Nu mergi prea mult pe strada fara sa dai de un tanar care are imprimat pe tricou chipul lui Che Guevara. Nu mai vorbesc de rockoteci, discoteci si cluburi, unde Guevara se simte ca la el acasa. Tricouri, bluze, sepci, insigne etc., sunt doar cateva suporturi pentru chipul lui Guevara. O intreaga industrie s-a creat in jurul acestei persoane charismatice. Si atunci te intrebi: este Che Guevara, un erou atat de iubit? Este el modelul tineretului? Sau e doar rodul unui capriciu, al unei creatii mediatice in scop comercial sau pur si simplu o moda? Cu siguranta ca intruneste elementele fiecarei categorii. Tocmai datorita intensei lui mediatizari printre tineri, am incercat si noi sa aflam de ce este atat de maret in ochii atator generatii, de ce e un criminal cu sange rece in ochii altora si de ce altii pur si simplu nu-l cunosc.
Fara a avea pretentia unei tratari exhaustive a acestui personaj istoric si fiind constienti cat de greu este sa discerni tot adevarul dintre atatea relatari care merg de la adulare pana la invectivele cele mai grave, ne-am propus sa creionam pe scurt personalitatea si activitatea acestui atat de controversat personaj, lasandu-va pe voi, cei care-i purtati chipul pe haine si in inima, sa hotarati daca merita sau nu.
Che Guevara s-a nascut la 14 iunie 1928, in Rosario, Argentina. Numele sau adevarat este Ernesto Guevara de la Serna. Porecla “Che" o primeste inca din copilarie de la tatal sau. “Che" este un cuvant/ expresie argentiniana traducandu-se prin “hei, tu…", “hei, prietene". Che s-a nascut intr-o familie liberala de conditie mijlocie. La varsta de doi ani se imbolnaveste de astm, boala ce il va insoti pana la moarte.
In anul 1947 incepe studiile de medicina la Universitatea din Buenos Aires. In acelasi timp conduce un dispensar dintr-o leprozerie argentiniana. In acelasi an, Che isi incepe calatoriile pe motocicleta, ajungand pana in Chile, Peru, Columbia, Venezuela si Miami. Anul 1952 il gaseste in Guatemala unde isi termina studiile in medicina.
Tot in Guatemala, Che incepe sa isi clarifice pozitia fata de americani dupa ce este martorul unei actiuni CIA de rasturnare a guvernului din Guatemala. Actiunea CIA este urmata de represalii impotriva rezistentei guatemaleze. Che petrece anul 1954 luptand de partea rezistentei, plecand apoi in Mexic il intalneste pe Fidel Castro.
Che avea sa scrie ulterior: “Prima noastra cearta s-a referit la politica internationala, insa pana la ivirea zorilor stiam ca voi lua parte la expeditiile lui Fidel".
Pe 26 iulie 1956, Fidel Castro creeaza Miscarea Revolutionara, in care Guevara juca un rol dublu: medic si luptator de gherila. In scurt timp intreaga organizare a luptei de gherila este asumata de catre Che. Atacul impotriva regimului Batista se soldeaza cu un esec rasunator, din cei 82 de oameni implicati supravietuiesc doar 12. Revolutionarii se regrupeaza si in scurt timp reusesc sa stranga de partea lor un grup de 3.000 de persoane. Che este rugat de Fidel sa preia comanda acestor oameni.
“Ma confruntam cu o dilema: sa imi dedic viata medicinii sau datoriei mele de soldat revolutionar? Aveam in fata mea rucsacul plin cu medicamente si lada de munitie, erau prea grele si nu le puteam cara pe amandoua. Am luat lada si am lasat rucsacul in urma".
Acesta este momentul in care Guevara se transforma in “El Comandante". El Che preia conducerea trupelor de gherila si devine in scurt timp un tactician fara mila, capabil sa ordone executii masive in randul inamicului si, dupa unii, chiar in randul populatiei civile. Che introduce teoria bazata pe ura ca instrument de lucru. “O ura groaznica fata de dusman il face pe om sa depaseasca limitele naturale, transformandu-l intr-o masina de ucis, violenta, rece si eficienta".
Che introduce si teoria razboiului total, a razboiului de gherila: “Trebuie sa ducem razboiul acolo unde este inamicul: in casa lui, in locurile unde se distreaza, un razboi total".
In 1958 USA acapareaza economia cubaneza datorita unei intelegeri cu Batista care primeste din partea statului american un milion de dolari pentru operatiuni militare. In acelasi timp eforturile lor sunt zadarnice, nereusind sa infranga revolutia.
Cei 3000 de oameni ai lui Che reusesc sa invinga armata mult mai numeroasa a lui Batista, care paraseste tara. Pe 2 ianuarie 1959 Guevara intra in Havana si se instaureaza regimul de dictatura a lui Fidel Castro. Fidel da celebra lege a nationalitatii: „Sunt cubanezi prin nastere strainii care au luptat contra tiraniei invinse pe 31 decembrie 1958, timp de doi ani, in randurile Armatei Rebelilor si au obtinut gradul de Comandante". Legea aceasta este dedicata lui Che, acesta fiind singurul care intrunea conditiile respective.
Dupa instaurarea regimului Casto, revolutionarii incep persecutiile contra sustinatorilor lui Batista. Guevara, in calitate de conducator al tribunalului revolutionar accepta executarea a peste 500 de persoane, civili si militari.
La 7 octombrie 1959 Che este numit in fruntea Insitutului National de Agricultura. In aceasta postura expropriaza terenurile americanilor. Initiaza reforme axand agricultura exclusiv pe productia de trestie de zahar si tutun. Guevara interzice orice alt gen de culturi, chiar si pe cele experimentate cu succes de cubanezi de-a lungul anilor si care le aduceau un profit bun. De asemenea, aceasta reforma a dovedit lipsa oricarei culturi politice si economice a lui Guevara, deoarece el leaga astfel economia tarii sale de SUA, tara ostila, unde se exporta aproape intreaga productie de trestie de zahar si tutun. Ulterior se va vedea ca strategia lui Guevara a distrus pe multi ani de zile economia Cubei.
La 26 noiembrie paraseste acest post, fiind numit presedintele Bancii Nationale a Cubei. Continua insa sa isi sustina reformele economice ceea ce il va situa pe pozitii de razboi cu ceilalti membrii ai guvernului. Sustine totodata apropierea de Uniunea Sovietica si transformarea regimului de la Havana intr-unul comunist.
Intre timp relatiile dintre SUA si Cuba devin tensionate, pe de o parte datorita inclinatiilor catre comunism, iar pe de alta din cauza reformelor lui Che care distrusesera industria si economia, afectand astfel interesele SUA, ca principal importator al Cubei. America priveste totusi cu indulgenta regimul de la Havana datorita promisiunii lui Fidel de a instaura democratia prin organizarea de alegeri libere.
La inceputul anului 1960 Castro semneaza o intelegere cu Uniunea Sovietica prin care primeste 100 milioane de dolari credit si se perfecteaza schimbul zahar contra petrol. SUA reactioneaza in luna martie prin incetarea livrarii petrolului si cumpararii zaharului cubanez. In mai Cuba stabileste relatii diplomatice cu sovieticii, iar americanii raspund acestei provocari pe 19 octombrie cand instaureaza un embargo asupra Cubei. Sovieticii raman astfel singurul sustinator al Cubei si singura piata de desfacere. Toata aceasta situatie diplomatica este cauzata de obstinatia cu care Guevara si-a urmat ideile. Castro, care pana la acest moment sustinuse toate actiunile lui Che fara sa le comenteze, incepe sa realizeze ca sovieticii pot dispune de tara sa in orice moment, dealtfel cum se va si intampla. Intr-o perioada foarte scurta, Guevara a distrus orice posibilitate de insanatosire economica a tarii prin reformele sale absurde si prin ruperea relatiilor economice cu SUA, urmate de izolarea Cubei pe plan diplomatic de restul lumii civilizate si de aservirea tarii Rusiei. Rezultatele acestei politici au aruncat tara in foamete si au mentinut-o pana azi in mizerie.
Relatia lui Che Guevara cu Fidel Castro incepe sa fie tensionata si datorita aureolei de erou-revolutionar pe care o avea acesta. Anul 1960 este anul in care Che devine mitul care supravietuieste pana astazi. In august 1960, revista americana Times publica povestea lui Che supranumindu-l “Creierul lui Castro" si demonstrand ca tara este condusa de El Comandante. In acelasi an Guevara termina de redactat celebra sa opera “Guerra de guerillas", care este pana in ziua de astazi manualul perfect al luptatorului de gherila. 1960 este anul in care fotograful Alberto Diaz Guttierez imortalizeaza celebrul portret intitulat “The Heroic Guerilla". Imaginea l-a facut pe Che cunoscut in toata lumea si i-a intretinut faima pana in ziua de astazi, cand se confunda cu insusi idealul revolutionar.
Castro este vizibil deranjat de faima pe care Guevara o acumulase si ii sugereaza un turneu prin statele socialiste. Che accepta sugestia prietenului sau pe care nu il poate suspecta de rele intentii. Calatoria nu dureaza foarte mult si Che revine in Cuba in februarie 1961 dupa ce vizitase in calitate de ambasador al revolutiei tari precum Cehoslovacia sau China.
Intors in tara este numit ministru al industriei, calitate in care contribuie la colapsul sistemului economic prin tratarea necorespunzatoare a impozitelor si controlul capitalului privat acumulat. Aceste masuri duc la un deficit in productia industriala si la reducerea importurilor. La 26 iulie 1961 Cuba este declarata stat socialist, iar in octombrie explodeaza criza rachetelor din Cuba. Pozitia lui Che este favorabila unei confruntari nucleare.
Anii 1962-1963 se desfasoara sub impactul reformelor implementate de Guevara. In 1964 Che hotaraste ca revolutia trebuie sa se extinda dincolo de granitele Cubei. Anii urmatori ii va petrece pe drum, intre diferitele tari sud americane, proclamand revolutia si atacand furibund imperialismul americanilor. Revine in Cuba de cateva ori, dar de fiecare data Fidel il intampina cu rezerve. In aprilie 1965 Castro il roaga pe Che sa redacteze o scrisoare din care sa reiasa ca toate actiunile pentru implementarea revolutiei nu tin de Cuba, ci doar de persoana sa.
Che ii face pe plac vechiului sau prieten, nestiind ca Fidel va folosi respectiva scrisoare pentru a-i bloca accesul in Cuba. Scrisoarea este adresata lui Fidel si poporului cubanez si urma a fi citita numai cu acordul lui Che. In octombrie 1965, Castro da publicitatii scrisoarea fara acest acord.
Acesta scrisese: “Renunt la pozitia mea de lider al partidului cubanez, la postul de ministru, la gradul de maior, la cetatenia mea cubaneza. Legal, nimic nu ma mai apropie de Cuba. Eliberez Cuba de orice responsabilitate“.
Anuntarea oficiala a textului scrisorii il obliga pe Guevara sa ramana in exil. Bunul sau prieten, dictatorul Castro, ii refuza posibilitatea de a-l apara sau gazdui in caz de nevoie. Revolutia nu se bucura insa de succes, iar in 1967 Guevara hotaraste ca locul propice luptei este Bolivia. Anterior primise semnale din aceasta tara, Che era convins ca aici revolutia va reusi. Evenimentele ulterioare nu ii vor da insa dreptate. Bolivia nu raspunde chemarilor lui Che: “Viva la revolution!". Dupa cateva luni de lupta, Che pierduse majoritatea soldatilor. Nici un bolivian nu trecuse de partea sa. Cei cativa supravietuitori erau infometati si haituiti de armata. Pentru Che era limpede ca padurile boliviene ii vor fi ultima adapostire. In data de 8 octombrie 1965 soldatii bolivieni vor semnala prezenta unor luptatori straini, ii ataca si ii iau prizonieri. Pentru scurt timp nu au stiut ca este vorba despre El Comandante. Guevara era total schimbat: murdar, foarte slab, cantarea in jur de 50 de kilograme. Esecul lui Guevara in Bolivia nu se datoreaza unor impedimente militare sau de alta natura, ci pur si simplu faptului ca nu era iubit acolo. Experimentele nefaste incercate de el in Cuba, l-au aratat bolivienilor ca pe un razboinic incapabil sa faca ceva bun pe timp de pace.
Pe 9 octombrie CIA ordona asasinarea lui Guevara. Acesta moare in aceeasi zi in jurul pranzului, impuscat de patru ori in piept. Dupa unele marturii, Che ar fi spus cand a fost prins: “Sunt Che Guevara, nu ma omorati, valorez mai mult viu decat mort". Desigur, s-a gandit la prietenia pe care i-o purtau rusii, ca si la cat de important era el, exportatorul comunismului in America Latina, pentru distrugerea imperialismului american. Che ar fi murit terorizat, in genunchi, implorand pentru viata sa. Dar agentul CIA, care a fost de fata la arestarea si executia sa, avea sa povesteasca faptul ca, vazandu-l pe Che, si-a dorit sa il imbratiseze, si ca acesta a murit “ca un adevarat barbat", infruntand moartea cu demnitate si curaj: “Stiu ca ai venit sa ma omori. Trage, lasule, nu ai sa omori decat un om". Cuvintele sale sunt exacte: omul Che a fost eliminat, mitul sau insa se marea din ce in ce mai mult. Abilitatea lui Fidel a fost maxima, reuseste sa-l condamne pe Che la moarte, spalandu-se pe maini. Dar Fidel a gresit, moartea lui Guevara nu ii va putea sterge mitul si imaginea din memoria colectiva. Vestea mortii lui El Comandante a facut inconjurul lumii. Oamenii refuzau sa creada ca liderul revolutionar nu mai e in viata. Nu puteau intelege cum invincibilul Che, a fost omorat de slab pregatita armata boliviana.
Fotografiile lui Che asasinat devin simbolul nedreptatii si al opresiunii. Asezat pe o masa de lemn, cu ochii larg deschisi, extrem de slab si de senin, Che impresioneaza generatii intregi. Interesant este faptul ca fotografia respectiva sufera o serie de transformari in timp: pletele lui Guevara se alungesc, bratele sale sunt acum asezate ca la rastignire, hainele sale se transforma in carpe, dupa care intr-un fel de giulgiu. In timp, imaginea sa este modificata esential nepastrand aproape nici o trasatura originala. Imaginea ultima este o clasica imitatio Christi.
Astazi, aproape toata lumea il iubeste pe Che Guevara, fara sa mai stie macar cine a fost, pentru ce a luptat sau pentru ce a murit. De ce? A fost intr-adevar un om hotarat, a luptat pentru ideile sale pana la moarte. A fost un autentic lider legendar. Insa nu trebuie uitat faptul ca Guevara a condamnat la moarte sute de oameni si chiar i-a executat cu propriile maini. Nu trebuie uitat ca odata desavarsita revolutia s-a dovedit incapabil de a construi, distrugand prin reformele sale viata a generatii intregi de cubanezi. Nu trebuie uitat ca, desi nu era comunist la origine, s-a facut portdrapelul comunismului in randul Americii Latine. Numai o tara care nu a cunoscut stapanirea „iadului rosu" poate privi cu simpatie sau cu indulgenta ideologia raspandita de Guevara. Ca personaj istoric, Guevara va fi perceput in adevarata sa dimensiune nefasta: de luptator perfect de guerilla, de criminal, de om de stat incapabil si comunist de marca. Cu timpul, poate va fi dat uitarii.
Insa pentru generatiile tinere el va personifica pentru mult timp de acum inainte o idee: revolutia, sau, mai exact, opozitia fata de sistem, fata de tot ceea ce este prestabilit si incorseteaza libertatea individuala. Este Che Guevara un asasin cu sange rece, sau un erou? Alegerea va apartine.