fie rastignit, Guvernatorul roman le-a spus: "Nevinovat sunt de sangele Dreptului acestuia. Voi veti vedea". Iar poporul a zis: "Sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri" (Matei 27: 24-25). Apostolul Pavel spune insa, mai tarziu, va veni vremea ca "intregul Israel se va mantui" (Romani 11:26), potrivit cuvantului proorocesc al Mantuitorului: "Se va propovadui Evanghelia Imparatiei la toata lumea spre marturie, la toate neamurile, si atunci va veni sfarsitul" (Matei 24: 14).
* * *
Importanta cea mare a Ierusalimului pentru poporul ebreu, pentru cel arab, dar indeosebi pentru crestini si in perspectiva istorica pentru omenirea toata, e cu totul alta. E marea importanta religioasa in istoria omenirii! Ierusalimul e cetate sfanta a trei mari religii, toate monoteiste, cu credinta intr-un singur Dumnezeu: mozaica, crestina si mahomedana. La "Locurile Sfinte", dupa cum au declarat-o insisi sefii religiosi si politici ai zilelor noastre, "E glorificat in comun Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac si al lui Iacov, Dumnezeul lui Moise si Dumnezeul revelat in Iisus Hristos a carui glorie si putere e pentru vecie".
Intr-adevar, Ierusalimul a dat omenirii intregi o cultura religioasa cu totul superioara, cu un caracter moral unic. Religia crestina indeosebi a descoperit moralei omenirii un temei spiritual de iubire de Dumnezeu si de oameni, care poate sa aduca pacea si unirea intre toate popoarele pamantului. Iisus Hristos a dat omenirii nu o etica filosofica religioasa ce se schimba de la om la om si de la un popor la altul, ori de la un veac la altul, ci o morala si o religie sacra universala ce-si are izvorul in Dumnezeul unic al deplinelor revelatii. Veacurile toate de pana acuma i-au dovedit superioritatea ei, iar pentru viitor e unica speranta a salvarii popoarelor de la decadere si pieire. Religia crestina nu desparte pe om de om, nu cultiva dispretuirea nimanui, nu creeaza doctrine rasiale intre popoare, omenirea toata are chemarea de la Dumnezeu insusi de a face parte cu demnitatea drepturilor depline din o familie divina, toti fiind frati si surori intru Domnul. Tuturor le sunt date nu numai comorile pamantului, dar si cele ale cerului. Ceea ce Iisus Hristos cere e iubirea de Dumnezeu si de oameni, dand "cele ale Cezarului, Cezarului si cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu".
Calauziti de acest principiu, chiar in acest Ierusalim geografic din timpurile noastre, omenirea toata se poate bucura de drepturile de pelerini la Locurile Sfinte, la Betleem si la Nazaret, la Capernaum si la Ierihon, la Fantana Samarinencii si la Cana Galileii, in Muntele Fericirilor si la Tabor, la Marea Galileii si la Iordan, strabatand campiile Ezdrelonului si ale Saronului, si-n deosebi la Emaus si la Ierusalim, la Golgota si la Mormantul Domnului, in muntii Sionului si ai Eleonului, la Pretoriu si-n Gradina Ghetsimani, pretutindenea, pe urmele pasilor Domnului nostru Iisus Hristos, unde El s-a nascut si a copilarit, unde a invatat si a savarsit minuni, unde a suferit si a fost rastignit, unde a inviat si s-a inaltat la ceruri.
In climatul acestor Locuri Sfinte dispar distantele geografice si cele istorice, si simti cum te patrunde in adancul fiintei tale un suflu divin invizibil de apropiere de Dumnezeu care a venit sa fie cu fiecare din noi. El a venit cu Divina Sa iubire a jertfei pentru omenirea toata! Aici, in Ierusalim, e Altarul pe care S-a jertfit Iisus Hristos pentru omenirea tuturor veacurilor! Toate preinchipuirile jertfelor Vechiului Testament au incetat pentru totdeauna. Pe muntele Golgota Iisus Hristos a adus jertfa Sa care a impacat Cerul cu pamantul, aducand ispasire de pacate intregii omeniri. De la Altarul jertfei lui Iisus Hristos din Ierusalim, omenirea a dobandit o viata noua cu Dumnezeu aici pe pamant si-n eternitate. El este Testamentul cel Nou pe care l-a pecetluit la Cina cea de Taina de pe muntele Sionului din Ierusalim.
Pe acest altar spiritual al jertfei Sale din Ierusalim, Iisus Hristos l-a luat cu El si in ceruri, continuand sa aduca jertfa Sa duhovniceasca, in savarsirea Liturghiei ingeresti de mantuire a omenirii, in Noul Ierusalim, in "Ierusalimul cel ceresc", cum il numeste Sfantul Apostol Pavel (Evrei 12:22). In viziunea sa apocaliptica, Sfantul Ioan Evanghelistul spune ca i-a aparut cele ce se vor intampla la sfarsitul veacurilor pamantene: "Am vazut Cetatea Sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din ceruri de la Dumne¬zeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (21: 2). Si asa Vechiul Ierusalim a devenit Noul Ierusalim nu numai in ceruri, dar si pe pamant cu vesnica lui binecuvantare cereasca de Cetate Sfanta a lui Dumnezeu Insusi. Acest Ierusalim nu mai este supus fluxului istoric! El e mai presus de veacuri si de locuri. Aceasta este marea transformare a tuturor timpurilor intru eternitatea insasi. Caci in acest Ierusalim, "totul in toate" este Iisus Hristos, Mantuitorul intregii omeniri. Aceasta constituie integral istoria orasului Sfant al Ierusalimului cel vesnic. El este una cu istoria Vietii, invataturii si Jertfei lui Iisus Hristos, cu Invierea si Inaltarea Sa, cu Pogorarea Sfantului Duh, cand s-au deschis tot aici in Ierusalim portile cele vesnice ale Bisericii, ale Imparatiei ceresti a lui Iisus Hristos de pe pamant ca si din ceruri.
Iata pentru ce Ierusalimul nu numai ca a fost, dar este si continua sa fie in istorie si dincolo de istorie, in veac si dincolo de veac, fiind in acelasi timp pamantesc dar si ceresc, omenesc dar si dumnezeiesc. Aceasta este eterna glorie a Ierusalimului pe care i-a dat-o Dumnezeu - in visio Dei -, iar omenirea o pastreaza cu sfintenie. De aceea, pelerinii de pretutindeni alearga sa se inchine la Ierusalim, simtind ca o ducere la Ierusalim e o intoarcere si o privire istorica la Iisus Hristos, fiind cu El in Vinerea Sfintelor Patimi si la Inviere. E o cutremuratoare intalnire in timp si loc cu Iisus Hristos, umbland pe ulitele Ierusalimului cu El si participand cu El la jertfa Sa adusa intregii omeniri pe Golgota si la glorioasa Sa Inviere, precum si la Inaltarea Sa de pe muntele Eleonului intr-o alta dimensiune a vietii, in Ierusalimul cel Ceresc, in care a mers sa ne pregateasca si noua casa Eternitatii cu El.
Intr-adevar, in Ierusalim ai viziunea Dumnezeului din ceruri care cauta pe om si a omului care cauta pe Dumnezeu... Cel de Sus vine in temporar si cei de pe pamant alearga catre eternitate...
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.