Hipertensiunea arteriala sistemica este presiunea ridicata a sangelui sub care acesta circula prin artere. Aceasta presiune este definita de doua valori: presiunea (tensiunea) sistolica (maxima) si presiunea (tensiunea) diastolica (minima). Valoarea sistolica este presiunea sangelui in pereþii arterelor, cand inima a terminat de pompat sangele in artere, si este prima valoare la citirea presiunii sangelui. Valoarea diastolica este presiunea sangelui din pereþii arterelor intre bataile inimii, cand inima este relaxata si se umple cu sange. Este cea de-a doua valoare la citirea tensiunii. Tensiunea arteriala a unui adult normal are urmatoarele valori: sistolica: mai putin de 130 mm Hg diastolica: mai putin de 85 mm Hg Valori ale presiunii sangelui de 140 mm Hg pentru tensiunea sistolica ºsi 90 mm Hg pentru tensiunea diastolica sunt caracteristice pentru presiunea ridicata – hipertensiunea arteriala (HTA). De obicei, hipertensiunea arteriala nu are simptome. Diagnosticul HTA este pus atunci cand masuratorile presiunii sangelui sunt ridicate in trei sau mai multe ocazii, la intervale de una-doua saptamani. Doar in cazurile foarte severe diagnosticul se bazeaza pe o singura masuratoare. Hipertensiunea arteriala netratata, peste timp, poate afecta inima (cardiomiopatie) si vasele de sange (boli vasculare periferice), creierul (accidente vasculare cerebrale), rinichii (insuficienþa renala) si ochii (retinopatie). Pe masura ce creste tensiunea, creste si riscul de a fi afectate alte organe.