Maria Antoaneta devine regina a Frantei si a Navarei la varsta de optsprezece ani. Situatia Mariei Antoaneta devine mai precara cand, la 6 august 1775, cumnata ei, contesa d'Artois da nastere unui fiu, ducele d'Angouleme - mostenitorul prezumtiv al tronului Frantei cand tatal lui, contele d'Artois devine regele Carol al X-lea al Frantei in 1824.
Urmeaza o serie de pamflete grafice satirice care se concentreaza in special pe impotenta regelui si pe aventurile sexuale ale reginei cu barbati si femei.
Inca fara sa fi oferit Frantei mostenitori si inca considerata straina, regina devine in 1777 tinta primului cantec ostil care circula de la Paris pana la Versailles.
Regina cheltuia necontenit prin cumpararea rochii de la Rose Bertin si cu jocuri de noroc. A inceput sa atraga diferiti admiratori masculini pe care i-a acceptat in cercul ei intim de prieteni, inclusiv pe baronul de Besenval, ducele de Coigny si contele Esterhazy.
I s-a ingaduit renovarea Micului Trian (Petit Trianon), un castel mic din Versailles oferit in dar de Ludovic al XVI-lea la 15 august 1774, cu deplina libertate bugetara.
S-a concentrat in special pe horticultura, reproiectand in stil englezesc gradina. Desi Petit Trianon fusese construit pentru Madame de Pompadour, metresa lui Ludovic al XV-lea, el a devenit asociat cu extravaganta Mariei Antoaneta. Zvonurile care circulau spuneau ca peretii sunt tencuiti cu aur si diamante.
O problema si mai mare totusi era datoria suportata de Franta in timpul Razboiului de Sapte Ani, care nu fusese inca achitata.
In micul ei teatru, a jucat in piese ca Barbierul din Sevilla de Beaumarchais in rolul unei servitoare, spre amuzamentul lui Ludovic al XVI-lea. Prin dorinta sa catre placerile simple si prieteniile exclusiviste, Maria Antoaneta isi face din ce in ce mai multi inamici chiar si la curtea de la Versailles.
A fost tentata sa influenteze politica regelui, de a face si desface ministrii, intotdeauna la sfatul prietenilor.
Totusi, contrar zvonurilor, rolul ei politic a fost extrem de limitat. A existat o intreaga campanie impotiva ei, au circulat pamflete, a fost acuzata ca are amanti (cumnatul ei contele d’Artois, contele suedez Hans Axel de Fersen) sau chiar amante (ducesa de Polignac), ca face risipa de bani publici pentru frivolitate si pentru favoriti, ca face jocurile Austriei acum condusa de fratele ei Iosif al II-lea.
Revolutia franceza
La sfarsitul lui august a fost adoptata Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului (La Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) , ceea ce a dus la inceputul monarhiei constitutionale in Franta. La 5 octombrie familia regala este obligata sa se mute la Paris, la Palatul Tuileries sub supraveghere. In ciuda incercarilor ei de a ramane in afara interesului publicului, regina a fost acuzat de a avea o aventura cu comandantul Garzii Nationale, marchizul de La Fayette. In realitate ea il detesta pe marchiz pentru tendintele sale liberale si pentru ca era partial raspunzator pentru plecarea fortata de la Versailles a familiei regale.
In acest timp au fost proiectate mai multe comploturi pentru a ajuta membrii familiei regale sa evadeze. Regina a respins mai multe, deoarece n-a vrut sa plece fara rege. Alte ocazii pentru a salva familia au fost in cele din urma anulate de regele nehotarat.
Cand in cele din urma regele s-a angajat intr-un plan de scapare, indecizia lui a jucat un rol important in esecul planului. Intr-o incercare de a scapa din Paris spre cetatea regalista Montmedy...
La 14 octombrie la Tribunalul Revolutionarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, caruia i s-a acordat timp pentru aparare, procesul reginei a fost mai mult o inscenare, luandu-se in considerare timpul acordat (mai putin de o zi) si punctul de vedere misogin iacobin. Acuzatia cea mai infama a fost ca a abuzat sexual de fiul ei.
Dupa doua zile, a fost declarata vinovata de tradare in dimineata zilei de 16 octombrie 1793. Intoarsa in celula a scris o scrisoare cumnatei sale afirmand constiinta ei clara, credinta catolica si sentimentele pentru copiii ei. Scrisoarea nu a ajuns la Elisabeth.
In aceeasi zi, parul ei a fost taiat si a fost plimbata prin Paris intr-un cos deschis purtand o rochie alba simpla. La 12:15 pm, cu doua saptamani jumatate inainte de a implini 38 de ani, a fost executata in Piata Revolutiei (in prezent Place de la Concorde).
Ultimele sale cuvinte au fost „Iertati-ma, domnule, n-am vrut" adresate calaului Sanson, pe care il calcase pe picior. Corpul ei a fost aruncat intr-un mormant nemarcat in cimitirul Madeleine (care a fost inchis anul urmator).