Din aceeasi categorie
|
Invazia RUSA in Tarile Romane din 1853 240 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari romani: Alexandru Ioan Cuza 1.156 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
ALEXANDRU IOAN CUZA si ION ROATA 779 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Unirea Principatelor Romane din anul 1859 201 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Unirile Romanilor, ep2 - Unirea Principatelor Romane 542 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Unirile romanilor, ep 2 - Unirea Principatelor Romane 681 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea Unirii - 24 ianuarie 1859 608 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
CUM TRAIAU ROMANII INAINTE DE UNIREA PRINCIPATELOR 188 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
24 ianuarie, Zi de aur a veacului 281 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Recurs la istorie: A fost Cuza-Voda francmason? (I) 689 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Unirea Principatelor Romane - Cuza si Kogalniceanu
| Adaugat de Cozana | 24.01.2023 |  Adauga
la favorite |
217 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteAlexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Barlad, Moldova – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania[1]) a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, si al Tarii Romanesti, la 24 ianuarie 1859, a fost infaptuita Unirea celor doua principate.
Ales domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea Unirii Moldovei si Tarii Romanesti de catre Puterea suzerana (Imperiul Otoman) si Puterile Garante si apoi pentru desavarsirea Unirii Principatelor Romane prin infaptuirea unitatii constitutionale si administrative. Aceasta s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format statul roman unitar modern, adoptand oficial numele de Romania, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern.
In anul 1866, o larga coalitie a partidelor vremii, cunoscuta sub denumirea de Monstruoasa Coalitie din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, l-au fortat pe Alexandru Ioan Cuza sa abdice.
Mihail Kogalniceanu (n. 18 septembrie 1817, Iasi, Moldova – d. 1 iulie 1891, Paris, Franta) a fost un om politic de orientare liberala, avocat, istoric si publicist roman originar din Moldova, care a devenit cel de-al treilea prim-ministru al Romaniei la 11 octombrie 1863, dupa Unirea din 1859 a Principatelor Dunarene in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, si mai tarziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne in timpul domniilor lui Cuza si Carol. A fost unul dintre cei mai influenti intelectuali romani ai generatiei sale (situandu-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, si-a inceput cariera politica in calitate de colaborator al printului Mihail Sturdza, in acelasi timp ocupand functia de director al Teatrului National din Iasi si a publicat mai multe opere impreuna cu Vasile Alecsandri si Ion Ghica.
A fost redactor sef al revistei Dacia Literara si profesor al Academiei Mihaileane. Kogalniceanu a intrat in conflict cu autoritatile din cauza discursului inaugural cu tenta romantic-nationalista sustinut in anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revolutiei de la 1848 in Moldova, fiind autorul petitiei Dorintele partidei nationale din Moldova.
Dupa Razboiul Crimeii, printul Grigore Alexandru Ghica l-a insarcinat cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor. Impreuna cu Alecsandri, a editat revista unionista Steaua Dunarii, a jucat un rol important in timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, si l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul sau pe tot parcursul vietii, la tron.
Kogalniceanu a sustinut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boieresti si secularizarea averilor manastiresti. Eforturile sale pentru reforma agrara au dus la o motiune de cenzura, care a declansat o criza politica care a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocata de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogalniceanu a demisionat in 1865, in urma conflictelor cu domnitorul. Dupa un deceniu, a pus bazele Partidului National Liberal, dar mai inainte de asta, a jucat un rol important in decizia Romaniei de a participa la Razboiul Ruso-Turc din 1877-1878, razboi care a dus la recunoasterea independentei tarii. In ultimii ani de viata a fost o figura politica proeminenta, presedinte al Academiei Romane si reprezentant al Romaniei in relatiile cu Franta.
Ales domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea Unirii Moldovei si Tarii Romanesti de catre Puterea suzerana (Imperiul Otoman) si Puterile Garante si apoi pentru desavarsirea Unirii Principatelor Romane prin infaptuirea unitatii constitutionale si administrative. Aceasta s-a realizat in ianuarie 1862, cand Moldova si Tara Romaneasca au format statul roman unitar modern, adoptand oficial numele de Romania, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern.
In anul 1866, o larga coalitie a partidelor vremii, cunoscuta sub denumirea de Monstruoasa Coalitie din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, l-au fortat pe Alexandru Ioan Cuza sa abdice.
Mihail Kogalniceanu (n. 18 septembrie 1817, Iasi, Moldova – d. 1 iulie 1891, Paris, Franta) a fost un om politic de orientare liberala, avocat, istoric si publicist roman originar din Moldova, care a devenit cel de-al treilea prim-ministru al Romaniei la 11 octombrie 1863, dupa Unirea din 1859 a Principatelor Dunarene in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, si mai tarziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne in timpul domniilor lui Cuza si Carol. A fost unul dintre cei mai influenti intelectuali romani ai generatiei sale (situandu-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, si-a inceput cariera politica in calitate de colaborator al printului Mihail Sturdza, in acelasi timp ocupand functia de director al Teatrului National din Iasi si a publicat mai multe opere impreuna cu Vasile Alecsandri si Ion Ghica.
A fost redactor sef al revistei Dacia Literara si profesor al Academiei Mihaileane. Kogalniceanu a intrat in conflict cu autoritatile din cauza discursului inaugural cu tenta romantic-nationalista sustinut in anul 1843. A fost unul dintre ideologii Revolutiei de la 1848 in Moldova, fiind autorul petitiei Dorintele partidei nationale din Moldova.
Dupa Razboiul Crimeii, printul Grigore Alexandru Ghica l-a insarcinat cu elaborarea unui pachet de legi pentru abolirea robiei romilor. Impreuna cu Alecsandri, a editat revista unionista Steaua Dunarii, a jucat un rol important in timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc, si l-a promovat cu succes pe Cuza, prietenul sau pe tot parcursul vietii, la tron.
Kogalniceanu a sustinut prin propuneri legislative eliminarea rangurilor boieresti si secularizarea averilor manastiresti. Eforturile sale pentru reforma agrara au dus la o motiune de cenzura, care a declansat o criza politica care a culminat cu lovitura de stat din mai 1864, provocata de Alexandru Ioan Cuza pentru implementarea reformei. Cu toate acestea, Kogalniceanu a demisionat in 1865, in urma conflictelor cu domnitorul. Dupa un deceniu, a pus bazele Partidului National Liberal, dar mai inainte de asta, a jucat un rol important in decizia Romaniei de a participa la Razboiul Ruso-Turc din 1877-1878, razboi care a dus la recunoasterea independentei tarii. In ultimii ani de viata a fost o figura politica proeminenta, presedinte al Academiei Romane si reprezentant al Romaniei in relatiile cu Franta.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.