Targu Jiu - Orasul lui Constantin Brancusi

Adauga la playlist

Adaugat de Alexandra

09.02.2013

Adauga la favorite

1.489 vizualizari

Nota film: 0 / 5 (0 voturi )

Trebuie sa fii autentificat
pentru a salva filmele favorite

Targu Jiu-Orasul lui Constantin Brancusi
Ansamblul monumental Calea Eroilor

Constantin Brancusi (n. 19 februarie 1876, Hobita, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor roman cu contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in sculptura contemporana. Constantin Brancusi a fost ales postum membru al Academiei Romane. Francezii si americanii il desemneaza, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care il scriu fara semne diacritice, Brancusi, pronuntandu-l dupa regulile de pronuntare ale limbii franceze.
Anii de inceputNascut la 19 februarie 1876, la Hobita, Gorj, Constantin era al saselea copil al lui Radu Nicolae Brancusi (1833-1885) si Maria Brancusi (1851-1919). Prima clasa primara a facut-o la Pestisani, apoi a continuat scoala la Bradiceni. Copilaria sa a fost marcata de dese plecari de acasa si de ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravalii si birturi.

In Craiova, in timp ce lucra ca ucenic, isi face cunoscuta indemanarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale gasite in pravalie. Gasindu-se ca ar fi de cuviinta sa dezvolte aceste abilitati, el este inscris cu bursa la Scoala de Arte si Meserii din Craiova.

Dupa ce a urmat Scoala de Arte si Meserii in Craiova (1894 - 1898) vine la Bucuresti unde absolva Scoala de bellearte in 1902. In timpul studentiei, chiar in primul an, in 1898, lucrarea sa Bustul lui Vitellius obtine „mentiune onorabila", Cap al lui Laocoon din 1900 obtine medalia de bronz, iar Studiu din 1901 castiga medalia de argint. Timp de doi ani, intre 1900 si 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, realizeaza Ecorseu, un studiu pentru reprezentarea corpului omenesc, lucrare careia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrari face ca Ecorseul sa fie folosit in scolile romanesti de medicina, dupa ce s-au facut cateva copii; Marcel Duchamp a inclus fotografia Ecorseului in expozitia organizata la sfarsitul anului 1933 la Galeria Brummer din New York City.

Carol Davila - Sculptura de Constantin Brancusi din 1903, expusa din 1912 in curtea Spitalului Militar Central din BucurestiIn 1903 primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta singurul monument public al lui Brancusi din Bucuresti. Acest bust a fost comandat de un consiliu format de fostul sau profesor Dimitrie Gerota, pentru a il ajuta pe Brancusi sa plateasca drumul pana la Paris. Plata pentru monument a fost impartita in doua transe, prima jumatate fiind platita inainte ca sa inceapa lucrul, iar a doua transa dupa ce Brancusi a terminat bustul. Cand a terminat lucrarea, aceasta a fost prezentata in fata consiliului, dar receptia a fost nesatisfacatoare, diferite persoane din consiliu avand opinii contrarii despre caracteristicile fizice ale generalului, spre exemplu cerand micsorarea nasului, si de asemenea pareri diferite in legatura cu pozitionarea epoletilor. Infuriat de inabilitatea consiliului de a intelege sculptura, Brancusi pleaca din sala de sedinte in mirarea tuturor, fara a primi a doua jumatate a banilor necesari plecarii sale spre Franta, decizand sa parcurga drumul catre Paris pe jos.

Mai tarziu Brancusi a comentat acest incident astfel:

Ar fi fost o munca usoara, dar ca de prostituata, care mi-ar fi adus cei cativa bani cat imi trebuiau ca sa-mi platesc un bilet de drum de fier pana la Paris. Dar ceva care se innascuse in mine si pe care simteam ca creste, an de an si de cativa in rand, a izbucnit navalnic si nu am mai putut rabda. Am facut stanga-mprejur, fara nici un salut militar spre marea panica si spaima a doctorului Gerota, de fata... si dus am fost, pomenind de mama lor.
Drumul din Bucuresti spre Paris l-a dus mai intai prin Hobita, unde si-a luat ramas bun de la mama sa. Si-a continuat drumul, oprindu-se in Viena pentru o perioada, timp in care a lucrat la un atelier ca decorator de mobilier. In Viena a inceput sa viziteze muzee cu opere de arta inaccesibile in Romania. Aici a facut cunostinta cu sculpturile egiptene care i-au influentat opera mai tarziu in viata.

Din Viena a plecat in 1904 spre Munchen, dar dupa sase luni o porneste pe jos prin Bavaria si Elvetia si pana la Langres, in Franta. In apropriere de Luneville, dupa o ploaie torentiala in care este prins, Brancusi capata o pneumonie infectioasa si, in stare critica, este primit la un spital de maici. Dupa o perioada de recuperare gandeste ca nu mai are puterile si nici timpul necesar pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel ca ultima bucata a drumului o parcurge cu trenul.

In 1905 reuseste la concursul de admitere la prestigioasa Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucreaza in atelierul lui Antonin Mercie pana in 1906, cand, atingand limita de varsta, paraseste scoala. Refuza sa lucreze ca practician in atelierul lui Auguste Rodin, rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse a l’ombre des grands arbres" (La umbra marilor copaci nu creste nimic).

Opera
Constantin Brancusi a expus pentru prima data la Societe Nationale des Beaux-Arts si la Salon d'Automne din Paris in 1906. Creeaza in 1907 prima versiune a Sarutului, tema pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu Poarta Sarutului parte a Ansamblului Monumental din Targu-Jiu. In 1907 inchiriaza un atelier in Rue de Montparnasse si intra in contact cu avangarda artistica pariziana, imprietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Leger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A inceput lucrul la Rugaciunea, o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa in Cimitirul „Dumbrava" de la Buzau.
In 1909 revine pentru scurt timp in Romania si participa la „Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura". Juriul Expozitiei, prezidat de Spiru Haret acorda premiul II ex aequo lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta Anastase Simu ii cumpara sculptura Somnul iar bustul in ghips al pictorului Nicolae Darascu este achizitionat de Ministerul Instructiunii Publice.

Pana in 1914, participa cu regularitate la expozitii colective din Paris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany.

In 1914, Brancusi deschide prima expozitie in Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoaca o enorma senzatie. Colectionarul american John Quin ii cumpara mai multe sculpturi, asigurandu-i o existenta materiala prielnica creatiei artistice. In acelasi an, ministrul de interne al Romaniei respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an inainte. Brancusi va pastra lucrarea in atelier si o va intitula Fantana lui Narcis. In 1915, incepe sa execute primele lucrari in lemn, printre care 2 Cariatide si Fiul risipitor.
La Paris, in 1919, apare volumul „La Roumanie en images" cu cinci reproduceri dupa lucrari ale lui Brancusi. Un an mai tarziu, participa la expozitia gruparii „La Section d'Or" in Franta, la expozitia gruparii „Arta romana" la invitatia lui Camil Ressu in Romania, la „Festivalul Dada", unde semneaza manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. In revista Little Review din New York, apare, in 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brancusi, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea sa realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.

Participa la o miscare de protest contra lui Andre Breton si in apararea lui Tristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expozitie internationala a gruparii „Contemporanul" din Bucuresti. Doi ani mai tarziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expozitie personala a sa.

Pana in 1940, activitatea creatoare a lui Brancusi se desfasoara in toata amploarea ei. Operele sale de seama din ciclul Pasarea in vazduh, ciclul Ovoidului precum si sculpturile in lemn dateaza din aceasta perioada. In acelasi timp, Brancusi participa la cele mai importante expozitii colective de sculptura din Statele Unite ale Americii, Franta, Elvetia, Olanda si Anglia.

In atelierul sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, Brancusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera romaneasca. Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brancusi, lasate prin testament mostenire Romaniei, dar acceptate cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce se afla in atelierul sau, dupa refuzul guvernului comunist al Romaniei anilor 1950 de a accepta lucrarile lui Brancusi dupa moartea sculptorului.

In Romania, in epoca realismului socialist, Brancusi a fost contestat ca unul din reprezentantii formalismului burghez cosmopolit. Totusi, in decembrie 1956, la Muzeul de Arta al Republicii din Bucuresti s-a deschis prima expozitie personala Brancusi din Europa.
Abia in 1964 Brancusi a fost „redescoperit" in Romania ca un geniu national si, in consecinta, ansamblul monumental de la Targu-Jiu cu Coloana (recunostintei) fara sfarsit, Masa tacerii si Poarta sarutului a putut fi amenajat si ingrijit, dupa ce fusese lasat in paragina un sfert de veac si fusese foarte aproape de a fi fost daramat.

La moartea sa, in 1957, statul roman a refuzat sa primeasca mostenirea lasata de Brancusi – atelierul sau parizian –, considerandu-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente. Atelierul lui Brancusi a revenit statului francez si geme, de zeci de ani, de vizitatori.

Despre opera lui Brancusi
Anii 1897 - 1906
La inceputul carierei sale, sculpturile lui Brancusi au constat mai ales din reprezentari clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 si 1907 este caracterizata de o acumulare sensibila de cunostinte si indemanare, dar si de cautarea a diferite solutii de modelare a materialelor. Dupa 1905, viziunea artistului a devenit mai clara si mai puternica. Ca o consecinta imediata, transformarea structurii operei sale a suferit o evolutie rapida, astfel incat, incepand inca din 1907, reprezentarile antropomorfe incep sa cedeze locul sculpturilor care il vor prefigura pe artistul Brancusi de mai tarziu, acela care va urma sa intre in constiinta universala.

Din aceasta perioada dateaza operele:

1897 - Craiova - Bustul lui Gheorghe Chitu
1898 - Bucuresti - Bustul Vitellius
1900 - Bucuresti - Capul lui Laocoon
1902 - Bucuresti - Ecorseul
1902, probabil ianuarie - Bucuresti - statueta simbolizand muzica corala romaneasca
1902, octombrie - Craiova - bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
1903 - Bucuresti - bustul generalului doctor Carol Davila
1905 - Paris - Orgoliu
1906 - Paris - Copil - ghips
1906 - Paris - Supliciu - piatra
1906 - Paris - Cap de copil - bronz
1906 - Paris - bustul Victoriei Vaschide
1906 - Paris - bustul doctorului Zaharia Samfirescu
1906 - Paris - portretul pictorului Nicolae Darascu

Despre Brancusi
Din 1963 pana azi au aparut in toate partile lumii peste 50 de carti si monografii si mii de studii si articole despre Brancusi, stabilind in mod definitiv locul lui ca artist genial si chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor" (Jean Cassou). In 1937 cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brancusi a fost acela care a dat epocii noastre constiinta formei pure". Mai aproape de noi, Frank Gehry indica cu precizie influenta pe care marele sculptor roman a avut-o asupra sa.

Locul lui Brancusi in sculptura
Brancusi a eliberat sculptura de preponderenta imitatiei mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativa a realitatii, a preconizat exprimarea esentei lucrurilor, a vitalitatii formei, a creat unitatea dintre sensibil si spiritual. In opera sa el a oglindit felul de a gandi lumea al taranului roman. Prin obarsia sa taraneasca si-a aflat radacinile adanci ale operei sale in traditiile, miturile si functia magica a artei populare romanesti. Brancusi a relevat lumii occidentale dimensiunea sacra a realitatii.

Figura centrala in miscarea artistica moderna, Brancusi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarca prin eleganta formei si utilizarea sensibila a materialelor, combinand simplitatea artei populare romanesti cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cat si importanta acordata luminii si spatiului sunt trasaturile caracteristice ale creatiei lui Brancusi. Opera sa a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen.

Decesul

In anul 1957 Brancusi il cheama pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxa, se spovedeste si se impartaseste, apoi ii marturiseste ca moare „cu inima trista pentru ca nu ma pot intoarce in tara mea".

La 16 martie 1957 Constantin Brancusi se stinge din viata la ora 2 dimineata, iar la 19 martie este inmormantat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Constantin Brancusi despre opera sa
„Il y a des imbeciles qui definissent mon ceuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus realiste, ce qui est reel n'est pas l'apparence mais l'idee, l'essence des choses."
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor."

„Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si cand am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste maini. - Constantin Brancusi"

Targu Jiu - Orasul lui Constantin Brancusi

Semnaleaza o problema