Huxley s-a nascut in Godalming, Surrey, Anglia. Era fiul scriitorului Leonard Huxley din prima casatorie cu Julia Arnold si nepotul celui mai fervent aparator al lui Charles Darwin, Thomas Huxley. Fratele sau, Julian Huxley, a fost un biolog faimos pentru ideile din categoria teoriei evolutioniste.
Huxley era un copil desirat, destul de fragil alcatuit, dar cu calitati intelectuale peste medie. Tatal sau fiind si botanist, Aldous si-a inceput aventura cunoasterii in laboratorul echipat cu aparatura de ultima ora al tatalui sau, apoi a continuat-o intr-o scoala care se numea Hillside, sub supravegherea mamei sale, pana la moartea prematura a acesteia. De la varsta de 9 ani Aldous a fost mai apoi educat intr-o scoala cu internat britanica. Avea de mic o abilitate deosebita in a manevra ideile.
Mama sa, Julia, a murit in 1908, cand Aldous avea 14 ani, iar sora sa, Roberta, a murit dintr-o alta cauza in aceeasi luna cu mama sa. Trei ani mai tarziu, Aldous a suferit de o boala rara, (cheratita punctata) care i-a redus considerabil vederea. Fratele sau mai mare, Noel, s-a sinucis in 1914. Semi-orbirea (ce i-a inspirat romanul Orb prin Gaza) l-a tinut pe Aldous departe de front in primul razboi mondial. Cand si-a revenit si a inceput sa vada, a urmat cursurile de literatura engleza la colegiul Balliol, Oxford.
Imediat ce si-a incheiat studiile la Balliol, Huxley a devenit dator vandut tatalui sau si a fost nevoit sa lucreze ca sa-si plateasca datoria acumulata. A avut o slujba de scurta durata in 1918 la Ministerul Aerului, unde se ocupa de proviziile armatei, dar cariera de functionar nu l-a atras, asa ca s-a orientat spre o cariera literara.
Huxley a terminat primul sau roman la varsta de 17 ani, dar cariera de scriitor profesionist si-a inceput-o abia pe la 20 de ani. A scris cateva capodopere ale literaturii engleze, utopia Brave New World (Minunata lume noua) si un roman eseu despre pacifism, Eyeless in Gaza (Orb in Gaza). Huxley a fost puternic influentat de F. Matthias Alexander, pe care l-a inclus ca personaj in romanul Orb in Gaza.
Dupa razboi Huxley semneaza cronici literare si plastice in mai multe reviste, printre care Atheneum, condusa de criticul John Middleton Murry, si Westminster Gazette. In 1916 publica volumul de versuri he Burning Wheel (Roata in flacari). Debutul in proza se produce patru ani mai tarziu, in 1920, cu un volum de nuvele, Limbo, iar in anul urmator apare primul sau roman, Crome Yellow (Galben crom). Admirator al literaturii franceze (numeroasele cronici literare si recenzii publicate o dovedesc pe deplin), Aldous Huxley s-a modelat ca scriitor gratie lecturilor din operele lui Denis Diderot, Voltaire, Baudelaire, Marcel Proust, Andre Gide ori Anatole France. Avea o mare admiratie pentru Shakespeare si, dintre contemporani, pentru prietenul sau D.H. Lawrence. Autor prolific, Huxley a publicat de-a lungul vietii peste patruzeci de volume, cele mai semnificative scrise in deceniile al treilea si al patrulea ale secolului XX.
Fiind deja un autor satiric si un ganditor politic redutabil, in timpul primului razboi mondial Huxley a locuit la Garsington Manor, resedinta doamnei Ottoline Morrell. Mai tarziu, in romanul Galben crom (1921) a caricaturizat modul de viata al celor de la Garsington, dar a ramas prieten al familiei Morrells. S-a casatorit, de altfel, cu Maria Nys, pe care a cunoscut-o chiar la Garsington.
Huxley s-a mutat apoi la Llano, California in 1937, dar, exact ca si in cazul prietenului sau, filozoful Gerald Heard, care l-a urmat la scurt timp, i s-a refuzat acordarea cetateniei americane pentru ca nu a dorit sa renunte la ideile sale pacifiste pentru niste false convingeri religioase. In cartea sa din 1937 Ends and Means (Scopuri si mijloace), Huxley explica faptul ca in civilizatiile moderne majoritatea oamenilor doresc o lume a libertatii, pacii, dreptatii si dragostei fratesti, desi nu au nici cea mai vaga idee cum sa o realizeze.
In 1938 Huxley devine prietenul filozofului indian J. Krishnamurti, pe care il admira nespus. Devine un vedantist din cercul lui Swami Prabhavananda, si il introduce si pe Christopher Isherwood in acesta cerc. Imediat dupa aceasta experienta scrie cartea sa fundamentala in materie de idei si valori spirituale, The Perennial Philosophy (Filozofia perena), in care analizeaza scrierile unor mari ganditori mistici.
Vederea sa a fost slaba in ciuda scurtei perioade de refacere care i-a permis, totusi, sa studieze la Oxford. In 1939 a auzit de Metoda Bates pentru cresterea naturala a vederii si de Margaret Corbett, care i-a predat-o. El a pretins intr-o carte intitulata The Art of Seeing (Arta de a vedea) (joc de cuvinte in limba engleza, titlul cartii se mai poate traduce si prin „arta de a intelege"), care a aparut in SUA in 1942, si in 1943 in Marea Britanie, ca vederea i s-a imbunatatit substantial in urma aplicarii acestei metode. El a marturisit ca, dupa ce a aplicat aceasta metoda, putea citi fara ochelari pentru prima dupa 25 de ani.
A inceput sedinte de meditatie si a devenit vegetarian. Poate si din acest motiv operele lui au fost puternic influentate de misticism si a inceput sa experimenteze un drog halucinogen, mescalina, care i-a fost prezentat pentru prima oara de psihiatrul Humphry Osmond in 1953. Experientele sale dupa ingerarea acestui drog psihedelic sunt descrise in eseul The Doors of Perception (Usile perceptiei) (titlul deriva de la cateva randuri dintr-un poem compus de William Blake) si romanul Heaven and Hell (Rai si Iad). Titlul eseului a inspirat de asemenea numele formatiei de rock The Doors. Scrierile lui Huxley au fost foarte populare in perioada hippie.
Interesul principal al lui Huxley nu viza o entitate vaga, misterioasa si subiectiva, ci un misticism inalt pe care il exprima prin termenul "filozofie perena". In anii 50 interesul lui Huxley pentru cercetarile din campul psihismului uman creste.
Prima sa sotie, Maria Ney, a murit de cancer de san in 1955, si in 1956 el s-a recasatorit cu Laura Archera, care era si ea scriitoare, si care a redactat o biografie a sotului ei. In 1960, Huxley a fost diagnosticat ca avand cancer de laringe. In anii care au urmat a scris utopia Island (Insula) si, in ciuda starii de sanatate tot mai precara, a tinut conferinte la institutul Esalen. In 1959, Huxley, care a ramas cetatean britanic, a refuzat ordinul Knight Bachelor oferit de fundatia Macmillan.
Ideile lui au stat la baza formarii miscarii Potentialului Uman. A fost invitat sa tina numeroase conferinte de catre mai multe universitati americane prestigioase. Intr-un asemenea discurs tinut in 1961 la California Medical School in San Francisco, Huxley atragea atentia: Va exista poate, pentru generatia urmatoare, o metoda farmaceutica de a-i determina pe oameni sa-si iubeasca respectivele servituti si de a produce dictaturi fara lacrimi, ca sa spunem asa, o metoda de a produce un fel de lagar de concentrare pentru societati intregi, astfel incat oamenii, desi le vor fi luate libertatile, chiar ii va bucura aceasta stare de fapt.
Parerile lui Aldous Huxley asupra rolului stiintei si tehnologiei (cum apar acestea exprimate, sa spunem, in romanul utopic Insula) sunt similare celor ale unor prieteni ai sai americani, cum ar fi Lewis Mumford, Gerald Heard sau Buckminster Fuller si E.F. Schumacher.
Printre umanisti, Huxley a fost considerat un intelectual de varf. Desi circumstantele financiare l-au obligat sa scrie foarte mult, gandirea si ideile sale inca se bucura de un inalt prestigiu. Cartile sale figureaza pe listele de lecturi obligatorii ale literaturii si filozofiei engleze sau filozofiei moderne in multe dintre colegiile sau universitatile americane sau britanice.
Aldous Huxley a avut o influenta putin cercetata asupra prozatorilor romani interbelici. Criticul Iulian Baicus in Dublul Narcis a pus in evidenta faptul ca textele lui Huxley l-au influentat mai ales in perioada tineretii pe Mircea Eliade, influenta recunoscuta de acesta si in Jurnalul sau. Eliade l-a intalnit pe fratele scriitorului, biologul Julian Huxley, dupa moartea acestuia si si-a notat in Jurnal bucuria acestei intalniri. Personajul Dania din romanul Jocurile Daniei scris de Anton Holban a fost modelat dupa Grace, unul din personajele unei povestiri a lui Aldous Huxley, iar romanul Punct. Contrapunct i-a furnizat prozatorului roman interbelic ideea romanului muzical, construit prin tehnica contrapunctului, teoretizat pentru prima oara de Huxley.
Pe patul de moarte, fara sa mai poata vorbi, i-a cerut in scris sotiei sale Laura 100 µg de "LSD, intr-o injectie intramusculara". Ea a acceptat aceasta "eutanasie" si Aldous Huxley a murit usor a doua zi, pe data de 22 noiembrie 1963. Moartea sa a fost eclipsata de asasinarea Presedintelui John Fitzgerald Kennedy si de moartea autorului britanic C. S. Lewis.