Ivan a fost fiul mult asteptat al Marelui Cneaz al Moscovei Vasili. S-a nascut la 25 august 1530 cand tatal sau avea 51 de ani. 10 zile mai tarziu Ivan a fost botezat la manastirea Sfintei Treimi[1]. Dupa doi ani, mama sa, Elena, aduce pe lume al doilea fiu, Iuri.
La 25 noiembrie 1533, Marele Cneaz aflat pe moarte dicteaza testamentul definitiv: il desemneaza la tron pe fiul sau Ivan care are aproape 3 ani, punandu-l pana la varsta de 15 ani sub tutela mamei sale Elena si a boierilor. La 4 decembrie 1533, dupa o domnie de 29 de ani, Vasili al III-lea moare. Dupa o regenta de 5 ani, mama sa moare si ea, cel mai probabil otravita.
Ramas orfan, in fata boierilor care se lupta pentru putere, Ivan se teme pentru viata sa. Asista la adevarate lectii de cruzime si viclenie. Mitropolitul Macarie il ajuta sa se familiarizeze cu teologia si istoria. Calatoreste mult, viziteaza manastiri, vaneaza.
Portret al lui Ivan al IV-lea de Victor Vasnetsov, 1897, Galeria Tretiakov, Moscova).
Ivan este incoronat Tar la 16 ianuarie 1547, la Moscova la varsta de 16 ani. Se casatoreste la 3 februarie 1547 in Catedrala Adormirii Maicii Domnului cu Anastasia Romanova, fiica de boieri ai unei familii de vita veche. Formeaza un sfat de tip nou, Izbrannaia Rada (Consiliu ales), alcatuit dim membri ai nobilimii si ai clerului. Adunarea este dominata de doi oameni: Mitropolitul Macarie, cultivat, autorul multor carti de evlavie si de istorie, si parintele Silvestru, predicatorul iluminat.
In 1552 el a invins Hanatul Kazanului, armatele caruia au devastat nord-estul Rusiei in mod repetat si a anexat teritoriul sau (2 octombrie 1552). La 28 martie 1554 se naste tareviciul Ivan. Tarina mai nascuse doua fete dintre care una, Ana, a murit la douazeci de luni si un baiat, Dmitri, care a murit la cateva luni.
In august 1554 supune regiunea Astrahanului. Prin aceasta cucerire, Rusia castiga un debuseu la Marea Caspica si controleaza tot cursul Volgai. In 1558 armata sa patrunde in Livonia.
Tarina Anastasia moare la 7 august 1560 iar Ivan se casatoreste la 21 august 1561 cu fiica printului cerchez Temriuk care este botezata si primeste numele de Maria. Noua tarina este frumoasa insa analfabeta, razbunatoare si salbatica. Naste un baiat, Vasili, care va muri dupa cateva saptamani. La 1 septembrie 1569, in varsta de 25 de ani tarina Maria moare otravita.
Marele oras comericial Polotk cade in mainile lui Ivan in februarie 1563 care adauga titlurilor sale si pe acela de mare print al Poltkului.
In 1550 formeaza Zemski Sobor, o adunare care inregistreaza hotararile domnitorului. Alcatuieste Tarski Sudebnik (Codicele tarist din 1550) care sa-l inlocuiasca pe Kneajeski Sudebnik al bunicului sau Ivan al III-lea care data din 1479. Plaseaza in posturile-cheie ale imperiului oameni noi, proveniti dintr-un mediu modest.
La 23 februarie 1551 Ivan convoaca cel de-al treilea sinod bisericesc unde inmaneaza prelatilor un document numit Stoglav cu privire la reformele pe care intentioneaza sa le faca pentru a insanatosi functionarea Bisericii; staretii si manastirile nu vor mai putea face nici o achizitie fara incuviintarea suveranului,[2] se va interzice manastirilor sa dea imprumut bani cu camata. Fiecare oras va avea scoala lui, deservita de preoti si de dieci; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cantul, religia, bunele maniere.
Ivan reorganizeaza nobilimea tarii, taranii raman legati de glie, daca nu de jure, cel putin de facto. Tarul guverneaza cu ajutorul Dumei boierilor. In cazurile grave el convoaca chiar Zemski Sobor. Totusi, aceste adunari nu au decat un vot consultativ.
In 1565 imparte tara in opricinina si zemscina. Opricinina constituie domeniul privat al tarului, pe care acesta il va administra cum vrea si asupra caruia va avea putere deplina. Zemscina cuprinde restul teritoriului. Prin decizia unilaterala a Tarului, in opricinina vor intra cateva cartiere din Moscova, 27 de orase, 18 districte si principalele cai de comunicatie. Douasprezece mii de familii aristocrate sunt stramutate si-si pierd averea si influenta. Se va naste o noua clasa, orpicininici, care datoreaza lui Ivan ascensiunea lor. Functia lor este deasupra legii iar terenul lor de manevra este zemscina. Violenta lor este incurajata de tar care ii rasplateste cu bunurile luate de la tradatori. Curand acestia devin de temut si detestati.
[modificare] Sfarsitul domniei
Ivan cel Groaznic si bona sa
Nemultumirea creste in randul populatiilor din doua orase alipite de curand Rusiei: Novgorod si Pskov. Novgorodul a fost cucerit in 1471 de marele cneaz Ivan al III-lea, bunicul lui Ivan cel Groaznic iar Pskovul in 1510 de marele cneaz Vasili al III-lea, tatal lui Ivan. Sub pretextul ca ar exista o scrisoare prin care populatia ar fi dispusa sa se supuna Poloniei, la 2 ianuarie 1570, avangarda armatei tarului ajunge la zidurile Novgorodului.
Soldatii ridica in jurul orasului zaplazuri inalte pentru ca nimeni sa nu poata iesi, bisericile sunt incuiate pentru ca nimeni sa nu se poata refugia in ele, toti functionarii sunt arestati, sunt ucisi preotii. Locuitorii Novgorodului sunt adusi in fata Tarului si a fiului lui Ivan; sunt batuti, torturati, omorati. Masacrul dureaza cinci saptamani. Numarul total al victimelor se ridica la 15.000 potrivit lui Kurbski, la 18.000 potrivit Celei de-a treia cronici a Novgorodului, la 27.000 dupa Taube si Kruse, la 60.000 dupa autorul Primei cronici a Pskovului.
Opricinicii asediaza casele si pravaliile, devasteaza bisericile. Novgorodul nu-si va reveni niciodata dupa masacrul din 1570. El va ramane un sarac de mana a doua, sarac si cu populatie putina.
Ivan cel Groaznic se indreapta cu armata spre Pskov insa orasul i se asterne la picioare iar dupa cateva zile Ivan se intoarce la Moscova unde executa prizonierii pe care i-a luat din Novgorod.
In 1570 sultanul Turciei, Selim al II-lea pretinde Rusiei restituirea Kazanului si Astrahanului sau ca Moscova sa plateasca un tribut anual Portii. In timp ce negocierile se impotmolesc, la inceputul anului 1571, tatarii din Crimeea invadeaza teritoriile meridionale ale Rusiei. La 24 mai 1571 tatarii dau foc caselor de la periferia Moscovei.
Ivan cel Groaznic si fiul sau Ivan, 16 noiembrie 1581.
La 28 octombrie 1571 Ivan se casatoreste pentru a treia oara cu Marfa Sobakina, fiica unui negustor din Novgorod, iar la 3 noiembrie are loc nunta fiului sau Ivan cu Eudoxia Saburova. Tarina Marfa, care se imbolnavise inainte de nunta, moare la 13 noiembrie 1571. De teama ca nu i se va permite cea de-a patra casatorie, declara ca n-a avut nici un contact carnal cu sotia sa si cere Bisericii anularea casatoriei. Se insoara la 29 aprilie 1572 cu Anna Koltovski, fiica unui curtean. Dupa doi ani de casatorie ii va reprosa sterilitatea, o va repudia si o va trimite intr-o manastite unde va deveni sora Daria.[3]
Tarul se casatoreste pentru a cincea oara cu Anna Vasilcikova care, curand, va suferi o moarte violenta. A sasea sotie, Vasilisa Melentieva, este surprinsa dupa cateva luni in adulter cu printul Ivan Devtelev. Este tunsa si trimisa la manastire. Cea de-a saptea sotie, Maria Dolgoruki, il dezamageste pe Tar mai mult decat toate celelalte: nu este fecioara. Este legata de o trasura iar caii o trag in rau unde se ineaca. In 1581 se casatoreste pentru a opta oara cu Maria Feodorovna Nagoi, fiica unui dregator de la curte. In acelasi timp, fiul sau Feodor o ia de sotie pe Irina, sora lui Boris Godunov.
In timp ce era plecat in luna de miere cu cea de-a patra sotie, armata hanului tatar Devlet-Ghirei inainteaza din nou spre Moscova. Armata rusa sub conducerea printului Vorotanski reuseste sa-i infranga pe tatari. Ivan dizolva opricinina care este detestata in tara dar si pentru ca avea nevoie de consimtamantul nobililor polonezi. Scopul sau este de a se incorona rege al Poloniei in urma decesului regelui Sigismund-August care n-a lasat mostenitori pe linie masculina.
Vasilisa Melentieva, cea de-a sasea sotie.
Ambasadorul Poloniei, Mihail Haraburda, cere Tarului in schimbul alegerii sale sa modifice frontiera in avantajul Poloniei, sa abandoneze Polotkul, Smolenskul si alte orase rusesti. Ivan refuza. Dupa multe pertractari, Dieta poloneza il alege pe Henric de Valois, duce de Anjou, fratele regelui Carol al IX-lea al Frantei.
Dupa decesul regelui Carol al IX-lea al Frantei, Henric, regele Poloniei fuge noaptea in Franta si se incoroneaza sub numele de Henric al III-lea al Frantei. Noul rege al Poloniei, Stefan Bathory ii scrie lui Ivan al IV-lea ca va respecta armistitiul de trei ani incheiat intre Rusia si Polonia. Ivan si-a anexat cea mai mare parte a Livoniei in 1577. Doi ani mai tarziu, armata poloneza aliata cu armata suedeza zdrobesc armata rusa. La 15 ianuarie 1582 este semnat un armistitiu pe 10 ani intre Polonia si Rusia. Rusii abandoneaza intraga Livonie si Polotkul iar polonezii evacueaza orasele rusesti pe care le-a cucerit.
Tareviciul Ivan care are 27 de ani si care a urmarit indeaproape tratativele de pace cu Polonia ii reproseaza tatalui sau lasitatea de care da dovada si ii cere incredintarea trupelor pentru a elibera Pskovul. Dupa cateva zile, la inceputul lunii noiembrie, o solie de boieri ii cere Tarului sa preia comanda trupelor sau sa-l trimita pe tareviciul Ivan pentru a lupta impotriva polonezilor. Ivan crede ca este vorba de o conspiratie impotriva lui. La 15 noiembrie 1581 isi vede nora, Elena, sotia lui Ivan, care era insarcinata intr-un stadiu avansat, purtand o rochie usoara in loc de trei rochii asa cum era obiceiul. O bate atat de tare incat aceasta avorteaza. Tareviciul furios ridica vocea in fata suveranului. Ivan isi loveste fiul la intamplare cu bastonul sau cu varful de fier si il raneste mortal. La 19 noiembrie 1581 oficial tareviciul moare in urma unei febre puternice.
Ivan care isi iubea fiul foarte mult este distrus, refuza sa doarma si sa se hraneasca, se simte vinovat atat pentru ca si-a omorat fiul dar si pentru ca acest fiu era mostenitorul tronului.
La 19 octombrie 1582, Maria Nagoi naste un baiat sanatos, Dmitri.
[modificare] Decesul
Ivan al IV-lea
De cand si-a ucis fiul, Ivan nu poate dormi decat cateva ore pe noapte. Dezmatul, excesul de mancare si bautura i-au ruinat sanatatea. La inceputul anului 1584, decaderea fizica se accentueaza. Pentru ca nici potiunile medicilor si nici rugaciunile preotilor nu opresc boala, Ivan cheama vracii. Din toate partile sosesc la Moscova astrologi, ghicitori, vraci.
Desi i se ascunde concluzia prezicatorilor, Tarul afla printr-o indiscretie, ca astrologii i-au calculat data decesului - 18 martie.
Incepe sa faca mai multe daruri bisericilor si este preocupat de succesiune. In prezenta boierilor dicteaza dispozitii prin care il numeste mostenitor pe cel de-al doilea fiu al sau, Feodor. Pentru a-l ajuta pe Feodor, numeste si o comisie alcatuita din cinci boieri: Ivan Suiski, eroul asediului Pskovului, Ivan Matislavski, fiul nepoatei marelui cneaz Vasili, Nicetas Iuriev, fratele primei sale sotii, Anastasia, Bogdan Bielski si mai ales Boris Godunov, a carui sora Irina s-a casatorit cu tareviciul.
In ziua de 18 martie 1584, Ivan moare in timpul unei partide de sah cu Bogdan Bielski. Cel mai probabil Ivan a murit de o afectiune a intestinelor si a aparatului urogenital.
A fost inmormantat in biserica Sfantului Arhanghel Mihail alaturi de fiul sau pe care l-a ucis intr-un acces de furie. Pe mormantul sau figureaza urmatoarea inscriptie: "In anul 7092-1584,[4] in a optsprezecea zi a lunii martie, s-a infatisat preacredinciosiului suveran, tar si mare cneaz al intregii Rusii, Ivan Vasilievici, in calugarie Ionas."