Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a sasea, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu “Hristos S-a inaltat!" si “Adevarat S-a inaltat!".
IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie..
IPS Bartolomeu Anania afirma ca noi folosim acest salut fie din nestiinta, fie din exces de evlavie, deoarece el nu este atestat de Biserica. Si afirma ca noi sarbatorim Pastile spunand “Hristos a inviat!", la care ni se raspunde cu o confirmare – “Adevarat, a inviat!" – pentru ca Invierea nu a avut martori, ea a fost receptata cu indoieli si necredinta, in timp ce Inaltarea Domnului a avut martori, ea fiind o despartire izvoratoare de lumina: ucenicii s-au intors in Ierusalim “cu bucurie mare". Din acest motiv in cartile noastre de slujba nu exista o salutare similara cu aceea de la Sfintele Pasti.
Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.
Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor l-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.
In trecut, Inaltarea Domnului era sarbatorita odata cu Rusaliile
Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea “Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, adica la 50 de zile de la Invierea lui Hristos.
Spre sfarsitul secolului IV si inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii a fost despartita de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), si a inceput sa fie praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.
Inaltarea Domnului - deplina indumnezeire a firii umane asumate
Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea sa de-a dreapta Tatalui este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om. Hristos nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare.
El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar locuieste si in inima celor ce-l iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.
Inaltarea Domnului - Ziua Eroilor
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.
Sursa: crestinortodox.ro