Din aceeasi categorie
|
Sfintii Mihail si Gavril 319 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Unirea Principatelor Romane - Cuza si Kogalniceanu 233 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Oameni care au schimbat istoria –Mihail Gorbaciov ep 1 361 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil 203 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cine au fost Sfintii Mihail si Gavril Arhanghelul Gavril 561 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihai Viteazul - aventurier sau erou? 867 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
George Mihail Zamfirescu 1.030 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mihail Gorbaciov 883 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Film documentar Frumoasa 621 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Film documentar Frumoasa 475 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Mihail Kogalniceanu
| Adaugat de Cozana | 27.03.2013 |  Adauga
la favorite |
764 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favorite1817 — La 6 septembrie s-a nascut Mihail Kogalniceanu.
Este primul din cei 10 copii in familie.
Tatal Ilie Kogalniceanu, nascut in 26 mai 1787, a fost vornic. Este fiul postelnicului Ion Kogalniceanu, neam de razesi de pe Cogalnic, rau din zona Orhei.
Mama, Catinca, nascuta Stavila in 1802, provine dintr-o familie romaneasca din Basarabia (sau o familie genoveza din Cetatea Alba, dupa cum spune Mihail Kogalniceanu intr-un discurs). Ramasa orfana, a fost crescuta de familia lui Mihail Sturdza.
1827-1834 — A fost educat la manastirea Trei Ierarhi din Iasi, apoi, de la varsta de 10 ani, impreuna cu Vasile Alecsandri, frecventeaza lectiile unui dascal maramuresan stabilit la Iasi, Gherman Vida.
Din 1828 invata la pensionul unui francez stabilit acesta in capitala Principatului Moldovei, Victor Cuenim, apoi, din 1831, la Institutul francez de la Miroslava, localitate de langa Iasi, unde, in afara de limbi straine, studiaza aritmetica, geografia, gramatica, istoria.
1832 — Se stinge din viata, de tuberculoza, mama scriitorului.
1833 — Pe 17 august este trimis sa-si continue studiile la colegiul din orasul francez Luneville, impreuna cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza, Grigore si Dumitru. Aici a fost ingrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhomme.
In drum spre Franta ii scrie cu regularitate parintelui despre cele vazute si traite. Aceste ravase au pus inceputul bogatei si valoroasei mosteniri epistolare a lui M. Kogalniceanu, constituind primele sale probe in ale scrisului.
Manifestand staruinta la invatatura, M. Kogalniceanu, in acelasi timp, nu se limiteaza la prevederile programului de studii, ci frecventeaza teatrul, pentru care avea o pasiune aparte, urmareste presa la zi, invata sa cante la vioara, practica sportul.
De la primele contacte cu strainatatea el a manifestat un viu interes pentru starile de lucruri din viata social-politica culturala, evaluandu-le in raport cu cele din Moldova.
1835 — La 29 iulie din ordinul lui M. Sturdza tinerii sunt transferati la Berlin, la Universitatea Humboldt, pentru a-i feri astfel de influenta ideilor revolutionare din Franta. In capitala Germaniei M.Kogalniceanu timp de mai bine de doi ani studiaza ca particular, sub supravegherea unor persoane distinse, iar din octombrie 1837 se inscrie la Universitatea din Berlin. In acelasi an, la indemnurile vestitului savant A Humboldt pregateste si tipareste la Berlin primele sale lucrari stiintifice: Moldova si Muntenia. Limba si literatura romana sau valaha, Schita asupra istoriei, obiceiurilor si limbii tiganilor si 3 vol. 1 al Istoriei Valahiei, a Moldovei si a valahilor transdanubieni, cea dintai in limba germana, iar celelalte doua in limba franceza. Perioada aflarii la studii in Germania a fost de mare importanta in formarea intelectuala si in plan politic a lui M. Kogalniceanu.
1838 — Oprit de printul Sturdza sa isi dea doctoratul, revine in tara. In martie, in drum spre patrie, Kogalniceanu se opreste un timp la Liov; unde efectueaza cercetari de arhiva.
Revenit la Iasi primeste functia de adjutant al printului Sturdza.
La 1 iulie, apare prima publicatie periodica a lui M. Koga lniceanu - o noua serie, fata de cea a lui Gh. Asachi, a "Alautei romanesti", prima noastra revista literara, editata ca supliment al ziarului "Albina romaneasca". Revista a fost suspendata de catre autoritati dupa al cincilea numar din cauza publicarii in paginile ei a schitei Filozofia vistului, opera satirica inspirata de Tratat despre vist de scriitorul rus O. Senkovski.
1839 — Intre 12 si 22 octombrie in "Albina romaneasca" apare schita Soirees dansantes (Adunari dantuitoare), prelucrare din franceza.
1840 — In martie Mihail Kogalniceanu fondeaza o editura si o tipografie proprie sub denumirea "Cantora Foiei satesti" sau "Cantora Daciei literare", care au avut un rol important la dezvoltarea culturii si literaturii nationale. Aici M. Kogalniceanu a tiparit mai toate publicatiile periodice fondate de el: "Foaia sateasca a Principatului Moldovei" (aprilie 1840 - decembrie 1845), revistele "Dacia literara" (ianuarie - iunie 1840), "Arhiva romaneasca " (vol. 1 - 1840-1841; vol. 2 — 1845), "Propasirea. Foaie stiintifica si literara" (9 ianuarie - 11 noiembrie 1844) "Calendar pentru poporul romanesc" cu anexa literara "Almanah de invatatura si petrecere" (1842-1846), editat in continuare de Gh. Asachi, un numar mare de carti de beletristica, opere cronicaresti. In publicatiile periodice ale lui Kogalniceanu au vazut lumina tiparului majoritatea scrierilor sale literare, articole pe teme sociale si culturale.
1840-1842 — Inca din 1839 M. Kogalniceanu face parte dintr-un comitet teatral, iar incepand cu 7 martie 1840 este codirector, alaturi de C. Negruzzi si V Alecsandri, al teatrului francez si al celui romanesc din Iasi. In aceasta calitate a pledat pentru imbunatatirea repertoriului, promovand pe scena lucrari inspirate din realitatile contemporane, pentru sporirea nivelului profesionist al actorilor, urmarind scopul ca teatrul sa fie "arta", nu "papusarie", precum se exprima scriitorul insu.
1841 — La 2 decembrie este ales membru al Societatii de istorie si antichitati din Odesa, pentru care pregatise un discurs.
1843 — La 24 noiembrie rosteste renumitul sau Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala la Academia Mihaileana, tiparit in acelasi an la Iasi. Acest discurs constituie una dintre principalele scrieri in care M. Kogalniceanu si-a expus conceptia cu privire la istorie.
Practica si avocatura.
1844 — I se revoca dreptul de a tine prelegeri de istorie.
Calatoreste la Viena ca reprezentant al opozitiei politice pentru a discuta detronarea lui Sturdza.
In octombrie, redactarea unei plangeri a "vechililor obstiei Botosanilor" contra calugarilor manastirii Popauti a servit drept pretext pentru autoritati de a-l inchide pe Kogalniceanu fara nici o cercetare la manastirea Rasca unde s-a aflat bolnav timp de sapte saptamani, sub supraveghere stricta.
1845 — M. Koga lniceanu traduce si editeaza in limba franceza la Iasi doua volume de
Fragmente scoase din cronicile moldovenesti si valahe referitoare la Petru cel Mare, Carol al X1I-lea, Stanislav Lesczynski, Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu.
1845-1847 — M. Kogalniceanu se stabileste la inceput in Franta, apoi in Spania, iar la intoarcerea in patrie viziteaza Italia.
Adera la Societatea studentilor romani din Paris. A frecventat La Bibliotheque Roumaine si adera la Francmasonerie.
Din timpul sederii in Spania dateaza memorialul sau Note despre Spania, redactat in limba franceza.
Publica articole in "Revue de l'Orient".
1845-1852 — Editeaza la Iasi Letopisetele Tarii Modovei, trei volume (vol. 2-1845; 3-1846; 1-1852), insotite de Prefata (la vol. 1), studii si insemnari despre manuscrisele valorificate.
1848 — M. Kogalniceanu participa la miscarea petitionara din Moldova, iar dupa inabusirea acesteia scrie brosura Intamplarile din Moldova in luna lui martie 1848 si alte lucrari, menite sa informeze opinia publica asupra evenimentelor ce au avut loc.
Fiind pus sub urmarire de catre agentii lui M. Sturdza, M. KogaIniceanu la 12 august trece, travestit, in Bucovina, unde impreuna cu V. Alecsandri, C. Negri, Gh. Sion face parte dintr-un comitet de lupta impotriva regimului instituit in tara.
Din insarcinarea acelui comitet, alcatuieste si editeaza lucrarea programatica Dorintele partidei nationale in Moldova si un Proiect de constitutie pentru Moldova, in care si-a expus ideile cu privire la reformarea societatii, preconizand desfiintarea boierescului, asigurarea egalitatii drepturilor civile, emanciparea si improprietarirea taranilor.
Colaboreaza la ziarul "Bucovina", care a publicat pamfletul Carte a fostului rege Ludvig Filip catre inca fiindul domn Mihail Sturdza si mai multe articole.
A tiparit in brosura aparte la Cernauti pamfletul Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu.
1849 — De la Cernauti Kogalniceanu pleaca la Viena, unde poposeste un timp, apoi la Paris.
Se intoarce in tara la sfarsitul anului, dupa detronarea lui M. Sturdza si alegerea la domnie a lui Grigore Ghica.
Devine director al Departamentului Lucrarilor Publice (noiembrie 1849 - aprilie 1850).
1850 — In "Gazeta de Moldavia", redactata de Ch. Asachi, apare inceputul de roman Tainele
inimii, una dintre primele incercari de acest gen in literatura romana.
1851 — Din 4 octombrie si pana la 21 iulie 1852 este director al Departamentului de Interne.
1852 — Relatiile cu Ghica se racesc si Kogalniceanu, care nu mai detine functii, devine proprietar al unei fabrici de postav din Targu-Neamt.
Pe 10 noiembrie se casatoreste la Iasi cu Ecaterina Jora (1827-1907), vaduva colonelului Iorgu Scortescu. Vor avea trei baieti si cinci fete.
1855 — La 1 octombrie fondeaza la Iasi ziarul "Steaua Dunarii", principalul organ de presa al miscarii unioniste.
A lucrat cu Petre Mavrogheni la legislatia privind abolirea sclaviei tiganilor.
1856 — Pe 6 martie moare Ilie Kogalniceanu, tatal scriitorului.
Pe 30 mai este ales in comitetul Unirii, alaturi de V Alecsandri, C. Negri, C. Hurmuzachi.
1857-1891 — Incepand cu anii cincizeci, odata cu deschiderea Divanului ad-hoc al Moldovei in 1857, pana la sfarsitul vietii sale Kogalniceanu s-a manifestat special ca om politic de stat, detinand posturi inalte de prim-ministru, ministru de externe, reprezentant plenipotentiar al Romaniei in Franta.
Ca membru al parlamentului a participat in decurs de zeci de ani la examinarea problemelor de pe ordinea zilei, vadindu-si eruditia, spiritul constructiv talentul oratoric.
1857 — Pe 14 martie este ales membru de onoare al Societatii de medici si naturalisti din Iasi.
Pe 7 octombrie, la propunerea lui M. Kogalniceanu, Divanul ad-hoc al Moldovei voteaza Unirea Principatelor.
1859 — Pe 3 ianuarie M. Kogalniceanu isi retrage candidatura la domnie, in favoarea lui C. Negri.
Pe 14 martie este numit membru al Comisiei Centrale de la Focsani.
La Iasi e reeditata revista "Dacia literara".
1860-1862 — Apare de sub tipar o noua editie a "Arhivei romanesti".
Pe 30 aprilie este numit presedintele Consiliului de Ministri de la Iasi si detine aceasta functie pana pe 17 ianuarie 1861.
1863 — La 11 octombrie devine prim-ministru al Romaniei. Cu concursul lui Kogalniceanu, regimul autoritar impus de Cuza a reusit sa promoveze o serie de reforme, introducand codul napoleonian, educatie publica si monopoluri de stat asupra alcoolului si tutunului.
In decembrie se adopta legea secularizarii averilor manastiresti.
1864 — Pe 14 august a fost promulgata legea rurala. La toate aceste legi Kogalniceanu a avut o contributie majora.
1865 — Pe 26 ianuarie demisioneaza in urma conflictelor cu Cuza.
Refuza insa, mai tarziu, sa participe la coalitia care l-a detronat pe Cuza si l-a adus pe Carol I. Asta a dus la marginalizarea sa o perioada.
1868 — La 29 mai este ales membru al Societatii Academice (Academia Romana).
In perioada noiembrie 1868-ianuarie 1870 a fost ministru de interne in guvernul lui Dimitrie Ghica.
In vara viziteaza Viena.
1869 — La 15 septembrie este ales predinte al Sectiunii istorice a Academiei Romane.
1872-1874 — Sub titlul Cronicile Romaniei sau Letopiselele Moldaviei si Valahiei M.
Kogalniceanu tipareste la Bucuresti o noua editie a operelor cronicarilor, in trei volume.
In 27 mai 1873 participa la inmormantarea lui Cuza la Ruginoasa.
1875 — La Bucuresti apare in brosura studiul lui M. Kogalniceanu Rapirea Bucovinei dupa documente autentice.
Participa la discutiile ce au dus la infiintarea pe 24 mai a Partidului National Liberal.
1876 — In primavara-vara este ministru de externe in guvernul Bratianu. Apoi din nou din aprilie 1877 pana in noiembrie 1878, fiind responsabil pentru intrarea Romaniei in razboiul ruso-turc din 1877 de partea Rusiei, dupa care tara si-a proclamat independenta.
1877 — Este artizanul Conventiei romano-ruse din 4 aprilie.
In sedinta solemna a Adunarii Deputatilor din 9 mai rosteste discursul ce proclama independenta Romaniei.
1878 — Participa cu Ion C. Bratianu la Congresul de Pace de la Berlin in iunie. Prin Tratatul de Pace din 1 iulie, Independenta Romaniei este recunoscuta.
1880 — Pe 17 aprilie devine primul trimis oficial roman la Paris ca ministru plenipotentiar al Romaniei. Il are in echipa si pe Alexandru Lahovary. Aici a supervizat primele contacte diplomatice dintre Romania si China.
1886 — Se imbolnaveste grav.
1887 — Pe 28 martie Mihail Kogalniceanu este ales predinte al Academiei Romane, post pe care il va detine pana in 1890.
1890 — In august calatoreste prin Austria. Aici afla de moartea lui Alecsandri.
1891 — La 13 aprilie in sedinta solemna a Academiei Romane organizata cu ocazia implinirii
a 25 de ani de la fondarea acestui for stiintific, M. Kogalniceanu a rostit discursul Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emanciparea taranimii, considerat de insusi oratorul "cantecul meu de lebada", in care marele om de stat se referea la cele mai importante acte social-politice, la realizarea carora a contribuit si care au jucat un rol decisiv in dezvoltarea Romaniei moderne.
Pe 20 iunie Mihail Kogalniceanu se stinge din viata la Paris in timpul unei grele interventii chirurgicale.
A fost inmormantat in cimitirul "Eternitatea" din Iasi.
Este primul din cei 10 copii in familie.
Tatal Ilie Kogalniceanu, nascut in 26 mai 1787, a fost vornic. Este fiul postelnicului Ion Kogalniceanu, neam de razesi de pe Cogalnic, rau din zona Orhei.
Mama, Catinca, nascuta Stavila in 1802, provine dintr-o familie romaneasca din Basarabia (sau o familie genoveza din Cetatea Alba, dupa cum spune Mihail Kogalniceanu intr-un discurs). Ramasa orfana, a fost crescuta de familia lui Mihail Sturdza.
1827-1834 — A fost educat la manastirea Trei Ierarhi din Iasi, apoi, de la varsta de 10 ani, impreuna cu Vasile Alecsandri, frecventeaza lectiile unui dascal maramuresan stabilit la Iasi, Gherman Vida.
Din 1828 invata la pensionul unui francez stabilit acesta in capitala Principatului Moldovei, Victor Cuenim, apoi, din 1831, la Institutul francez de la Miroslava, localitate de langa Iasi, unde, in afara de limbi straine, studiaza aritmetica, geografia, gramatica, istoria.
1832 — Se stinge din viata, de tuberculoza, mama scriitorului.
1833 — Pe 17 august este trimis sa-si continue studiile la colegiul din orasul francez Luneville, impreuna cu cei doi fii ai domnitorului Mihail Sturdza, Grigore si Dumitru. Aici a fost ingrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhomme.
In drum spre Franta ii scrie cu regularitate parintelui despre cele vazute si traite. Aceste ravase au pus inceputul bogatei si valoroasei mosteniri epistolare a lui M. Kogalniceanu, constituind primele sale probe in ale scrisului.
Manifestand staruinta la invatatura, M. Kogalniceanu, in acelasi timp, nu se limiteaza la prevederile programului de studii, ci frecventeaza teatrul, pentru care avea o pasiune aparte, urmareste presa la zi, invata sa cante la vioara, practica sportul.
De la primele contacte cu strainatatea el a manifestat un viu interes pentru starile de lucruri din viata social-politica culturala, evaluandu-le in raport cu cele din Moldova.
1835 — La 29 iulie din ordinul lui M. Sturdza tinerii sunt transferati la Berlin, la Universitatea Humboldt, pentru a-i feri astfel de influenta ideilor revolutionare din Franta. In capitala Germaniei M.Kogalniceanu timp de mai bine de doi ani studiaza ca particular, sub supravegherea unor persoane distinse, iar din octombrie 1837 se inscrie la Universitatea din Berlin. In acelasi an, la indemnurile vestitului savant A Humboldt pregateste si tipareste la Berlin primele sale lucrari stiintifice: Moldova si Muntenia. Limba si literatura romana sau valaha, Schita asupra istoriei, obiceiurilor si limbii tiganilor si 3 vol. 1 al Istoriei Valahiei, a Moldovei si a valahilor transdanubieni, cea dintai in limba germana, iar celelalte doua in limba franceza. Perioada aflarii la studii in Germania a fost de mare importanta in formarea intelectuala si in plan politic a lui M. Kogalniceanu.
1838 — Oprit de printul Sturdza sa isi dea doctoratul, revine in tara. In martie, in drum spre patrie, Kogalniceanu se opreste un timp la Liov; unde efectueaza cercetari de arhiva.
Revenit la Iasi primeste functia de adjutant al printului Sturdza.
La 1 iulie, apare prima publicatie periodica a lui M. Koga lniceanu - o noua serie, fata de cea a lui Gh. Asachi, a "Alautei romanesti", prima noastra revista literara, editata ca supliment al ziarului "Albina romaneasca". Revista a fost suspendata de catre autoritati dupa al cincilea numar din cauza publicarii in paginile ei a schitei Filozofia vistului, opera satirica inspirata de Tratat despre vist de scriitorul rus O. Senkovski.
1839 — Intre 12 si 22 octombrie in "Albina romaneasca" apare schita Soirees dansantes (Adunari dantuitoare), prelucrare din franceza.
1840 — In martie Mihail Kogalniceanu fondeaza o editura si o tipografie proprie sub denumirea "Cantora Foiei satesti" sau "Cantora Daciei literare", care au avut un rol important la dezvoltarea culturii si literaturii nationale. Aici M. Kogalniceanu a tiparit mai toate publicatiile periodice fondate de el: "Foaia sateasca a Principatului Moldovei" (aprilie 1840 - decembrie 1845), revistele "Dacia literara" (ianuarie - iunie 1840), "Arhiva romaneasca " (vol. 1 - 1840-1841; vol. 2 — 1845), "Propasirea. Foaie stiintifica si literara" (9 ianuarie - 11 noiembrie 1844) "Calendar pentru poporul romanesc" cu anexa literara "Almanah de invatatura si petrecere" (1842-1846), editat in continuare de Gh. Asachi, un numar mare de carti de beletristica, opere cronicaresti. In publicatiile periodice ale lui Kogalniceanu au vazut lumina tiparului majoritatea scrierilor sale literare, articole pe teme sociale si culturale.
1840-1842 — Inca din 1839 M. Kogalniceanu face parte dintr-un comitet teatral, iar incepand cu 7 martie 1840 este codirector, alaturi de C. Negruzzi si V Alecsandri, al teatrului francez si al celui romanesc din Iasi. In aceasta calitate a pledat pentru imbunatatirea repertoriului, promovand pe scena lucrari inspirate din realitatile contemporane, pentru sporirea nivelului profesionist al actorilor, urmarind scopul ca teatrul sa fie "arta", nu "papusarie", precum se exprima scriitorul insu.
1841 — La 2 decembrie este ales membru al Societatii de istorie si antichitati din Odesa, pentru care pregatise un discurs.
1843 — La 24 noiembrie rosteste renumitul sau Cuvant pentru deschiderea cursului de istorie nationala la Academia Mihaileana, tiparit in acelasi an la Iasi. Acest discurs constituie una dintre principalele scrieri in care M. Kogalniceanu si-a expus conceptia cu privire la istorie.
Practica si avocatura.
1844 — I se revoca dreptul de a tine prelegeri de istorie.
Calatoreste la Viena ca reprezentant al opozitiei politice pentru a discuta detronarea lui Sturdza.
In octombrie, redactarea unei plangeri a "vechililor obstiei Botosanilor" contra calugarilor manastirii Popauti a servit drept pretext pentru autoritati de a-l inchide pe Kogalniceanu fara nici o cercetare la manastirea Rasca unde s-a aflat bolnav timp de sapte saptamani, sub supraveghere stricta.
1845 — M. Koga lniceanu traduce si editeaza in limba franceza la Iasi doua volume de
Fragmente scoase din cronicile moldovenesti si valahe referitoare la Petru cel Mare, Carol al X1I-lea, Stanislav Lesczynski, Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu.
1845-1847 — M. Kogalniceanu se stabileste la inceput in Franta, apoi in Spania, iar la intoarcerea in patrie viziteaza Italia.
Adera la Societatea studentilor romani din Paris. A frecventat La Bibliotheque Roumaine si adera la Francmasonerie.
Din timpul sederii in Spania dateaza memorialul sau Note despre Spania, redactat in limba franceza.
Publica articole in "Revue de l'Orient".
1845-1852 — Editeaza la Iasi Letopisetele Tarii Modovei, trei volume (vol. 2-1845; 3-1846; 1-1852), insotite de Prefata (la vol. 1), studii si insemnari despre manuscrisele valorificate.
1848 — M. Kogalniceanu participa la miscarea petitionara din Moldova, iar dupa inabusirea acesteia scrie brosura Intamplarile din Moldova in luna lui martie 1848 si alte lucrari, menite sa informeze opinia publica asupra evenimentelor ce au avut loc.
Fiind pus sub urmarire de catre agentii lui M. Sturdza, M. KogaIniceanu la 12 august trece, travestit, in Bucovina, unde impreuna cu V. Alecsandri, C. Negri, Gh. Sion face parte dintr-un comitet de lupta impotriva regimului instituit in tara.
Din insarcinarea acelui comitet, alcatuieste si editeaza lucrarea programatica Dorintele partidei nationale in Moldova si un Proiect de constitutie pentru Moldova, in care si-a expus ideile cu privire la reformarea societatii, preconizand desfiintarea boierescului, asigurarea egalitatii drepturilor civile, emanciparea si improprietarirea taranilor.
Colaboreaza la ziarul "Bucovina", care a publicat pamfletul Carte a fostului rege Ludvig Filip catre inca fiindul domn Mihail Sturdza si mai multe articole.
A tiparit in brosura aparte la Cernauti pamfletul Noul acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu.
1849 — De la Cernauti Kogalniceanu pleaca la Viena, unde poposeste un timp, apoi la Paris.
Se intoarce in tara la sfarsitul anului, dupa detronarea lui M. Sturdza si alegerea la domnie a lui Grigore Ghica.
Devine director al Departamentului Lucrarilor Publice (noiembrie 1849 - aprilie 1850).
1850 — In "Gazeta de Moldavia", redactata de Ch. Asachi, apare inceputul de roman Tainele
inimii, una dintre primele incercari de acest gen in literatura romana.
1851 — Din 4 octombrie si pana la 21 iulie 1852 este director al Departamentului de Interne.
1852 — Relatiile cu Ghica se racesc si Kogalniceanu, care nu mai detine functii, devine proprietar al unei fabrici de postav din Targu-Neamt.
Pe 10 noiembrie se casatoreste la Iasi cu Ecaterina Jora (1827-1907), vaduva colonelului Iorgu Scortescu. Vor avea trei baieti si cinci fete.
1855 — La 1 octombrie fondeaza la Iasi ziarul "Steaua Dunarii", principalul organ de presa al miscarii unioniste.
A lucrat cu Petre Mavrogheni la legislatia privind abolirea sclaviei tiganilor.
1856 — Pe 6 martie moare Ilie Kogalniceanu, tatal scriitorului.
Pe 30 mai este ales in comitetul Unirii, alaturi de V Alecsandri, C. Negri, C. Hurmuzachi.
1857-1891 — Incepand cu anii cincizeci, odata cu deschiderea Divanului ad-hoc al Moldovei in 1857, pana la sfarsitul vietii sale Kogalniceanu s-a manifestat special ca om politic de stat, detinand posturi inalte de prim-ministru, ministru de externe, reprezentant plenipotentiar al Romaniei in Franta.
Ca membru al parlamentului a participat in decurs de zeci de ani la examinarea problemelor de pe ordinea zilei, vadindu-si eruditia, spiritul constructiv talentul oratoric.
1857 — Pe 14 martie este ales membru de onoare al Societatii de medici si naturalisti din Iasi.
Pe 7 octombrie, la propunerea lui M. Kogalniceanu, Divanul ad-hoc al Moldovei voteaza Unirea Principatelor.
1859 — Pe 3 ianuarie M. Kogalniceanu isi retrage candidatura la domnie, in favoarea lui C. Negri.
Pe 14 martie este numit membru al Comisiei Centrale de la Focsani.
La Iasi e reeditata revista "Dacia literara".
1860-1862 — Apare de sub tipar o noua editie a "Arhivei romanesti".
Pe 30 aprilie este numit presedintele Consiliului de Ministri de la Iasi si detine aceasta functie pana pe 17 ianuarie 1861.
1863 — La 11 octombrie devine prim-ministru al Romaniei. Cu concursul lui Kogalniceanu, regimul autoritar impus de Cuza a reusit sa promoveze o serie de reforme, introducand codul napoleonian, educatie publica si monopoluri de stat asupra alcoolului si tutunului.
In decembrie se adopta legea secularizarii averilor manastiresti.
1864 — Pe 14 august a fost promulgata legea rurala. La toate aceste legi Kogalniceanu a avut o contributie majora.
1865 — Pe 26 ianuarie demisioneaza in urma conflictelor cu Cuza.
Refuza insa, mai tarziu, sa participe la coalitia care l-a detronat pe Cuza si l-a adus pe Carol I. Asta a dus la marginalizarea sa o perioada.
1868 — La 29 mai este ales membru al Societatii Academice (Academia Romana).
In perioada noiembrie 1868-ianuarie 1870 a fost ministru de interne in guvernul lui Dimitrie Ghica.
In vara viziteaza Viena.
1869 — La 15 septembrie este ales predinte al Sectiunii istorice a Academiei Romane.
1872-1874 — Sub titlul Cronicile Romaniei sau Letopiselele Moldaviei si Valahiei M.
Kogalniceanu tipareste la Bucuresti o noua editie a operelor cronicarilor, in trei volume.
In 27 mai 1873 participa la inmormantarea lui Cuza la Ruginoasa.
1875 — La Bucuresti apare in brosura studiul lui M. Kogalniceanu Rapirea Bucovinei dupa documente autentice.
Participa la discutiile ce au dus la infiintarea pe 24 mai a Partidului National Liberal.
1876 — In primavara-vara este ministru de externe in guvernul Bratianu. Apoi din nou din aprilie 1877 pana in noiembrie 1878, fiind responsabil pentru intrarea Romaniei in razboiul ruso-turc din 1877 de partea Rusiei, dupa care tara si-a proclamat independenta.
1877 — Este artizanul Conventiei romano-ruse din 4 aprilie.
In sedinta solemna a Adunarii Deputatilor din 9 mai rosteste discursul ce proclama independenta Romaniei.
1878 — Participa cu Ion C. Bratianu la Congresul de Pace de la Berlin in iunie. Prin Tratatul de Pace din 1 iulie, Independenta Romaniei este recunoscuta.
1880 — Pe 17 aprilie devine primul trimis oficial roman la Paris ca ministru plenipotentiar al Romaniei. Il are in echipa si pe Alexandru Lahovary. Aici a supervizat primele contacte diplomatice dintre Romania si China.
1886 — Se imbolnaveste grav.
1887 — Pe 28 martie Mihail Kogalniceanu este ales predinte al Academiei Romane, post pe care il va detine pana in 1890.
1890 — In august calatoreste prin Austria. Aici afla de moartea lui Alecsandri.
1891 — La 13 aprilie in sedinta solemna a Academiei Romane organizata cu ocazia implinirii
a 25 de ani de la fondarea acestui for stiintific, M. Kogalniceanu a rostit discursul Dezrobirea tiganilor, stergerea privilegiilor boieresti, emanciparea taranimii, considerat de insusi oratorul "cantecul meu de lebada", in care marele om de stat se referea la cele mai importante acte social-politice, la realizarea carora a contribuit si care au jucat un rol decisiv in dezvoltarea Romaniei moderne.
Pe 20 iunie Mihail Kogalniceanu se stinge din viata la Paris in timpul unei grele interventii chirurgicale.
A fost inmormantat in cimitirul "Eternitatea" din Iasi.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.