Din aceeasi categorie
|
Bir Tawil, 751 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Adevaratul PUTIN 582 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Teatrul Bolsoi 963 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Dan Grigore 1.166 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Incredibilele drame ale familiilor geniilor-Mendeleev 1.229 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Dmitri Ivanovici Mendeleev 514 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ivan cel Groaznic 1.186 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ateneul Roman "inima culturii romanesti" 1.130 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Ivan Cel Groaznic 1.092 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea IV – Sfarsitul Inchizitiei 781 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Dmitri Sostakovici
| Adaugat de Cozana | 20.05.2013 |  Adauga
la favorite |
1.232 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDmitri Sostakovici, care a fost considerat „Primul copil muzical important al Revolutiei“, s-a nascut intr-o familie care admira muzica - inainte de casatorie, mama lui Sostakovici urmase Conservatorul din Sankt Petersburg, iar tatal, inginer chimist, era colaboratorul lui Dimitri Mendeleev.
Dmitri Sostakovici incepe sa studieze muzica de la varsta de noua ani, mai intai cu mama sa, apoi cu profesorul Glassev, sub indrumarea caruia reuseste primele compozitii. In anul 1919 intra la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde studiaza pianul L. Nikolaev (1919-1923), contrapunctul si fuga cu Sokolov si compozitia, orchestratia si formele cu Maximilian Steinberg si Aleksandr Glazunov, (1923-1925). Primele lucrari le-a scris in timpul studentiei: Dansuri fantastice, pentru pian (1922) si Simfonia nr. 1 (1925) – lucrarea sa de licenta, care a pus baza popularitatii sale mondiale. In anul 1925, dupa ce absolva Conservatorul cu lucrarea Simfonia I, este retinut ca stagiar la clasa de compozitie. Astfel incepe cariera pedagogica a lui Sostakovici, activitate pe care o va continua de-a lungul intregii sale vieti. A activat ca profesor de instrumentatie (din 1937), apoi de compozitie (din 1939) atat la Conservatorul din Petersburg, cat si la cel din Moscova (dupa 1943).
Dupa al Doilea Razboi Mondial este trimis ca ambasador cultural al URSS-ului in SUA si in alte tari. Din Rusia sovietica nu a iesit insa decat rareori, activitatea sa publica fiind comentata fara crutare de anumiti observatori occidentali.
Simfonia I este o lucrare remarcabila pentru un tanar de nouasprezece ani - o simfonie de anvergura, inteligenta si plina de vitalitate, cu elemente de parodie, cu un continut melodic suculent si o orchestratie bogata.
Dupa Simfonia I, au urmat o serie de lucrari care au intarit aceasta prima impresie. A scris opera satirica Nasul (1928, prima reprezentatie in 1930) dupa povestirea lui Gogol, iar intr-unul din interludiile operei, a introdus o portiune de orchestra de percutie. Sostakovici a demonstrat, astfel, ca poate fi la fel de modern ca oricare dintre colegii sai din Occident.
In 1930 a compus baletul Varsta de aur, a carui polca a devenit vestita la vremea respectiva.
Sostakovici a compus si simfonii inspirate din evenimentele istorice de data recenta: Octombrie (1927), 1 Mai (1931).
In anul 1932 a terminat opera Lady Mackbeth din Mtensk (dupa Nikolai Leskov), intitulata Katerina Izmailova, un fel de verism rus bazat pe crima si adulter, lucrare care ii va aduce mari necazuri, caci Rusia de la acea data nu a apreciat nici moralitatea si nici limbajul muzical al operei. Lucrarea a fost aspru criticata de presa, care a calificat-o drept „Haos in loc de muzica“. In urma primei reprezentatii a acestei opere, compozitorul este numit „dusman al poporului“, iar la propunerea lui Stalin, opera a fost interzisa. Opera nu s-a mai jucat in URSS pana in 1962. In tot acest rastimp, insa, era reprezentata pe scenele din Stockholm, Praga, Londra, Zurich, Copenhaga etc. Dupa cazul cu opera Katerina Izmailova, majoritatea creatiilor scrise de el pana in 1936 practic dispar din repertoriile teatrelor.
Se reabiliteaza abia in 1937, cu Simfonia a V-a, dupa care au urmat Cvintetul cu pian (1940) si Simfonia a VII-a (1941), pentru ultimele doua primind si doua premii Stalin. In 1945 scrie o noua Simfonie, pentru care din nou este atacat. In pofida stradaniilor sale, era un compozitor distrus. A fost reconsacrat cu Cantarea padurilor (1949), dar a fost din nou pus la index in 1962, cand a compus Simfonia a XIII-a. Dupa unele modificari aduse textelor, aceasta simfonie a putut fi interpretata, iar compozitorul a inceput sa creeze mai liber. Cu toate acestea, nu a mai scris niciodata cu avantul, scanteia si vigoarea moderna pe care le demonstrase in Simfonia I. A inceput, in schimb, sa compuna o muzica „sigura“, repetand formulele vechi, imitand manierismul lui Serghei Prokofiev. Abia spre sfarsitul vietii a indraznit sa-i nesocotesca pe tarii muzicii sovietice si sa astearna pe hartie genul de muzica pe care dorea sa-l scrie.
In anul 2000 a fost redescoperita Suita pentru Orchestra de Jazz nr.2, o lucrare in trei parti, compusa in 1938, care a fost multi ani confundata cu Suita pentru Orchestra de estrada, care contine celebrul Vals nr.2, foarte repede devenit "hit", mai ales in interpretarea lui Andre Rieu.
Simfonist prin excelenta, dotat cu un remarcabil simt dramaturgic, Sostakovici este un muzician complex, a carui inspiratie vine din realitatea imediata, pe care o traieste si o interpreteaza profund, redand apoi sonor gandurile si sentimentele sale, intr-o comunicare emotionala care imbraca forme grandioase
Dmitri Sostakovici incepe sa studieze muzica de la varsta de noua ani, mai intai cu mama sa, apoi cu profesorul Glassev, sub indrumarea caruia reuseste primele compozitii. In anul 1919 intra la Conservatorul din Sankt Petersburg, unde studiaza pianul L. Nikolaev (1919-1923), contrapunctul si fuga cu Sokolov si compozitia, orchestratia si formele cu Maximilian Steinberg si Aleksandr Glazunov, (1923-1925). Primele lucrari le-a scris in timpul studentiei: Dansuri fantastice, pentru pian (1922) si Simfonia nr. 1 (1925) – lucrarea sa de licenta, care a pus baza popularitatii sale mondiale. In anul 1925, dupa ce absolva Conservatorul cu lucrarea Simfonia I, este retinut ca stagiar la clasa de compozitie. Astfel incepe cariera pedagogica a lui Sostakovici, activitate pe care o va continua de-a lungul intregii sale vieti. A activat ca profesor de instrumentatie (din 1937), apoi de compozitie (din 1939) atat la Conservatorul din Petersburg, cat si la cel din Moscova (dupa 1943).
Dupa al Doilea Razboi Mondial este trimis ca ambasador cultural al URSS-ului in SUA si in alte tari. Din Rusia sovietica nu a iesit insa decat rareori, activitatea sa publica fiind comentata fara crutare de anumiti observatori occidentali.
Simfonia I este o lucrare remarcabila pentru un tanar de nouasprezece ani - o simfonie de anvergura, inteligenta si plina de vitalitate, cu elemente de parodie, cu un continut melodic suculent si o orchestratie bogata.
Dupa Simfonia I, au urmat o serie de lucrari care au intarit aceasta prima impresie. A scris opera satirica Nasul (1928, prima reprezentatie in 1930) dupa povestirea lui Gogol, iar intr-unul din interludiile operei, a introdus o portiune de orchestra de percutie. Sostakovici a demonstrat, astfel, ca poate fi la fel de modern ca oricare dintre colegii sai din Occident.
In 1930 a compus baletul Varsta de aur, a carui polca a devenit vestita la vremea respectiva.
Sostakovici a compus si simfonii inspirate din evenimentele istorice de data recenta: Octombrie (1927), 1 Mai (1931).
In anul 1932 a terminat opera Lady Mackbeth din Mtensk (dupa Nikolai Leskov), intitulata Katerina Izmailova, un fel de verism rus bazat pe crima si adulter, lucrare care ii va aduce mari necazuri, caci Rusia de la acea data nu a apreciat nici moralitatea si nici limbajul muzical al operei. Lucrarea a fost aspru criticata de presa, care a calificat-o drept „Haos in loc de muzica“. In urma primei reprezentatii a acestei opere, compozitorul este numit „dusman al poporului“, iar la propunerea lui Stalin, opera a fost interzisa. Opera nu s-a mai jucat in URSS pana in 1962. In tot acest rastimp, insa, era reprezentata pe scenele din Stockholm, Praga, Londra, Zurich, Copenhaga etc. Dupa cazul cu opera Katerina Izmailova, majoritatea creatiilor scrise de el pana in 1936 practic dispar din repertoriile teatrelor.
Se reabiliteaza abia in 1937, cu Simfonia a V-a, dupa care au urmat Cvintetul cu pian (1940) si Simfonia a VII-a (1941), pentru ultimele doua primind si doua premii Stalin. In 1945 scrie o noua Simfonie, pentru care din nou este atacat. In pofida stradaniilor sale, era un compozitor distrus. A fost reconsacrat cu Cantarea padurilor (1949), dar a fost din nou pus la index in 1962, cand a compus Simfonia a XIII-a. Dupa unele modificari aduse textelor, aceasta simfonie a putut fi interpretata, iar compozitorul a inceput sa creeze mai liber. Cu toate acestea, nu a mai scris niciodata cu avantul, scanteia si vigoarea moderna pe care le demonstrase in Simfonia I. A inceput, in schimb, sa compuna o muzica „sigura“, repetand formulele vechi, imitand manierismul lui Serghei Prokofiev. Abia spre sfarsitul vietii a indraznit sa-i nesocotesca pe tarii muzicii sovietice si sa astearna pe hartie genul de muzica pe care dorea sa-l scrie.
In anul 2000 a fost redescoperita Suita pentru Orchestra de Jazz nr.2, o lucrare in trei parti, compusa in 1938, care a fost multi ani confundata cu Suita pentru Orchestra de estrada, care contine celebrul Vals nr.2, foarte repede devenit "hit", mai ales in interpretarea lui Andre Rieu.
Simfonist prin excelenta, dotat cu un remarcabil simt dramaturgic, Sostakovici este un muzician complex, a carui inspiratie vine din realitatea imediata, pe care o traieste si o interpreteaza profund, redand apoi sonor gandurile si sentimentele sale, intr-o comunicare emotionala care imbraca forme grandioase
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.