Desi Catacombele Sfantului Calixt nu sunt singurele catacombe de pe vremea crestinismului timpuriu din Roma, sunt in mod cert cele mai exemplare, o reputatie sustinuta atat de popularitatea lor in randul turistilor, cat si de faptul ca au fost considerate „catacombele prin excelenta" de catre chiar intemeietorul arheologiei crestine, Giovanni Battista de Rossi, ceea ce nu e de putina insemnatate pentru prestigiul lor din punct de vedere stiintific si turistic deopotriva.
Catacombele poarta numele lui Calixt care, la momentul in care au fost construite (in al doilea deceniu al celui de-al treilea secol dH), ocupa functia de diacon de Roma (sub Papa Zephyrinus).
Calixt a fost ulterior ales papa, si in cele din urma a fost martirizat pentru credinta sa crestina. Se crede (desi nu se stie cu certitudine) ca el a fost cel care a dispus construirea catacombelor.
Baza acestei retele stratificate (pe 5 nivele) lungi de 19 kilometri de tuneluri subterane exista deja inainte de a fi luata decizia de a construi spectaculoasele catacombe din prezent (aici este vorba de preexistentele „hypogea", care inseamna tocmai „sub pamant").
Catacombele au fost create ca loc de depozitare a mormintelor papilor si ale martirilor crestini. Cripta papilor (capella dei papi) din interiorul catacombelor, precum si restul tunelelor, contineau mormintele a 16 papi (plasate aici pana in secolul al IV-lea, cand cripta a devenit prea aglomerata) si a sute de mii (circa jumatate de milion de milion) de morminte ale crestinilor timpurii persecutati, in cele mai multe cazuri, pentru credintele lor religioase.
Pe de alta parte, turistii care intra in catacombe in prezent nu vor putea vedea aceste morminte, intrucat catacombele au fost complet evacuate inainte de secolul al IX-lea iar mormintele au fost mutate in vederea adapostirii la Biserica San Silvestro in Capite (precum si la alte locasuri de cult din Roma), amenintarea care a determinat autoritatile papale sa faca acest lucru fiind faptul ca Catacombele Sfantului Calixt erau situate in afara Zidurilor Aureliene, ceea ce le facea vulnerabile in fata atacurilor barbarilor.
Fara indoiala, situl ramane unul ce merita vizitat. Spectaculoasele si sinuoasele tuneluri, care ajung chiar si la o adancime de 20 de metri sub pamant, sunt infrumusetate, asa-zicand, cu picturi si sculpturi, precum si cu inscriptii, insa aceste elemente decorative cu greu pot fi considerate realizari artistice.
Pe de alta parte, valoarea lor documentara este necontestata: acestea ofera informatii despre viata si obiceiurile crestinilor persecutati, constituind o resursa nepretuita pentru studiul perioadei incipiente a crestinismului.
Se poate observa cu usurinta si abundenta de simboluri crestine, cum ar fi pestele (simbol al lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu), porumbelul (simbol al sufletului eliberat si al Sfantului Duh), fenixul (simbol al renasterii), si ancora.