In 1202, Papa Inocentiu al III-lea lanseaza o a patra cruciada. De data asta este vizat Egiptul, devenit centru al puterii musulmane. Trupele sunt transportate de flota venetiana. Voluntarii nefiind suficient de numerosi pentru a aduna suma convenita, venetienii dobandesc rasplata jefuind Zara, oras crestin din Croatia de azi, care refuza sa le deschida portile.
In aprilie 1204, scenariul se reia la Constantinopol, facilitat de rivalitatile interne din sanul dinastiei bizantine. Capitala imperiului oriental, asediata de venetieni, este luata cu asalt si jefuita timp de trei zile.
Inocentiu al III-lea se vede obligat sa-si denunte propriile trupe: „V-ati abatut si ati abatut armatele crestine de la calea cea dreapta la cea rea". Devastarea Constantinopolului, ramasa ca o rana in memoria ortodoxa, va face iremediabila schisma din 1054 dintre crestinatatea latina si cea din Orient.
Vor mai avea loc inca patru cruciade. Cea de-a cincea (1217-1221), predicata din nou de Inocentiu al III-lea si continuata de succesorul acestuia, Honorius al III-lea, nu reuseste decat cucerirea Damiettei. A sasea (1228-1228), condusa de imparatul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, se incheie cu recucerirea Bethleemului, a Nazaretului si a Ierusalimului.
In 1244 insa, Orasul Sfant cade din nou in miinile musulmanilor. Cea de-a saptea cruciada (1248-1254) vizeaza din nou Egiptul. Ludovic cel Sfant , a carui armata a fost nimicita de ciuma, cade prizonier si nu-si recastiga libertatea decat cu pretul unei rascumpari si al restiturii Damiettei. In 1270, a opta cruciada, purtata in Tunisia, se termina cu un dezastru: in timpul ei, Ludovic cel Sfant isi gaseste sfarsitul. In 1291, pierderea cetatii Saint-Jean-d’Acre pecetluieste sfarsitul lacasurilor crestine din Levant.