Viata lui Charlie Chaplin

Adauga la playlist

Adaugat de Cozana

25.03.2013

Adauga la favorite

788 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Chaplin s-a nascut (16 aprilie 1889-, d. 25 decembrie 1977, Vevey,) in East Street, Walworth, Londra. Parintii lui erau animatori; tatal sau era vocalist si actor, iar mama lui era cantareata si actrita. Acestia au divortat inainte ca Charles sa implineasca trei ani. Acesta a invatat sa cante de la parintii lui. Recensamantul din anul 1891 arata ca mama sa, actrita Hannah Hill, traia cu Charles si fratele sau vitreg, Sydney pe Barlow Street, Walworth. Ca si copil, Charlie a locuit cu mama sa in numeroase locuri si adrese, printre care si 3 Pownall Terrace, Chester Street si 39 Methley Street. Bunica sa din partea mamei era jumatate tiganca, lucru de care era extrem de mandra[2], dar a fost descrisa si ca „Scheletul din dulapul familiei noastre"[3]. Tatal lui Chaplin, Charles Chaplin Sr., era alcoolic si nu a prea avut contact cu fiul sau, cu toate ca acesta si fratele sau vitreg au locuit cu tatal lor si amanta lui la adresa 287 Kennington Road, unde in ziua de azi poate fi gasita o placa comemorativa. Cei doi frati vitregi au locuit acolo, in timp ce mama lor, care era bolnava mental, a fost dusa la azilul Cane Hill din Culdson. Amanta tatalui lui Chaplin l-a trimis pe acesta la scoala Kennington Road. Tatal sau a murit din cauza alcoolului cand Charlie avea 12 ani, in anul 1901. Conform recensamantului din acel an, Charlie locuia pe 94 Ferndale Road, Lambeth, impreuna cu o organizatie de artisti numita The Eight Lancashire Lads, condusa de John William Jackson (fiul unuia dintre fondatori).
Conditia laringelui a incheiat cariera muzicala a mamei lui Chaplin. Prima criza a lui Hannah a fost in anul 1894, in timpul unui spectacol de la teatrul The Canteen din Aldershot. Teatrul era frecventat de protestanti si soldati. Hannah a fost ranita de obiectele pe care publicul le-a aruncat spre ea. In spatele scenei, ea a plans si s-a certat cu managerul ei. Intre timp, Chaplin, care avea 5 ani, a urcat pe scena si a cantat celebrul cantec „Jack Jones".
Dupa ce mama lui Chaplin (care avea numele de scena Lilly Harley) a fost acceptata din nou la azilul Cane Hill, fiul ei a fost la casa de saraci din Lambeth, in sudul Londrei si a fost mutat dupa cateva saptamani la scoala pentru saraci Central London District, din Hanwell. Tinerii frati Chaplin au avut o relatie stransa pentru a supravietui. Acestia au urmat cariera muzicii inca din tinerete si au dovedit un talent natural pe scena. Primii ani de saracie disperata l-au influentat pe Chaplin cand a creat multe din personajele sale.
Mama lui Chaplin a murit in anul 1928 in Hollywood, la sapte ani dupa ce a fost adusa in America de catre copiii ei. Charlie si Sydney nu stiau pe atunci ca au un frate vitreg din partea mamei lor. Fratele sau, Wheeler Dryden, a fost crescut separat de catre tatal sau, dar apoi s-a reunit cu restul familiei si s-a dus sa lucreze pentru Chaplin la studioul sau din Hollywood.
[
Primul tur in America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno intre anii 1910 si 1912. Dupa cinci luni pe care le-a petrecut in Anglia, acesta s-a intors in Statele Unite pentru un al doilea tur, ajungand cu trupa Karno pe data de 2 octombrie 1912. In aceeasi companie se afla si Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai tarziu cunoscut ca Stan Laurel. Acestia au fost colegi de camera intr-o pensiune. Stan s-a intors in Anglia, dar Chaplin a ramas in SUA. In anul 1913, Chaplin a fost vazut cu trupa de catre Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee si Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat in studioul lui, Keystone Studios, ca inlocuitor al lui Ford Sterling.[4] Dupa prima aparitie in lumea filmului a lui Chaplin, in filmul „Making a living", Sennett a simtit ca a facut o greseala costisitoare. Multi oameni sustin faptul ca Normand l-a convins sa ii ofere lui Chaplin a doua sansa.
Chaplin in anii 1910
Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris si regizat multe din primele sale filme.Lui Chaplin nu i-a placut sa fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Intr-un final, cei doi au trecut peste diferentele dintre ei si au ramas prieteni chiar si dupa ce Chaplin a plecat de la Keystone.
Primele filme ale lui dr Chaplin au fost facute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde si-a dezvoltat personajul Vagabondul si a invatat foarte repede arta de a face filme. Publicul l-a vazut pe Vagabond cand Chaplin avea 24 de ani, in cel de-al doilea film al carierei sale, lansat pe data de 7 februarie 1914 „Kid Auto Races at Venice" (Pustiul face curse de masini in Venetia)
Cu toate acestea, el a inventat costumul de vagabond pentru un film realizat cu cateva zile inainte, dar lansat mai tarziu, pe data de 9 februarie 1914, „Mabel's strange Predicament" (Ciudata situatie neplacuta a lui Mabel). Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin sa „preia un machiaj de comedie",[9] conform autobiografiei lui Chaplin.[10]
„N-am avut idee ce machiaj sa imi fac. Nu mi-a placut cel de reporter (in „Making a Living"). Cu toate acestea, in drum spre dulap, m-am gandit sa imi pun niste pantaloni labartati, pantofi mari, un baston si un melon. Am vrut ca totul sa fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina stramta, palaria mica, iar pantofii mari. Nu eram decis daca sa arat tanar sau batran, dar mi-am amintit ca Sennett se astepta sa fiu mai batran si am adaugat o mustata mica, pe motivul ca ma va imbatrani putin, fara sa imi ascunda expresia. Nu stiam nimic de personaj. Dar cand m-am imbracat, hainele si machiajul m-au facut sa ma simt cine sunt de fapt. Am inceput sa-l cunosc, iar cand am urcat pe scena era deja nascut."
Fatty Arbuckle a contribuit cu melonul socrului si proprii sai pantaloni (de dimensiuni generoase). Chester Conklin a contribuit cu un palton, iar Ford Sterling cu pantofii de marime 14, care erau asa de mari, incat Charlie trebuia sa ii poarte pe dos ca sa nu ii cada. Si-a conceput mustata din par artificial care apartinea lui Mack Swain. Singurul lucru care ii aprtinea lui Chaplin era bastonul sau din bambus.[9] Personajul Vagabondul s-a bucurat de o popularitate deosebita in audientele de cinema.
Folosea formula lui Sennett de a face comedii, bazand-se pe gesticulari si alte elemente fizice.. Glumele vizuale, erau totusi in stilul Keystone; vagabondul atacandu-si dusmanii in mod agresiv cu suturi si caramizi. Amatorilor de film le-a placut acest nou personaj vesel, chiar daca criticii l-au catalogat uneori drept vulgar. Chaplin a fost apoi lasat sa isi redacteze si regizeze propriile filme. El a realizat 34 scurt-metraje in primul sau an.
Principalul personaj al lui Chaplin a fost „Vagabondul" (cunoscut ca „Charlot" in Franta si tarile francofone, Italia, Spania, Portugalia, Grecia, Romania si Turcia, „Carlitos" in Brazilia si Argentina, si „Vagabond" in Germania). „Vagabondul" este un personaj fara adapost cu maniere rafinate, haine si distinctia unui gentleman. Acesta poarta o haina stramta, pantaloni si pantofi foarte mari si un melon; poarta un baston de bambus si o mustata caracteristica. Acest personaj a aparut in primul trailer al unui film, pentru a fi expus la un teatru de film din SUA.[11] In anul 1915, Chaplin a semnat un contract mult mai favorabil cu studiourile Essanay, unde si-a imbunatatit in continuare talentele artistice, adaugand noi nivele si adancimi stilului Keystone. Majoritatea filmelor de la Essanay au fost mai ambitioase, avand o lungime dubla fata de cele de la Keystone. Chaplin si-a intemeiat propria companie, in care se regaseau Edna Purviance si comicii Leo White si Bud Jamison.
Odata cu grupurile numeroase de imigranti veniti in America, filmele mute au putut sa treaca toate barierele dintre limbi si vorbeau cu toate nivelele Turnului Babel american, tocmai pentru ca erau mute. Chaplin iesea in evidenta pentru ca el insusi era emigrant din Londra. Vagabondul lui Chaplin a adoptat problemele oamenilor si a imigrantilor, lupta constanta de la fundul prapastiei si supravietuia adversitatilor fara sa ajunga in varf si astfel si-a pastrat audienta. Filmele lui Chaplin erau de asemenea foarte subversive. Micii functionari cu ifose erau facuti de imigranti sa rada la cei de care se temeau.[12]
In anul 1916, Corporati Filmelor Mute i-a oferit lui Chaplin 670 de mii de dolari americani pentru a produce o duzina de filme de cate doua role de pelicula. I-a fost dat aproape tot controlul artistic si a produs 12 filme intr-o peroada de 18 luni si este considerat unul dintre cele mai influente filme de comedie din istoria cinematografiei. Practic, toate comediile mute sunt clasice: Easy Street, One AM, The Pawnshop, si The Adventurer sunt probabil cele mai cunoscute. Edna Purviance a ramas interpreta rolului principal feminin, iar Chaplin i-a adaugat pe Eric Campbell, Henry Bergman si Albert Austin. Campbell a adus o infamie superba, iar Bergman si Austin au ramas cu Chaplin zeci de ani. Chaplin a considerat perioada filmelor mute drept cea mai fericita din cariera sa, desi isi facea griji ca filmele sale deveneau superficiale din cauza termenelor de finalizare pe care le impuneau contractele. Cand Statele Unite au intrat in primul Razboi Mondial, Chaplin a devenit purtatorul de cuvant al Liberty Bonds, impreuna cu prietenii sai apropriati Douglas Fairbanks si Mary Pickford.[8]
Majoritatea filmelor lui Chaplin sunt din perioada muta, Keystone sau Essanay. Dupa ce Chaplin si-a asumat controlul asupra productiilor sale in anul 1918 (si i-a lasat pe exponanti si audienta sa ii astepte), intreprinzatorii au acoperit cererea de filme cu Charlie Chaplin aducand inapoi comediile sale mai vechi. Filmele au fost re-editate, li s-au pus titluri noi si au fost emise din nou, mai intai pentru teatre, iar apoi pentru comercializare. Chiar si cei de la Essanay au fost vinovati pentru aceasta practica readucand filme „noi" cu Charlie Chaplin din filme si clipuri vechi. Cele 12 comedii mute au fost readuse ca filme cu sunet in anul 1933, cand producatorul Amadee J. Van Beuren a adaugat noi efecte sonore. In ultimii ani, au avut loc incercari de a definitiva scur-metrajele lui Chaplin de dinaintea anului 1918; toate cele 12 filme mute au fost restaurate de catre arhivistul David Shepard si Blackhawk Films in anul 1975, iar in anul 2006 au fost lansate pe DVD chiar mai multe filme restaurate.

Viata lui Charlie Chaplin

Semnaleaza o problema