Frederic al II-lea al Prusiei

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

31.01.2014

Adauga la favorite

1.151 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Frederic s-a nascut la Berlin ca fiu al regelui Frederic Wilhelm I al Prusiei si al Sofiei Dorothea de Hanovra. Asa numitul "rege soldat", Frederic Wilhelm a dezvoltat o armata formidabila, a incurajat centralizarea si a fost cunoscut pentru temperamentul sau si autoritarism. Pe de alta parte, Sofia era manierata si bine educata. Tatal ei, George, elector de Hanovra, a fost mostenitorul reginei Anne a Marii Britanii. George i-a succedat ca regele George I al Marii Britanii in 1714.

Nasterea lui Frederic a fost salutata de bunicul sau dupa ce doi dintre nepoti sai murisera deja la varste fragede. Frederic a fost educat de o frantuzoaica, Madame de Montbail, care mai tarziu a devenit Madame de Rocoulle; el si-a dorit ca ea sa-i educe si copiii. Frederic a invatat franceza si germana simultan. In ciuda dorintei tatalui sau ca educatia sa sa fie in intregime religioasa si pragmatica, tanarul Frederic, cu ajutorul tutorelui sau Jacques Duhan, si-a procurat 3000 de volume de poezie, clasici greci si romani, filosofie franceza pentru a-si suplini lectiile.[2]

In timp ce regele se relaxa band cu prietenii sai, fiul sau cauta alinare in muzica, istorie si filosofie. Pentru militarosul sau tata, el era "un baiat efeminat, care nu poseda nici o singura inclinatie barbateasca, nu calareste si nu vaneaza, ba mai mult, se poarta murdar, nu se tunde niciodata si isi bucleaza parul ca un idiot
Frederic a facut o alianta cu sora sa, Wilhelmina, cu care a ramas apropiat intreaga viata. La varsta de 16 ani, Frederic s-a atasat de pajul de 13 ani al regelui, Peter Karl Christoph Keith. Wilhelmina a scris ca cei doi „curand au devenit inseparabili. Keith era inteligent dar fara educatie. El l-a servit pe fratele meu cu un real devotament si l-a informat de actiunile regelui".[4]

Din anul 1730, printul incepe sa duca impreuna cu prietenul sau Hans Hermann von Katte o viata boema, incercand sa scape de sub controlul tatalui sau printr-o incercare de a fugi in Anglia, care esueaza. Cei doi prieteni sunt arestati si inchisi in fortareata Kustrin, unde, Frederic este obligat sa priveasca decapitarea prietenul sau care il ajutase sa planuiasca fuga. Corpul si capul prietenului sau fost lasate pe terenul de sub fereastra celulei printului.[5] Frederic a stat inchis la Kustrin doi ani.

Dupa eliberarea din inchisoare, Frederic, in calitate de colonel al Regimentului Goltz, a cautat sa-si dezvolte abilitatile militare. In 1732, regina Sofia Dorothea a incercat sa orchestreze o dubla casatorie: a lui Frederic si a Wilhelminei (sora lui Frederic) cu Amelia si Frederic, copiii fratelui ei, regele George al II-lea al Marii Britanii. Temandu-se de o alianta intre Prusia si Marea Britanie, maresalul von Seckendorff, ambasadorul austriac la Berlin, i-a mituit pe maresalul von Grumbkow (ministrul prusac de razboi) si pe Benjamin Reichenbach (ambasadorul prusac la Londra). Discret, cei doi au calomniat curtile britanice si prusace in ochii celor doi regi si in final planul casatoriei a esuat.[6]

Frederic Wilhelm considera ca Frederic ar trebui sa se casatoreasca cu Elisabeta de Mecklenburg-Schwerin, nepoata imparatesei Anna a Rusiei, dar la acest plan s-a opus cu ardoare Printul Eugene de Savoia. Frederic insusi a propus o casatorie cu Maria Tereza a Austriei in schimbul renuntarii la succesiune. Printul Eugene l-a convins pe Frederic Wilhelm ca printul mostenitor sa se casatoreasca cu Elisabeth Christine de Brunswick-Bevern, o ruda protestanta a habsburgilor austrieciPrintul Frederic avea numai 28 de ani cand tatal sau Frederic Wilhelm I a murit iar el a urcat pe tronul Prusiei, la 31 mai 1740.[8] In acel moment Prusia era alcatuita din teritorii imprastiate, inclusiv ducatul de Cleves, comitatele Mark si Ravensberg in partea de vest a Sfantului Imperiu Roman; Brandenburg, Pomerania in partea de est a Imperiului, si fostul ducat al Prusiei.

Dorind sa alipeasca Prusiei, care era o tara saraca in materii prime, bogata provincie a Sileziei, Frederic a refuzat sa recunoasca Pragmatica Sanctiune din 1713, un mecanism juridic care sa asigure mostenirea Mariei Tereza asupra Austriei. Dupa decesul imparatului Carol al VI-lea, Frederic contesta succesiunea fiicei in varsta de 23 de ani a lui Carol al VI-lea, Maria Tereza, in special asupra provinciei Silezia. In consecinta, razboiul de succesiune din Austria a inceput la 16 decembrie 1740, atunci cand Frederic a invadat si ocupat rapid Silezia.[9]

Frederic a ocupat Silezia, cu exceptia a trei cetati la Glogau, Brieg si Breslau,[10] in doar sapte saptamani, in ciuda drumurilor proaste si a intemperiilor. Cetatea de la Ohlau a cazut aproape imediat in mainile lui Frederic si a devenit sediul campaniei de iarna pentru armata lui Frederic. La sfarsitul lunii martie 1741, Frederic a pornit campania din nou, dar a fost fortat sa se retraga la un atac surpriza al austriecilor. Prima batalie reala cu care Frederic s-a confruntat in Silezia a fost batalia de la Mollwitz la 10 aprilie 1741.[11] Desi Frederic a servit de fapt sub printul Eugen de Savoia, aceasta a fost prima data cand Frederic a comandat o armata. Crezand ca armata sa a fost invins de austrieci, Frederic a incercat sa evite capturarea si a galopat departe[12] lasandu-l pe feldmaresal Kurt Schwerin la comanda armatei. De fapt, prusacii au castigat batalia din momentul in care Frederic a fugit. Frederic ar fi declarat ulterior "Mollwitz a fost scoala mea".[13]

In Razboiul de sapte ani, trupele prusace patrund in Sachsen (Saxonia) regatul sasilor si ii determina pe vecini sa se uneasca impotriva Prusiei intr-o alianta alcatuita din Austria, Franta, Rusia, raportul fortelor fiind de 1:3 in favoarea aliatilor. Iscusinta strategica a tanarului rege i-a determinat pe contemporani sa-l numeasca Frederic cel Mare. Numai Razboiul de Sapte Ani a costat vietile unui milion de oameni, regiuni intregi fiind depopulate, context in care regele este numit monstru de scriitorul german Thomas Mann. Dupa Razboiul de succesiune la tronul Austriei, profitand de slabiciunea acestei tari la incheierea razboiului cu Turcia, (1739) Prusia devine una dintre cele 5 mari puteri din Europa.

Este perioada cand protestantii pretind sa fie tratati ca parteneri egali ai catolicilor. Impartirea Poloniei (1772) este initiativa Austriei, care impreuna cu Rusia devine aliata Prusiei (1764), iar Prusia anexeaza Prusia de apus. De la aceasta data se intituleaza el Frederic, regele Prusiei. Ca tanar monarh a atras atentia regilor si principilor europeni asupra Prusiei prin reformele sale. Printre altele a interzis interogarea prin schingiuire (iunie 1740) si a acordat libertatea religiei. Lozinca lui era eu sunt primul supus statului meu. A contribuit si la dezvoltarea principiilor de drept.
In agricultura, pe timpul sau s-a introdus cultura cartofului si s-au asanat mlastinile Dromling si Oderbruch, s-au introdus reforme in educatia militara si s-a trecut la alcatuirea unei structuri stabile de functionari de stat, fiecare cetatean indiferent de obarsie fiind tratat la fel.
Prusacii, avand in vedere avantajele economice ale repopularii regatului, prezinta toleranta fata de emigrantii care erau de religie sau nationalitate diferita, toti cetatenii putandu-se adresa direct cu scrisori regelui. Prusia a fost primul regat european unde s-a introdus libertatea (cu anumite limitari) a presei, ceea ce, intr-un sistem feudal, era pana atunci de neconceput. Incercarea lui Friedrich de a desfiinta iobagia a esuat in fata rezistentei masive a nobilimii latifundiare.

In timpul domniei lui au fost cladite sute de scoli dar, fiind lipsa de cadre didactice, de multe ori erau adusi suplinitori din randul subofiterilor trecuti in rezerva. Friedrich cel Mare a murit la data de 17 august 1786 in palatul Sanssouci, fiind inmormantat in Potsdam.

Frederic al II-lea al Prusiei

Semnaleaza o problema