Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (n. 24 noiembrie 1632, Amsterdam - d. 21 februarie 1677, Haga) a fost un renumit filosof evreu olandez de origine sefarda cu stramosi de provenienta portugheza (d'Espinosa). Spinoza a fost un rationalist si unul din reprezentantii panteismului in timpurile moderne. Gandirea lui a fost influentata de scrierile lui Thomas Hobbes si Rene Descartes, insa - spre deosebire de conceptia dualista a acestuia din urma - Spinoza a avut o reprezentare monista a lumii, intreaga existenta reducandu-se la ceea ce el a numit "Substanta".
Dupa absolvirea scolii, Spinoza a lucrat in intreprinderea comerciala a tatalui sau. In acest timp elaboreaza o dizertatie asupra principiilor filosofice ale lui Descartes, care va aparea mai tarziu ("Renati Descartes principiorum philosophiae mori geometrico demonstrata", 1663) - singura opera publicata in timpul vietii sale sub semnatura lui - si prepara un tratat asupra progresului intelegerii ("Tractatus de intellectus emendatione"). In 1656, la varsta de 24 de ani, este exclus din comunitatea ebraica datorita vederilor sale interpretate drept eretice. Spinoza considera ca atat crestinismul, cat si iudaismul ar fi fenomene trecatoare in raport cu substanta universala eterna. Este obligat sa paraseasca Amsterdamul si se stabileste la Haga, unde isi castiga existenta lucrand ca slefuitor de lentile si dand lectii particulare. Aici redacteaza prima sa opera filosofica de amploare "Tractatus de Deo et Homine Ejusque Felicitate" ("Tratat cu privire la Dumnezeu, om si fericirea sa"), in care sunt deja cuprinse trasaturile de baza ale sistemului sau filosofic. Lucreaza la "Tractatus theologico-politicus" ("Tratat teologico-politic"), tiparit la Amsterdam in 1670 si publicat anonim. In 1661 se muta la Rijnsburg, in apropiere de Leiden. Din cauza ca in institutiile oficiale vederile filosofice erau ingradite de teologie, Spinoza refuza in 1673 oferta printului elector Karl Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedra de filosofie la Universitatea din Heidelberg. De asemenea refuza o pensie oferita de regele Ludovic al XIV-lea al Frantei, care-i pretindea sa-i dedice unele din cartile sale. Din cauza aspirarii prafului de sticla la slefuirea lentilelor, se imbolnaveste de silicoza si moare prematur la 21 februarie 1677, in varsta de numai 45 de ani.