Hipertensiunea arteriala (HTA), cunoscuta de asemenea sub numele de tensiune arteriala crescuta sau hipertensiune, este o boala cronica caracterizata prin valori crescute ale presiunii arteriale. Valoarea ridicata face ca inima sa pompeze intr-un ritm mai accelerat fata de ritmul normal pentru a propulsa sangele in vasele sangvine. Presiunea arteriala este de doua tipuri: presiunea arteriala sistolica (presiunea sangelui in artere in timpul contactiei muschiului cardiac) si presiunea arteriala diastolica (presiunea sangelui in perioada de relaxare a muschiului cardiac). Masurarea presiunii in vasele de sange sau in cavitatile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar si numai in anumite cazuri deoarece necesita introducerea in vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metoda indirecta, masurand tensiunea peretilor arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. In perioada de repaus, presiunea arteriala normala se incadreaza intre 100–140 mmHg in cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioara) si 60–90 mmHg in cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioara). Presiunea arteriala ridicata se identifica cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de 140/90 mmHg.
Hipertensiunea arteriala este clasificata fie ca hipertensiune arteriala primara (esentiala) sau hipertensiune arteriala secundara. Circa 90–95% din cazuri fac parte din categoria „hipertensiunii arteriale primare", ceea ce inseamna presiune arteriala crescuta fara a avea la baza o cauza medicala evidenta.[1] Alte afectiuni la nivelul rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului endocrin determina restul de 5–10% din cazuri (hipertensiune arteriala secundara).
Hipertensiunea arteriala este un factor de risc major pentru cazurile de atac de cord (infarct miocardic), insuficienta cardiaca, anevrisme ale arterelor (de exemplu anevrism aortic), boala arteriala periferica si este cauza bolilor renale cronice. Chiar si o crestere moderata a valorilor tensiunii arteriale este asociata cu o speranta de viata mai redusa. Modificarea obiceiurilor alimentare si a stilului de viata pot aduce ameliorari, tinand sub control presiunea arteriala, si pot reduce riscurile asociate cu complicatii ale starii de sanatate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viata nu are efectul dorit sau este o conditie insuficienta.