Din aceeasi categorie
|
Apocalipsa dupa Cioran 184 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Prostii zidesc lumea si desteptii o darama" -Emil Cioran 796 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romani care au schimbat lumea: Emil Racovita 738 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Civilizatiile extratereste - Emil Strainu , Iuri Floroiu 960 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesorul si discipolii- Ep 4- 600 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Profesorul si discipolii- Ep 1 580 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Profesorul si discipolii: Nae Ionescu 444 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Emil Cioran 981 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Romani care au schimbat lumea: George Emil Palade 803 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Lumea in care traim - Petre Tutea - Partea I 1.049 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Emil Cioran
| Adaugat de Cozana | 14.01.2014 |  Adauga
la favorite |
1.027 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteEmil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rasinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof si scriitor roman stabilit in Franta, unde a trait pana la moarte fara sa ceara cetatenia franceza.
Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, aflat pe atunci in comitatul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.Dupa studii clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, incepe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta "incovenienta existentei". In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului sau de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.
Prima lui carte aparuta in 1934 in Romania, Pe culmile disperarii, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a Romaniei (1936), Lacrimi si Sfinti (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la fata a Romaniei a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor '90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, "pretentioase si stupide".
Nevoia resimtita atunci de generatia tanara a unei treziri spirituale pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care din pacate a culminat intr-un extremism de dreapta, a influentat viziunea tanarului Cioran. Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune[2], ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Varianta definitiva a Indreptarului (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in 1945, anul in care Cioran s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste a trait la Paris ca apatrid
In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in Romania (doua luni, sfarsitul lui 1940- inceputul lui 1941), el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, Precis de decomposition, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizand inca din tinerete interesul pentru filozofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", va constata mai tarziu.[necesita citare] Din eseurile aparute in limba romana se desprinde portretul unui tanar ganditor din anii treizeci, influentat de miscarea de idei din acea epoca in care intelectualii romani descopereau gandirea existentialista (sub varianta ei romaneasca, cu accente crestine si mistice, "trairismul").
Emil Cioran a inceput prin a fi un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Tema alienarii omului, tema existentialista prin excelenta, prezenta la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulata astfel, in 1932, de tanarul Cioran: "Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"[necesita citare]
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum in linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete
Emil Cioran s-a nascut la Rasinari, aflat pe atunci in comitatul Sibiu. Tatal sau, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox si consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originara din Venetia de Jos, comuna situata in apropiere de Fagaras. Tatal Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritatile austro-ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie materna, Emil Cioran se tragea dintr-o familie din nobilimea transilvana.Dupa studii clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, incepe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat in original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Inca din tinerete a aratat inclinatie spre agnosticism, aparandu-i evidenta "incovenienta existentei". In timpul studentiei a fost in mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov, care situase intamplarea in centrul sistemului sau de gandire. In 1933 obtine o bursa, care ii permite sa continue studiile de filozofie la Berlin, unde intra in contact cu Nicolai Hartmann si Ludwig Klages.
Prima lui carte aparuta in 1934 in Romania, Pe culmile disperarii, a fost distinsa cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati si premiul Tinerilor Scriitori Romani. Succesiv au aparut: Cartea amagirilor (1935), Schimbarea la fata a Romaniei (1936), Lacrimi si Sfinti (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la fata a Romaniei a fost autocenzurat in editia a doua aparuta la inceputul anilor '90, autorul insusi eliminand numeroase pasaje considerate extremiste, "pretentioase si stupide".
Nevoia resimtita atunci de generatia tanara a unei treziri spirituale pornita din exaltarea valorilor vitale, antirationaliste, care din pacate a culminat intr-un extremism de dreapta, a influentat viziunea tanarului Cioran. Desi nu a fost niciodata membru al Miscarii legionare, in perioada interbelica simpatizeaza cu ideile acesteia, fara a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursa la Berlin in 1933, se declara intr-un articol admirator al lui Hitler si justifica provocator Noaptea cutitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie si rusine, aceasta viziune[2], ca pe o inadmisibila ratacire a tineretii, argumentand prin ea refuzul oricarei implicari a individului in istorie.
Reintors in tara, ocupa vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. In 1937, pleaca la Paris cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti, care i se va prelungi pana in 1944. In 1940, incepe sa scrie Indreptar patimas, ultima sa carte in limba romana, limba pe care a abandonat-o in favoarea francezei. Varianta definitiva a Indreptarului (ramasa inedita pana in 1991) a fost incheiata in 1945, anul in care Cioran s-a stabilit definitiv in Franta. Dupa retragerea cetateniei romane de catre autoritatile comuniste a trait la Paris ca apatrid
In 1937 Emil Cioran pleaca in Franta cu o bursa a Institutului Francez din Bucuresti. Dupa o scurta intoarcere in Romania (doua luni, sfarsitul lui 1940- inceputul lui 1941), el paraseste pentru totdeauna Romania si se stabileste la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai in limba franceza, operele lui fiind apreciate nu numai pentru continutul lor, dar si pentru stilul plin de distinctie si finete al limbii. In 1949 ii apare la editura Gallimard - editura care va publica mai tarziu majoritatea cartilor sale - prima lucrare scrisa in limba franceza, Precis de decomposition, distinsa in 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuza toate distinctiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris in Cartierul Latin, pe care nu l-a parasit niciodata. A trait mult timp retras, evitand publicitatea. In schimb a cultivat darul conversatiei cu numerosii sai prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Barbu Fundoianu , Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a intretinut o vasta corespondenta, dezvaluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizand inca din tinerete interesul pentru filozofia de catedra, Cioran a parasit devreme gandirea sistematica si speculatiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetari profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzatiilor mele", va constata mai tarziu.[necesita citare] Din eseurile aparute in limba romana se desprinde portretul unui tanar ganditor din anii treizeci, influentat de miscarea de idei din acea epoca in care intelectualii romani descopereau gandirea existentialista (sub varianta ei romaneasca, cu accente crestine si mistice, "trairismul").
Emil Cioran a inceput prin a fi un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii. Tema alienarii omului, tema existentialista prin excelenta, prezenta la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulata astfel, in 1932, de tanarul Cioran: "Sa fie oare pentru noi existenta un exil si neantul o patrie?"[necesita citare]
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: contingenta fiintei umane, pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului, viata ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta, de unde reflectiile marcat gnostice si antimoderniste, oarecum in linia spengleriana, asupra destinului omului si civilizatiei. Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.