Pompierii constituie o organizatie de interventie si ajutor in cazurile de accidente, inundatii, incendii sau alte situatii asemanatoare, avand ca atributii evitarea sau reducerea efectului negativ asupra persoanelor, animalelor si bunurilor, precum si organizarea actiunilor de salvare a acestora.
Forme de organizare a pompierilor in general sunt pompieri locali sau pompieri regionali.
In Egiptul antic, pentru stingerea incendiilor, se utilizau pompe manuale.
In Roma antica, in numeroase orase (care aveau strazile inguste si deci pericol ridicat de propagare rapida a incendiilor), existau unitati de pompieri, vigiles urbani, care nu erau dotate numai cu pompe si galeti, ci si cu catapulte pentru distrugerea zidurilor in cazul cand acestea limitau accesul la focarul incendiului. Inca din anul 21 i.Hr. este atestata existenta unei formatii de lupta cu focul formata din 600 de sclavi.
Roma a suferit numeroase incendii, dar cel mai celebru este cel din 19 iulie 64 d.Hr. care a inceput in zona Circus Maximus si a distrus doua treimi din marea metropola. Imparatul Nero a fost acuzat de producerea acestui dezastru, dar acesta a denuntat ca vinovata o comunitate ce se stabilise in regiune, cea a crestinilor.
Cetatile si orasele medievale erau prevazute cu turnuri de supraveghere si aceasta nu numai in scopuri defensive, ci si pentru observarea potentialelor incendii.
Londra a fost atinsa de o serie de incendii, dintre care cele mai devastatoare au fost cele din anii 798, 982, 989 si mai ales cel din 1666, supranumit si Marele incendiu al Londrei, in urma caruia mai multe mii de locuitori au ramas fara locuinta.
Primele furtunuri pentru pompieri au fost puse la punct de inventatorul olandez Jan Van der Heiden in 1672. Marimea acestora si modul de racordare sunt valabile si pentru standardele actuale.
In ianuarie 1608, orasul american Jamestown (Virginia) a fost complet distrus de un incendiu. In 1648, in New York este infiintata o unitate de "supraveghetori de incendii". Acestia patrulau prin oras verificand hornurile cladirilor.
Incendiile care au survenit in Boston in anii 1653 si 1676 au obligat autoritatile sa ia masuri ferme de prevenire.
Pompa manuala pentru stingerea incendiilor a fost realizata in 1725 de londonezul Richard Newsham. Astfel de pompe erau aduse la locul incendiului prin atelaje trase de cai. Mai multe persoane actionau bratelei pompei care putea furniza peste 10 litri de apa pe secunda, la o inaltime de cativa zeci de metri.
In 1736, Benjamin Franklin infiinteaza la Philadelphia compania Union Fire Company, formata din voluntari. Primii pompieri salariati apar pe teritoriul american abia pe la jumatatea secolului al XIX-lea.
Pauline von Schwarzenberg, mama premierului austriac Felix zu Schwarzenberg, isi pierde viata intr-un incendiu survenit la ambasada Austriei din Paris. Acest eveniment tragic il determina pe Napoleon sa puna bazele institutiei pompierilor profesionisti in Franta, infiintand, la 18 septembrie 1811, un detasament de pompieri, numiti "sapeurs-pompiers".
In Regatul Unit, prima organizatie de profil s-a creat in Edinburgh in 1824, urmand ca 8 ani mai tarziu o astfel de unitate sa apara si in Londra.
Primul camion destinat luptei impotriva focului a fost realizat in 1829, dar a fost omologat abia in 1860. Era prevazut cu motor cu abur si era tras de cai. Pompele cu motoare cu combustie interna au aparut in 1907 in Statele Unite, urmand ca prin 1925 motoarele cu abur sa dispara complet din inzestrarea trupelor de pompieri.
Astazi la lupta impotriva focului participa atat voluntari (mai ales in zonele rurale), cat si profesionisti (acestia predomina in orase).