Razboiul de 100 de ani / partea 2/3

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

24.03.2014

Adauga la favorite

1.492 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Disputele teritoriale vizau Aquitania (cunoscuta si cu denumirea de Guyenne), un ducat in sud-vestul Frantei si parte din regatul Frantei. Disputele teritoriale au aparut de la mijlocul secolului al XII-lea, o data cu mariajul dintre Eleanor de Aquitania, mostenitoarea tronului ducal, si Henric al II-lea al Angliei, regele Angliei care era si duce al Aquitaniei. Asadar, in ducele Aquitaniei, monarhii francezi angajati, incepand cu Filip al II-lea, intr-un proces de unificare teritoriala si limitare a autonomiilor regionale si tenditelor politice centrifuge, aveau un rival puternic, in spatele caruia se afla forta economica a regatului Angliei. Din punctul de vedere al monarhiei franceze, care reusise deja sa elimine controlul regelui Angliei asupra ducatului Normandiei (din 1204),[2] situatia Aquitaniei era prioritara. Dar problema era spinoasa si din perspectiva monarhiei engleze. Dupa introducerea normelor feudo-vasalice in secolele al XII-lea si al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate si relatiile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate in nordul Italiei sub influenta redescoperirii dreptului roman,[3] relatia dintre regele Frantei si ducele Aquitaniei a fost pusa si in termeni feudali. Desi referirile la Aquitania ca „fief" al regelui Frantei aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formatiune statala cu o istorie si traditii de guvernare proprii, cu propriile legi si cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal"[4] - avocatii regelui Frantei puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, in anumite conditii, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a intamplat in 1294, cand Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Frantei sa apara in fata Parlamentului din Paris pentru a raspunde unor acuzatii asupra unei chestiuni de granita. Eduard a refuzat; in consecinta, regele Frantei a declarat ducatul confiscat. Razboiul de granita care a urmat a fost indecis, iar in 1303 s-a revenit la status quo-ul din 1294, dar tensiunile create de situtia Aquitaniei erau evidente. Conflictul din 1294-1297, desi limitat si de scurta durata, constituie un precedent direct pentru Razboiul de 100 de Ani. Regii Angliei vor dori o clarificare - in sensul unei limitari - a obligatiilor fata de regii Frantei decurgand din detinerea ducatului Aquitaniei
Aquitania ocupa o vasta suprafata costiera, acoperind mare parte din accesul Frantei la oceanul Atlantic; porturi ca Bordeaux generau un venit fiscal important datorita comertului cu vin si peste. De aici si dorinta monarhiei franceze, aflata intr-un proces de consolidare si expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci si ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol important in cursul Razboiului de 100 de Ani. Din aceeasi perspectiva economica era vizat si comitatul Flandrei, ale carui manufacturi de postav depindeau de comertul cu lana din Anglia; ori regii Frantei incercasera sa-si subordoneze total Flandra, cel mai recent cu doar doua decenii in urma, in timpul lui Filip al IV-lea.

Razboiul de 100 de ani / partea 2/3

Semnaleaza o problema