Emanuel Swedenborg (29 ianuarie 1688 – 29 martie 1772), a fost om de stiinta, om politic, filosof si teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist si deputat. Supranumit de catre Balzac „Buddha al Nordului", Emanuel Swedenborg a fost una dintre cele mai misterioase si complexe personalitati ale Scandinaviei.
Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea nascut dintre cei noua copii ai lui Jesper Swedberg si al Sarei Belim. La varsta de opt ani si-a pierdut mama. Zece zile mai tarziu, dupa moartea singurului frate mai mare (al doilea copil al sotilor Swedberg era o fata), Emanuel a devenit cel mai mare dintre copiii in viata. In 1697 tatal sau s-a casatorii cu Sara Bergia care l-a iubit foarte mult pe Emanuel si i-a lasat o mostenire semnificativa. Tatal lui, cleric luteran, a devenit ulterior un episcop faimos si controversat a carui dioceza a inclus bisericile suedeze din Pennsylvania si Londra.
La varsta de 11 ani s-a inscris la Universitatea din Uppsala unde tatal sau preda si a studiat teologia, literatura, matematica si stiintele naturii. In 1709, la 21 de ani, devine doctor in filosofie.
In perioada 1710-1715 Emanuel Swedenborg a calatorit in Anglia, Olanda, Franta si Germania pentru a studia si a lucra impreuna cu savanti de frunte ai Europei Occidentale din acele timpuri. In Londra Swedenborg a studiat opera lui Sir Isaac Newton, a lucrat cu astronomul John Flamsteed, si a investigat experimentele chimice ale lui Robert Boyle.
La intoarcere in Suedia in 1714, Swedenborg a studiat ca inginer sub ghidarea genialului inventator suedez Christoplier Polliem. Cariera sa ca om de stiinta s-a dovedit prodigioasa. A fondat prima revista stiintifica suedeza, Daedalus Hyperboreus. La 30 de ani cunostea 10 limbi straine, iar ulterior a invatat si ebraica si aramaica. Desi a fost logodit, nu s-a casatorit niciodata.
Inventator prolific, Swedenborg a conceput, ca si Leonardo da Vinci, un vehicul destinat zborului, dotat cu aripi fixe si propulsat de o elice. A proiectat vehicule pentru navigatia subacvatica, o masina cu aburi, un model de ecluza si o pendula cu apa destinata pentru a reprezenta miscarea planetelor.
Cativa ani mai tarziu Regele Carol al XII-lea al Suediei i-a oferit o slujba ca supervizor al industriei miniere suedeze intre anii 1716 si 1747 si a inceput sa publice ceea ce s-a dovedit a fi in cele din urma o lucrare fundamentala in metalurgie, Opera philosophica et metallurgica (1734), considerata si astazi de referinta in domeniu. A fost acceptat ca membru al guvernului intr-un cabinet cu reputatie internationala in domeniul metalurgiei.
Dupa moartea lui Carol al XII-lea, Emanuel a fost innobilat de Regina Ulrika Eleonora, iar numele sau de familie a fost schimbat in Swedenborg (sau Svedenborg). Aceasta schimbare i-a conferit o pozitie in Casa Nobiliara Suedeza unde a ramas ca participant activ la guvernarea Suediei intreaga sa viata.
Ca membru al Academiei Regale a Stiintelor Swedenborg s-a dedicat studiilor stiintifice si reflectiilor filosofice. Dupa 1734 el si-a directionat studiile si lucrarile asupra anatomiei in cautarea unei interfete dintre suflet si corp, facand cateva descoperiri semnificative in domeniul fiziologiei
Intre anii 1743 si 1745 Swedenborg a intrat intr-o faza de tranzitie care a avut drept rezultat o schimbare a preocuparilor sale centrale de la stiinta si filosofie la teologie.
In 1743, la varsta de 55 de ani, aflandu-se la Londra, are o revelatie care ii schimba radical cursul vietii. Dumnezeu i-a revelat misiunea pe care i-a incredintat-o, spunandu-i: „Eu sunt Domnul, Creatorul si Eliberatorul; te-am ales pentru a face cunoscut oamenilor sensul spiritual al Sfintelor Scripturi. Iti voi dicta tot ceea ce va trebui sa scrii."
Din acel moment, Swedenborg a renuntat la stiinte si s-a consacrat descrierii lumii spirituale, unei vieti mistice crestine care i se dezvaluia progresiv si pe care a facut-o cu maiestria pe care o dobandise gratie educatiei sale religioase.
In 1744 Swedenborg a calatorit in Olanda, timp in care el a inceput sa aiba o serie de vise revelatorii. Swedenborg purta cu el un jurnal de calatorie in care si-a descris experientele avute in aceste vise. Jurnalul a fost descoperit in Biblioteca Regala, abia in 1850 si publicat in anul 1859 cu titlul Dromboken (Cartea de vise).
In 1747 el incepe sa invete ebraica pentru a citi in original Biblia. Nu de putine ori a facut dovada unor inzestrari exceptionale – clarviziune si profetie. In 1759, aflandu-se la Goteborg, a descris un incendiu ce avea loc la Stockholm, descriere confirmata ulterior cu exactitate. In 1762, aflandu-se in stare de transa, a avut viziunea mortii tarului Petru al III-lea al Rusiei. Reginei Ulrika i-a transmis un mesaj de la defunctul ei frate, Augustus Wilhelm.
Intre anii 1749 si 1756 Swedenborg a publicat principala sa opera teologica Arcana Caelestia sau Heavenly Secrets (Secretele Cerului), al carui titlu complet poate fi tradus ca Dezvaluirea Sensurilor Profunde Ceresti din Sfanta Scriptura sau Cuvantul Domnului. Aceasta lucrare ce cuprinde 10 volume cu un total de aproximativ 6000 de pagini, comenteaza fiecare vers si adesea fiecare cuvant din Geneza si Exod, interpretand-ule cu multiple nivele de semnificatie referitoare la intreaga istorie a umanitatii, problemele si cursul pelerinajului spiritual al fiecarui individ si la nivelul cel mai profund, povestea interactiunii dintre latura umana si cea divina a lui Iisus. Arcana Caelestia il va inspira ulterior pe Immanuel Kant in lucrarea sa Visurile unui vizionar (titlul complet: Traume einer Geistsehers, erlautert durch Traume der Metaphysik - Visurile unui vizionar privite prin visurile metafizicii).
In aceasta perioada, Swedenborg a scris opt volume explicand Apocalipsa (Apocalypse Revealed) , alte lucrari intitulate Divine Providence (Providenta Divina), Iubirea si intelepciunea Divina si Cele Patru Doctrine - adica Dumnezeu, Sfanta Scriptura, Viata si Credinta. Swedenborg si-a prezentat experientele traite in lumea de dincolo in volumul intitulat Heaven and its Wonders and Hell (Raiul si minunile sale si iadul).
Intr-o zi a anului 1759, Swedenborg se afla, impreuna cu insotitorii sai, in vizita la Goteborg, situat la o distanta de 600 km de Stockholm. In momentul in care se pregatea sa cineze, Swedenborg a sarit brusc de pe scaun, anuntand celor prezenti izbucnirea unui incendiu la Stockholm. Cuprins de o agitatie neobisnuita, cu privirea fixata in departari, Swedenborg a povestit timp de doua ore, cu lux de amanunte, desfasurarea catastrofei: flacarile ce cuprindeau tot mai multe case, oamenii care alergau disperati tipand, incercarile nereusite de a localiza incendiul. Toti cei prezenti au trait, alaturi de Swedenborg si prin intermediul relatarii sale, dramatismul intregului eveniment. Dupa trececea celor doua ore, Swedenborg a comunicat usurat ca focul a fost stapanit, exact in momentul in care ajunsese in pragul propriei sale case. A doua zi, Swedenborg a intocmit un raport detaliat asupra viziunii sale, pe care l-a trimis guvernatorului orasului Stockholm. Raspunsul primit a confirmat exactitatea relatarii si coincidenta in timp a evenimentului si viziunii. Cazul Swedenborg, care nu este izolat in biografia sa, a facut repede inconjurul Europei. Insusi Kant, preocupat de astfel de fenomene, l-a studiat in detaliu.
In restul vietii el a sustinut ca aceasta schimbare i-a fost adusa de Iisus Hristos care i-a aparut, l-a chemat catre o noua misiune si i-a deschis portile perceptiei. Noul sau nivel de constiinta ii permitea acum accesul simultan in aceasta lume si in lumea de dincolo.
In 1768, la varsta de 80 de ani, Swedenborg si-a inceput penultima calatorie in Franta si apoi in Anglia unde a scris ultima sa mare lucrare teologica, True Christian Religion (Adevarata Religie Crestina).
In 1770 la varsta de 82 de ani, Swedenborg calatoreste inca o data la Amsterdam (locul in care au inceput visurile) si completeaza aceasta monumentala opera.
In 1772 la varsta de 84 de ani, Emanuel Swedenborg moare la Londra si este ingropat intr-o biserica suedeza. La aniversarea a 140 de ani de la moartea sa, in 1913, osemintele lui sunt repatriate si este reinhumat in catedrala din Uppsala, langa marele botanist suedez Carolus Linnaeus