Din aceeasi categorie
|
Maria Magdalena-Personalitati care au marcat istoria 1.588 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Executarea Reginei Maria Antoaneta 1.598 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Palatul Versailles - Camerele secrete ale Regilor 1.094 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Antoaneta, Regina Frantei la Versailles 1.369 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Castelul de la Balcic si Regina Maria 1.900 vizite - 1 comentarii adaugat de haga |
||||||||||||||||||
|
Ordinul Maria Terezia 608 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Orase murdare - Parisul Revolutionar (Documentar BBC) 1.789 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria 1.793 vizite - 0 comentarii adaugat de Iulia Andrei |
||||||||||||||||||
|
Vizita Reginei Maria a Romaniei in USA - 1926 1.637 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Regina Maria a Rumaniei - Pasiunea pentru frumos 1.415 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Femei celebre-Maria Antoaneta
| Adaugat de Cozana | 04.02.2013 |  Adauga
la favorite |
2.339 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNascuta la Palatul Hofburg din Viena in 1755, Arhiducesa Maria Antonia a fost fiica cea mica a lui Francisc I, Imparat al Sfantului Imperiu Roman si a Mariei Theresa, regina a Ungariei si Boemiei. Maria Antonia era descrisa ca „micuta, dar o Arhiducesa complet sanatoasa". Arhiducesa a fost botezata Maria Antonia Josepha Johanna. La curtea austriaca era cunoscuta drept Madame Antoine
Maria Antonia si sora ei mai mare, Maria Carolina, au fost crescute impreuna si au impartit aceeasi guvernanta pana in 1767; au devenit foarte apropiate. Mariei Antonia ii placea muzica si a invatat sa cante la clavecin. De asemenea, a excelat la dans La 10 ani se lupta sa citeasca si sa scrie in germana, vorbea putin si cu dificultate franceza si foarte putin italiana – trei limbi care erau vorbite frecvent in familia imperiala. A invatat, de asemenea, unele elementele de baza ale limbii latine. In acel moment, eticheta de la curtea austriaca era mult mai putin stricta decat cea de la Versailles, iar dansurile erau mai putin complexe.
Mama sa, Maria Tereza, ca toti suveranii epocii, au pus casatoriile copiilor in slujba politicii de alianta intre Casa de Habsburg si Casa de Bourbon pentru a face fata ambitiilor Prusiei si a Marii Britanii. Astfel, printre surorile mai mari ale Mariei Antoaneta, Maria Cristina, copilul preferat al imparatesei, s-a casatorit in 1766 cu Albert de Saxonia, numit duce de Teschen si regent al Tarilor de Jos, iar Maria Amalia s-a casatorit cu Ferdinand I, Duce de Parma iar Maria Carolina s-a casatorit in 1768 cu Ferdinand I, regele celor Doua Sicilii. Casatoria dintre Delfinul Frantei, viitorul Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta trebuia sa fie apoteoza acestei politici. Arhiducesa de Austria era stranepoata de frate a lui Ludovic al XIV-lea prin bunica paterna, Elisabeth Charlotte d'Orleans.
Delfina a Frantei
Maria Antoaneta a parasit Viena in aprilie 1770, la varsta de paisprezece ani. La 17 aprilie 1770 a renuntat oficial la drepturile sale asupra coroanei Austriei, si la 7 mai a trecut granita cu Franta. L-a intalnit pe Delfinul Ludovic-August si, o saptamana mai tarziu, pe matusile acestuia (fiicele lui Ludovic al XV-lea, cunoscute drept Mesdames). Inainte de a ajunge la Versailles, si-a cunoscut cumnatii , Ludovic Stanislav Xavier, conte de Provence si Carol Filip, conte d'Artois. Mai tarziu, a intalnit restul familiei inclusiv pe sora mai mica a sotului ei, Madame Elisabeth, care a devenit cea mai buna prietena a Mariei Antoaneta.
Casatoria Delfinului si a Delfinei a avut loc la 16 mai 1770 la Palatul Versailles. Populatia Parisului a reactionat ambiguu la casatoria dintre Maria Antoaneta si Ludovic-August. Pe de o parte, Delfina era populara, oamenii erau usor fermecati de personalitatea si frumusetea ei. Totusi, la curte, casatoria n-a fost atat de populara ca urmare a tensiunilor de lunga durata dintre Austria si Franta. Multi curteni au sustinut o casatorie intre Delfin si diferite printese saxone. Pe la spatele ei, Mesdames au numit-o „l'Autrichienne" (austriaca). (Mai tarziu, in ajunul Revolutiei, cand nepopularitatea reginei era din ce in ce mai mare, l'Autrichienne s-a transformat in l'Autruchienne, un joc de cuvinte care folosea „strut" (franceza : autruche) si „catea" (franceza : chienne)).
Portret al Mariei Antoaneta realizat de Joseph Ducreux in 1769 si trimis Delfinului, pentru a-si vedea viitoarea sotie inainte de a se intalni.
Tanara Delfina are dificultati in adaptarea la noua sa viata, spiritul ei s-a pliat greu la complexitatea si la viclenia „vietii de la curte", la libertinajul regelui Ludovic al XV-lea si a metresei sale, contesa du Barry.
Contesa a avut un rol esential in inlaturarea de la putere a ducelui de Choiseul care ajutase la orchestrarea aliantei franco-austriece si la casatoria Mariei Antoaneta. Mesdames, care o urau pe madame du Barry din cauza relatiei ei dezgustatoare cu tatal lor, au manipulat-o pe Delfina sa refuze sa recunoasca favorita, lucru considerat de unii a fi o gafa politica. Dupa luni de continua presiune din partea mamei sale si a lui Florimond Claude, conte de Mercy-Argenteau si ambasadorul Austriei la Paris, Maria Antoaneta a fost silita sa vorbeasca cu contesa du Barry in ziua Anului Nou 1772. Desi conversatia s-a limitat la un banal comentariu al Delfinei catre metresa regala „este multa lume astazi la Versailles", contesa a fost multumita iar criza depasita. Mai tarziu, Maria Antoaneta a devenit mai politicoasa cu contesa , multumindu-l pe Ludovic al XV-lea.
Inca de la inceput Delfina a primit scrisori de la mama sa. Maria Theresa ii scria regulat fiicei ei si primea rapoarte secrete de la Mercy d'Argenteau in legatura cu comportamentul ei. Aceasta corespondenta voluminoasa este o sursa importanta de informatii cu privire la toate detaliile vietii Mariei Antoinette de la casatorie in 1770 pana la decesul Mariei Tereza in 1780. Delfina era criticata constant de mama sa pentru inabilitatea de a „inspira pasiune" sotului ei, care rareori dormea cu ea si care era mai interesat de hobby-urile lui cum ar fi vanatoarea sau ceasornicaria. Imparateasa a mers atat de departe incat i-a spus direct fiicei ei ca nu mai este frumoasa si ca si-a pierdut gratia.
Pentru a compensa lipsa de afectiune a sotului ei si criticile nesfarsite ale mamei ei, Maria Antoaneta a inceput sa cheltuiasca mai mult pe jocurile de noroc, imbracaminte si cosmetice. Era de asteptat sa cheltuiasca bani pe haine si sa le puna in umbra pe celelalte femei de la curte (regina Maria Leszczynska murise in 1768, cu doi ani inainte de sosirea Mariei Antoaneta).
Delfina a inceput sa se imprieteneasca cu diferite doamne din suita ei. Cel mai mult s-au remarcat sensibila si „pura" vaduva printesa de Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale si iubitoarea de distractii ducesa de Polignac care in cele din urma a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai reginei (Societe Particuliere de la Reine). Mai tarziu, ducesa de Polignac a devenit guvernanta copiilor regali si a fost prietena atat cu Maria Antoaneta cat si cu Ludovic. Prietenia Delfinei cu aceste doamne, influentata de diverse publicatii populare care au promovat astfel de prietenii, a cauzat mai tarziu acuzatia de lesbianism.
La 27 aprilie 1774, la o saptamana dupa premiera operei lui Gluck Iphigenie en Aulide, care a asigurat pozitia Delfinei de patroana a artelor, Ludovic al XV-lea s-a simtit rau. La 4 mai regele a fost insistent sfatuit sa o trimita pe contesa du Barry departe de Versailles; la 10 mai, la trei dupa-amiaza, regele a murit de variola la varsta de saizeci si patru de ani. Ludovic-August a fost incoronat ca regele Ludovic al XVI-lea al Frantei la 11 iunie 1775 la catedrala din Rheims. Maria Antoaneta n-a fost incoronata alaturi de el , doar l-a insotit la ceremonia de incoronare.
Regina a Frantei
Maria Antoneta, regina a Frantei, 1775.
Maria Antoaneta devine regina a Frantei si a Navarei la varsta de optsprezece ani. Situatia Mariei Antoaneta devine mai precara cand, la 6 august 1775, cumnata ei, contesa d'Artois da nastere unui fiu, ducele d'Angouleme - mostenitorul prezumtiv al tronului Frantei cand tatal lui, contele d'Artois devine regele Carol al X-lea al Frantei in 1824. Urmeaza o serie de pamflete grafice satirice care se concentreaza in special pe impotenta regelui si pe aventurile sexuale ale reginei cu barbati si femei.
Inca fara sa fi oferit Frantei mostenitori si inca considerata straina, regina devine in 1777 tinta primului cantec ostil care circula de la Paris pana la Versailles. Regina cheltuia necontenit prin cumpararea rochii de la Rose Bertin si cu jocuri de noroc. A inceput sa atraga diferiti admiratori masculini pe care i-a acceptat in cercul ei intim de prieteni, inclusiv pe baronul de Besenval, ducele de Coigny si contele Esterhazy.
Maria Antoaneta in rochie de muselina de Elisabeth Vigee Le Brun, 1783
I s-a ingaduit renovarea Micului Trian (Petit Trianon), un castel mic din Versailles oferit in dar de Ludovic al XVI-lea la 15 august 1774, cu deplina libertate bugetara. S-a concentrat in special pe horticultura, reproiectand in stil englezesc gradina. Desi Petit Trianon fusese construit pentru Madame de Pompadour, metresa lui Ludovic al XV-lea, el a devenit asociat cu extravaganta Mariei Antoaneta. Zvonurile care circulau spuneau ca peretii sunt tencuiti cu aur si diamante.[16] O problema si mai mare totusi era datoria suportata de Franta in timpul Razboiului de Sapte Ani, care nu fusese inca achitata.
In micul ei teatru, a jucat in piese ca Barbierul din Sevilla de Beaumarchais in rolul unei servitoare, spre amuzamentul lui Ludovic al XVI-lea. Prin dorinta sa catre placerile simple si prieteniile exclusiviste, Maria Antoaneta isi face din ce in ce mai multi inamici chiar si la curtea de la Versailles.
A fost tentata sa influenteze politica regelui, de a face si desface ministrii, intotdeauna la sfatul prietenilor. Totusi, contrar zvonurilor, rolul ei politic a fost extrem de limitat. A existat o intreaga campanie impotiva ei, au circulat pamflete, a fost acuzata ca are amanti (cumnatul ei contele d’Artois, contele suedez Hans Axel de Fersen) sau chiar amante (ducesa de Polignac), ca face risipa de bani publici pentru frivolitate si pentru favoriti, ca face jocurile Austriei acum condusa de fratele ei Iosif al II-lea.
Putin inainte de Anul Nou 1778, Maria Antoaneta a nascut primul ei copil. Au urmat alti trei,
Marie-Therese Charlotte, (19 decembrie 1778 - 19 octombrie 1851)
Louis-Joseph, Delfin al Frantei (22 octombrie 1781 - 4 iulie 1789)
Ludovic al XVII-lea al Frantei (27 martie 1785 - 8 iunie 1795)
Sophie Helene Beatrice (1786-1787)
Acest lucru nu serveste in mod necesar Mariei Antoaneta, deoarece apar calomnii care spun ca copiii sai, inclusiv fiul sau nu sunt ai regelui Ludovic al XVI-lea.
Regina a devenit un cititor pasionat de romane istorice si interesul sau stiintific a determinat-o sa asiste la lansarea de baloane cu aer cald. Ea a fost fascinata de filosofia lui Rousseau precum si de cultura incasilor din Peru, de cultul lor pentru soare. A vrut sa invete limba engleza si desi n-a vorbit niciodata fluent, stia sa scrie in engleza prietenei ei, ducesa de Devonshire, a carei viata era foarte similara cu a ei.
Acest portret de Elisabeth Vigee Le Brun (1787) al Mariei Antoaneta si a copiilor ei Marie Therese, Louis Charles (in brate), si Louis Joseph, a fost menit sa ajute reputatiei ei, descriind-o ca o mama, in haine simple dar impunatoare.
In august 1784, cand regina era insarcinata, a cumparat Castelul de la Saint-Cloud, un loc pe care l-a iubit dintotdeauna, de la ducele d'Orleans, tatal ducelui de Chartres, cazut in dizgratie. Aceasta a fost o achizitie extrem de nepopulara, in special in randul unelor factiuni ale nobilimii, care deja o displaceau, dar, de asemenea, si a unui procent in crestere a populatiei care s-a simtit socata de faptul ca o regina franceza ar putea avea o resedinta proprie, independent de rege. Pretul mare a castelului, de aproape 6 milioane de livre, la care s-a adaugat costul suplimentar substantial pentru redecorarea acestuia, a asigurat mai putini bani pentru rambursarea datoriei substantiale a Frantei
Deteriorarea continua a situatiei financiare in Franta, desi s-au facut reduceri in suita regala, a fortat in cele din urma pe rege sa colaboreze cu ministrul sau de finante, Charles Alexandre de Calonne, pentru a apela la Adunarea notabililor, dupa o pauza de 160 de ani. Adunarea a fost convocata pentru a incerca sa se adopte unele dintre reformele necesare pentru a usura situatia financiara, atunci cand Parlamentul a refuzat sa coopereze. Prima reuniune a Adunarii a avut loc la 22 februarie 1787, la care Maria Antoaneta nu a fost prezenta. Mai tarziu, absenta sa a dus la acuzatia de incercarea de a submina scopul Adunarii.
Adunarea ar fi fost esuat, cu sau fara prezenta reginei, deoarece nu a adoptat nici o reforma si a sfidat regele, cerand alte reforme si consimtamantul Parlamentului. Ca urmare, regele l-a demis pe Calonne la 8 aprilie 1787; ministrul de externe Vergennes a murit la 13 februarie. Regele, ignorand inca o data candidatul pro-austriac al reginei, a numit un prieten din copilarie, contele de Montmorin, pentru a-l inlocui pe Vergennes ca ministru de externe.
In acest timp, desi candidatul ei a fost respins, regina a inceput sa abandoneze activitatile ei si sa se implice in politica mai mult decat oricand inainte, si mai ales impotriva intereselor Austriei. Acest lucru a avut mai multe motive. In primul rand, copiii ei erau Enfants de France, copii ai Frantei, si deci viitorul lor ca lideri ai Frantei trebuia asigurat.
Un portret foarte realist al Mariei Antoaneta,
pictat in jurul anului 1791 de Alexandre Kucharsky.
In al doilea rand, prin concentrarea asupra copiilor ei, regina a incercat sa imbunatateasca imaginea negativa pe care a dobandit-o prin „afacerea colierul de diamant" (implicarea la o infractiune de fraudare a bijuteriilor coroanei). In al treilea rand, regele a inceput sa se retraga dintr-un rol de luare a deciziilor in guvern ca urmare a unei depresii acute din cauza presiunilor facute asupra lui.
Ca rezultat, Maria Antoaneta a aparut ca o entitate politica viabila, desi nu a fost niciodata intentia sa reala. In noua sa calitate de politician bucurandu-se de o oarecare putere, regina a incercat cat a putut sa ajute la reglementarea situatiei dintre rege si Adunare.[19]
Aceasta schimbare in rolul ei politic a semnalat inceputul sfarsitului influentei ducesei de Polignac. Mariei Antoaneta a inceput sa-i displaca cheltuielile mari ale ducesei si impactul acestora asupra finantelor Coroanei. Ducesa a plecat in Anglia in mai, lasandu-si copiii la Versailles. De asemenea, in luna mai, Etienne Charles de Lomenie de Brienne, arhiepiscop de Toulouse si unul dintre aliatii politici ai reginei, a fost numit de rege pentru a-l inlocui pe Calonne ca ministru de finante. El a inceput sa reduca cheltuielile curtii. Brienne, totusi, nu a reusit sa imbunatateasca situatia financiara. Din moment ce el a fost aliatul ei, acest esec a afectat pozitia politica a reginei. La 25 mai Adunarea notabililor a fost dizolvata, din cauza incapacitatii sale de a duce lucrurile la capat. De aceasta lipsa de solutii a fost acuzata regina. In realitate, vina era o combinatie de mai multi alti factori. Au fost prea multe razboaie costisitoare, o familie regala prea mare, cu cheltuieli mari si o lipsa a dorintei din partea multora dintre aristocratii responsabili de a ajuta la acoperirea costurilor de guvern din propriile lor buzunare cu impozite mai mari. Maria Antoaneta a obtinut porecla de „Madame Deficit", „doamna Datorie" in vara anului 1787, ca urmare a perceptiei publice ca ea singura a ruinat finantele natiunii.
Situatia politica din 1787 s-a inrautatit cand Parlamentul a fost exilat si a culminat la 11 noiembrie cand regele a incercat sa utilizeze lit de justice. El a fost provocat in mod neasteptat de catre varul sau cazut in dizgratie, ducele de Chartres, care a mostenit titlul de Duce d'Orleans la moartea recenta a tatalui sau. Noul duce de Orleans a protestat public la actiunile regelui, iar ulterior a fost exilat. In cele din urma, la 8 iulie si 8 august, regele a anuntat intentia sa de a convoca Adunarea Starilor Generale, legiuitorul traditional ales al tarii, care nu fusese consultat din 1614.
Preocuparea principala a reginei la sfarsitul anului 1787 si in 1788 a fost imbunatatirea starii de sanatate a Delfinului. Suferea de tuberculoza si avea coloana rasucita si curbata sever. A fost dus la castelul Meudon in speranta ca aerul de la tara il va ajuta pe copil sa se refaca. Din pacate, mutarea a facut prea putin pentru a atenua starea Delfinului, care a continuat sa se deterioreze. Baiatul, in varsta de sapte ani, a murit la Meudon la 4 iunie 1789 de tuberculoza, lasand titlul de Delfin fratelui sau mai mic, Louis Charles.
Moartea sa, care in mod normal ar fi fost jelita la nivel national, a fost ignorata de poporul francez care se pregatea pentru urmatoarea reuniune a Adunarii Starilor Generale.
Revolutia franceza
Maria Antoaneta impreuna cu copiii ei si Madame Elisabeth, cand multimea a intrat in Palatul Tuileries la 20 iunie 1792.
La sfarsitul lui august a fost adoptata Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului (La Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) , ceea ce a dus la inceputul monarhiei constitutionale in Franta. La 5 octombrie familia regala este obligata sa se mute la Paris, la Palatul Tuileries sub supraveghere. In ciuda incercarilor ei de a ramane in afara interesului publicului, regina a fost acuzat de a avea o aventura cu comandantul Garzii Nationale, marchizul de La Fayette. In realitate ea il detesta pe marchiz pentru tendintele sale liberale si pentru ca era partial raspunzator pentru plecarea fortata de la Versailles a familiei regale.
In acest timp au fost proiectate mai multe comploturi pentru a ajuta membrii familiei regale sa evadeze. Regina a respins mai multe, deoarece n-a vrut sa plece fara rege. Alte ocazii pentru a salva familia au fost in cele din urma anulate de regele nehotarat. Cand in cele din urma regele s-a angajat intr-un plan de scapare, indecizia lui a jucat un rol important in esecul planului. Intr-o incercare de a scapa din Paris spre cetatea regalista Montmedy, planificata de contele Axel von Fersen si baronul de Breteuil, unii membri ai familiei regale au trebuit sa joace rolul unor slujitori ai unei baronese ruse bogate.
Maria Antoaneta in 1793
Ulei pe panza de Kucharski.
Initial, regina a respins planul intrucat acesta prevedea ca ea sa plece doar cu fiul ei. Ea dorea ca si restul familiei regale sa-i insoteasca. Regele a pierdut timp pentru a decide pe care membri de familie ar trebui sa-i expuna riscului, care ar trebui sa fie data de plecare si calea exacta a traseului care urmeaza sa fie utilizat. Dupa multe amanari, in cele din urma evadarea a avut loc la 21 iunie 1791, si a fost un esec. Intreaga familie a fost capturata douazeci si patru de ore mai tarziu, la Varennes, azi Varennes-en-Argonne, si adusa inapoi la Paris, intr-o saptamana.
Desi noua constitutie a fost adoptata la 3 septembrie 1791, Maria Antoaneta a sperat pana la sfarsitul anului 1791 ca noul drum politic ar putea fi oprit. A sperat ca noua constitutie se va dovedi imposibila si ca fratele ei, noul imparat al Austriei, Leopold al II-lea, va gasi o cale pentru a infrange revolutionarii. Ea a ignorat faptul ca Leopold era mai interesat sa profite de starea de haos din Franta in beneficiul Austriei decat de a-si ajuta sora si familia ei.
Maria Antoaneta in drum spre ghilotina
Rezultatul tendintelor agresive ale lui Leopold si cele ale fiului sau, Francisc al II-lea, care l-a succedat in luna martie 1792, a fost faptul ca Franta a declarat razboi Austriei la 20 aprilie 1792. Regina a fost privita ca un dusman, chiar daca ea personal a fost impotriva pretentiilor austriece asupra teritoriilor franceze. Situatia s-a complicat in vara, cand armatele franceze erau in permanenta invinse de austrieci si regele a exercitat dreptul de veto la mai multe masuri care ar fi limitat puterea lui pe viitor. In acest timp, din cauza activitatilor politice ale sotului ei, Maria-Antoaneta a primit porecla de „Madame Veto".
La 13 august familia regala a fost inchisa in turnul Templului din Marais in conditii considerabil mai aspre decat cele de la Palatul Tuileries.[29] O saptamana mai tarziu, multi dintre apropiatii familiei regale, printre care si Printesa de Lamballe, au fost interogati de catre Comuna din Paris. Transferata la inchisoarea La Force, ea a fost una dintre victimele Masacrului din Septembrie, fiind ucisa la 3 septembrie. Capul ei a fost aplicat pe o stiuca si plimbat prin tot orasul. Desi Maria Antoaneta n-a vazut capul prietenei ei de la ferestra inchisorii, ea a lesinat [30] la auzul sfarsitului inspaimantator care s-a abatut asupra prietenei ei credincioase.
La 21 septembrie abolirea monarhiei a fost declarata oficial iar Conventia Nationala a devenit autoritatea suprema a Frantei. Familia regala a fost redenumita „Capet" si au inceput pregatirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Conventia a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, la varsta de 38 de ani. La 27 martie Robespierre evoca soarta reginei pentru prima data in fata Conventiei. La 13 iulie Delfinul este luat de langa mama lui si incredintat cizmarului Simon. La 2 august Maria Antoaneta este separata de printese (fiica sa Madame Royale si cumnata sa madame Elisabeth) si este condusa la Conciergerie. In timpul sederii sale in inchisoare, Maria Antoaneta a suferit de tuberculoza si posibil de cancer la uter, ceea ce ii cauza hemoragii frecvente.
La 14 octombrie la Tribunalul Revolutionarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, caruia i s-a acordat timp pentru aparare, procesul reginei a fost mai mult o inscenare, luandu-se in considerare timpul acordat (mai putin de o zi) si punctul de vedere misogin iacobin. Acuzatia cea mai infama a fost ca a abuzat sexual de fiul ei. Dupa doua zile, a fost declarata vinovata de tradare in dimineata zilei de 16 octombrie 1793. Intoarsa in celula a scris o scrisoare cumnatei sale afirmand constiinta ei clara, credinta catolica si sentimentele pentru copiii ei. Scrisoarea nu a ajuns la Elisabeth.
In aceeasi zi, parul ei a fost taiat si a fost plimbata prin Paris intr-un cos deschis purtand o rochie alba simpla. La 12:15 pm, cu doua saptamani jumatate inainte de a implini 38 de ani, a fost executata in Piata Revolutiei (in prezent Place de la Concorde). Ultimele sale cuvinte au fost „Iertati-ma, domnule, n-am vrut" adresate calaului Sanson, pe care il calcase pe picior. Corpul ei a fost aruncat intr-un mormant nemarcat in cimitirul Madeleine (care a fost inchis anul urmator).
Cumnata sa Elisabeth a fost executata in 1794 iar fiul ei a murit in inchisoare in 1795. Fiica ei s-a intors in Austria printr-un schimb de prizonieri, s-a casatorit si a murit fara a avea copii in 1851. Atat corpul ei cat cel si al regelui Ludovic al XVI-lea au fost exhumate la 18 ianuarie 1815 in timpul Restauratiei, cand contele de Provence a devenit regele Ludovic al XVIII-lea. Inmormantarea ramasitelor regale a avut loc trei zile mai tarziu, la 21 ianuarie 1815, dupa 22 de ani de la executarea regelui Ludovic al XVI-lea, la biserica St Denis.
Maria Antonia si sora ei mai mare, Maria Carolina, au fost crescute impreuna si au impartit aceeasi guvernanta pana in 1767; au devenit foarte apropiate. Mariei Antonia ii placea muzica si a invatat sa cante la clavecin. De asemenea, a excelat la dans La 10 ani se lupta sa citeasca si sa scrie in germana, vorbea putin si cu dificultate franceza si foarte putin italiana – trei limbi care erau vorbite frecvent in familia imperiala. A invatat, de asemenea, unele elementele de baza ale limbii latine. In acel moment, eticheta de la curtea austriaca era mult mai putin stricta decat cea de la Versailles, iar dansurile erau mai putin complexe.
Mama sa, Maria Tereza, ca toti suveranii epocii, au pus casatoriile copiilor in slujba politicii de alianta intre Casa de Habsburg si Casa de Bourbon pentru a face fata ambitiilor Prusiei si a Marii Britanii. Astfel, printre surorile mai mari ale Mariei Antoaneta, Maria Cristina, copilul preferat al imparatesei, s-a casatorit in 1766 cu Albert de Saxonia, numit duce de Teschen si regent al Tarilor de Jos, iar Maria Amalia s-a casatorit cu Ferdinand I, Duce de Parma iar Maria Carolina s-a casatorit in 1768 cu Ferdinand I, regele celor Doua Sicilii. Casatoria dintre Delfinul Frantei, viitorul Ludovic al XVI-lea si Maria Antoaneta trebuia sa fie apoteoza acestei politici. Arhiducesa de Austria era stranepoata de frate a lui Ludovic al XIV-lea prin bunica paterna, Elisabeth Charlotte d'Orleans.
Delfina a Frantei
Maria Antoaneta a parasit Viena in aprilie 1770, la varsta de paisprezece ani. La 17 aprilie 1770 a renuntat oficial la drepturile sale asupra coroanei Austriei, si la 7 mai a trecut granita cu Franta. L-a intalnit pe Delfinul Ludovic-August si, o saptamana mai tarziu, pe matusile acestuia (fiicele lui Ludovic al XV-lea, cunoscute drept Mesdames). Inainte de a ajunge la Versailles, si-a cunoscut cumnatii , Ludovic Stanislav Xavier, conte de Provence si Carol Filip, conte d'Artois. Mai tarziu, a intalnit restul familiei inclusiv pe sora mai mica a sotului ei, Madame Elisabeth, care a devenit cea mai buna prietena a Mariei Antoaneta.
Casatoria Delfinului si a Delfinei a avut loc la 16 mai 1770 la Palatul Versailles. Populatia Parisului a reactionat ambiguu la casatoria dintre Maria Antoaneta si Ludovic-August. Pe de o parte, Delfina era populara, oamenii erau usor fermecati de personalitatea si frumusetea ei. Totusi, la curte, casatoria n-a fost atat de populara ca urmare a tensiunilor de lunga durata dintre Austria si Franta. Multi curteni au sustinut o casatorie intre Delfin si diferite printese saxone. Pe la spatele ei, Mesdames au numit-o „l'Autrichienne" (austriaca). (Mai tarziu, in ajunul Revolutiei, cand nepopularitatea reginei era din ce in ce mai mare, l'Autrichienne s-a transformat in l'Autruchienne, un joc de cuvinte care folosea „strut" (franceza : autruche) si „catea" (franceza : chienne)).
Portret al Mariei Antoaneta realizat de Joseph Ducreux in 1769 si trimis Delfinului, pentru a-si vedea viitoarea sotie inainte de a se intalni.
Tanara Delfina are dificultati in adaptarea la noua sa viata, spiritul ei s-a pliat greu la complexitatea si la viclenia „vietii de la curte", la libertinajul regelui Ludovic al XV-lea si a metresei sale, contesa du Barry.
Contesa a avut un rol esential in inlaturarea de la putere a ducelui de Choiseul care ajutase la orchestrarea aliantei franco-austriece si la casatoria Mariei Antoaneta. Mesdames, care o urau pe madame du Barry din cauza relatiei ei dezgustatoare cu tatal lor, au manipulat-o pe Delfina sa refuze sa recunoasca favorita, lucru considerat de unii a fi o gafa politica. Dupa luni de continua presiune din partea mamei sale si a lui Florimond Claude, conte de Mercy-Argenteau si ambasadorul Austriei la Paris, Maria Antoaneta a fost silita sa vorbeasca cu contesa du Barry in ziua Anului Nou 1772. Desi conversatia s-a limitat la un banal comentariu al Delfinei catre metresa regala „este multa lume astazi la Versailles", contesa a fost multumita iar criza depasita. Mai tarziu, Maria Antoaneta a devenit mai politicoasa cu contesa , multumindu-l pe Ludovic al XV-lea.
Inca de la inceput Delfina a primit scrisori de la mama sa. Maria Theresa ii scria regulat fiicei ei si primea rapoarte secrete de la Mercy d'Argenteau in legatura cu comportamentul ei. Aceasta corespondenta voluminoasa este o sursa importanta de informatii cu privire la toate detaliile vietii Mariei Antoinette de la casatorie in 1770 pana la decesul Mariei Tereza in 1780. Delfina era criticata constant de mama sa pentru inabilitatea de a „inspira pasiune" sotului ei, care rareori dormea cu ea si care era mai interesat de hobby-urile lui cum ar fi vanatoarea sau ceasornicaria. Imparateasa a mers atat de departe incat i-a spus direct fiicei ei ca nu mai este frumoasa si ca si-a pierdut gratia.
Pentru a compensa lipsa de afectiune a sotului ei si criticile nesfarsite ale mamei ei, Maria Antoaneta a inceput sa cheltuiasca mai mult pe jocurile de noroc, imbracaminte si cosmetice. Era de asteptat sa cheltuiasca bani pe haine si sa le puna in umbra pe celelalte femei de la curte (regina Maria Leszczynska murise in 1768, cu doi ani inainte de sosirea Mariei Antoaneta).
Delfina a inceput sa se imprieteneasca cu diferite doamne din suita ei. Cel mai mult s-au remarcat sensibila si „pura" vaduva printesa de Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale si iubitoarea de distractii ducesa de Polignac care in cele din urma a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai reginei (Societe Particuliere de la Reine). Mai tarziu, ducesa de Polignac a devenit guvernanta copiilor regali si a fost prietena atat cu Maria Antoaneta cat si cu Ludovic. Prietenia Delfinei cu aceste doamne, influentata de diverse publicatii populare care au promovat astfel de prietenii, a cauzat mai tarziu acuzatia de lesbianism.
La 27 aprilie 1774, la o saptamana dupa premiera operei lui Gluck Iphigenie en Aulide, care a asigurat pozitia Delfinei de patroana a artelor, Ludovic al XV-lea s-a simtit rau. La 4 mai regele a fost insistent sfatuit sa o trimita pe contesa du Barry departe de Versailles; la 10 mai, la trei dupa-amiaza, regele a murit de variola la varsta de saizeci si patru de ani. Ludovic-August a fost incoronat ca regele Ludovic al XVI-lea al Frantei la 11 iunie 1775 la catedrala din Rheims. Maria Antoaneta n-a fost incoronata alaturi de el , doar l-a insotit la ceremonia de incoronare.
Regina a Frantei
Maria Antoneta, regina a Frantei, 1775.
Maria Antoaneta devine regina a Frantei si a Navarei la varsta de optsprezece ani. Situatia Mariei Antoaneta devine mai precara cand, la 6 august 1775, cumnata ei, contesa d'Artois da nastere unui fiu, ducele d'Angouleme - mostenitorul prezumtiv al tronului Frantei cand tatal lui, contele d'Artois devine regele Carol al X-lea al Frantei in 1824. Urmeaza o serie de pamflete grafice satirice care se concentreaza in special pe impotenta regelui si pe aventurile sexuale ale reginei cu barbati si femei.
Inca fara sa fi oferit Frantei mostenitori si inca considerata straina, regina devine in 1777 tinta primului cantec ostil care circula de la Paris pana la Versailles. Regina cheltuia necontenit prin cumpararea rochii de la Rose Bertin si cu jocuri de noroc. A inceput sa atraga diferiti admiratori masculini pe care i-a acceptat in cercul ei intim de prieteni, inclusiv pe baronul de Besenval, ducele de Coigny si contele Esterhazy.
Maria Antoaneta in rochie de muselina de Elisabeth Vigee Le Brun, 1783
I s-a ingaduit renovarea Micului Trian (Petit Trianon), un castel mic din Versailles oferit in dar de Ludovic al XVI-lea la 15 august 1774, cu deplina libertate bugetara. S-a concentrat in special pe horticultura, reproiectand in stil englezesc gradina. Desi Petit Trianon fusese construit pentru Madame de Pompadour, metresa lui Ludovic al XV-lea, el a devenit asociat cu extravaganta Mariei Antoaneta. Zvonurile care circulau spuneau ca peretii sunt tencuiti cu aur si diamante.[16] O problema si mai mare totusi era datoria suportata de Franta in timpul Razboiului de Sapte Ani, care nu fusese inca achitata.
In micul ei teatru, a jucat in piese ca Barbierul din Sevilla de Beaumarchais in rolul unei servitoare, spre amuzamentul lui Ludovic al XVI-lea. Prin dorinta sa catre placerile simple si prieteniile exclusiviste, Maria Antoaneta isi face din ce in ce mai multi inamici chiar si la curtea de la Versailles.
A fost tentata sa influenteze politica regelui, de a face si desface ministrii, intotdeauna la sfatul prietenilor. Totusi, contrar zvonurilor, rolul ei politic a fost extrem de limitat. A existat o intreaga campanie impotiva ei, au circulat pamflete, a fost acuzata ca are amanti (cumnatul ei contele d’Artois, contele suedez Hans Axel de Fersen) sau chiar amante (ducesa de Polignac), ca face risipa de bani publici pentru frivolitate si pentru favoriti, ca face jocurile Austriei acum condusa de fratele ei Iosif al II-lea.
Putin inainte de Anul Nou 1778, Maria Antoaneta a nascut primul ei copil. Au urmat alti trei,
Marie-Therese Charlotte, (19 decembrie 1778 - 19 octombrie 1851)
Louis-Joseph, Delfin al Frantei (22 octombrie 1781 - 4 iulie 1789)
Ludovic al XVII-lea al Frantei (27 martie 1785 - 8 iunie 1795)
Sophie Helene Beatrice (1786-1787)
Acest lucru nu serveste in mod necesar Mariei Antoaneta, deoarece apar calomnii care spun ca copiii sai, inclusiv fiul sau nu sunt ai regelui Ludovic al XVI-lea.
Regina a devenit un cititor pasionat de romane istorice si interesul sau stiintific a determinat-o sa asiste la lansarea de baloane cu aer cald. Ea a fost fascinata de filosofia lui Rousseau precum si de cultura incasilor din Peru, de cultul lor pentru soare. A vrut sa invete limba engleza si desi n-a vorbit niciodata fluent, stia sa scrie in engleza prietenei ei, ducesa de Devonshire, a carei viata era foarte similara cu a ei.
Acest portret de Elisabeth Vigee Le Brun (1787) al Mariei Antoaneta si a copiilor ei Marie Therese, Louis Charles (in brate), si Louis Joseph, a fost menit sa ajute reputatiei ei, descriind-o ca o mama, in haine simple dar impunatoare.
In august 1784, cand regina era insarcinata, a cumparat Castelul de la Saint-Cloud, un loc pe care l-a iubit dintotdeauna, de la ducele d'Orleans, tatal ducelui de Chartres, cazut in dizgratie. Aceasta a fost o achizitie extrem de nepopulara, in special in randul unelor factiuni ale nobilimii, care deja o displaceau, dar, de asemenea, si a unui procent in crestere a populatiei care s-a simtit socata de faptul ca o regina franceza ar putea avea o resedinta proprie, independent de rege. Pretul mare a castelului, de aproape 6 milioane de livre, la care s-a adaugat costul suplimentar substantial pentru redecorarea acestuia, a asigurat mai putini bani pentru rambursarea datoriei substantiale a Frantei
Deteriorarea continua a situatiei financiare in Franta, desi s-au facut reduceri in suita regala, a fortat in cele din urma pe rege sa colaboreze cu ministrul sau de finante, Charles Alexandre de Calonne, pentru a apela la Adunarea notabililor, dupa o pauza de 160 de ani. Adunarea a fost convocata pentru a incerca sa se adopte unele dintre reformele necesare pentru a usura situatia financiara, atunci cand Parlamentul a refuzat sa coopereze. Prima reuniune a Adunarii a avut loc la 22 februarie 1787, la care Maria Antoaneta nu a fost prezenta. Mai tarziu, absenta sa a dus la acuzatia de incercarea de a submina scopul Adunarii.
Adunarea ar fi fost esuat, cu sau fara prezenta reginei, deoarece nu a adoptat nici o reforma si a sfidat regele, cerand alte reforme si consimtamantul Parlamentului. Ca urmare, regele l-a demis pe Calonne la 8 aprilie 1787; ministrul de externe Vergennes a murit la 13 februarie. Regele, ignorand inca o data candidatul pro-austriac al reginei, a numit un prieten din copilarie, contele de Montmorin, pentru a-l inlocui pe Vergennes ca ministru de externe.
In acest timp, desi candidatul ei a fost respins, regina a inceput sa abandoneze activitatile ei si sa se implice in politica mai mult decat oricand inainte, si mai ales impotriva intereselor Austriei. Acest lucru a avut mai multe motive. In primul rand, copiii ei erau Enfants de France, copii ai Frantei, si deci viitorul lor ca lideri ai Frantei trebuia asigurat.
Un portret foarte realist al Mariei Antoaneta,
pictat in jurul anului 1791 de Alexandre Kucharsky.
In al doilea rand, prin concentrarea asupra copiilor ei, regina a incercat sa imbunatateasca imaginea negativa pe care a dobandit-o prin „afacerea colierul de diamant" (implicarea la o infractiune de fraudare a bijuteriilor coroanei). In al treilea rand, regele a inceput sa se retraga dintr-un rol de luare a deciziilor in guvern ca urmare a unei depresii acute din cauza presiunilor facute asupra lui.
Ca rezultat, Maria Antoaneta a aparut ca o entitate politica viabila, desi nu a fost niciodata intentia sa reala. In noua sa calitate de politician bucurandu-se de o oarecare putere, regina a incercat cat a putut sa ajute la reglementarea situatiei dintre rege si Adunare.[19]
Aceasta schimbare in rolul ei politic a semnalat inceputul sfarsitului influentei ducesei de Polignac. Mariei Antoaneta a inceput sa-i displaca cheltuielile mari ale ducesei si impactul acestora asupra finantelor Coroanei. Ducesa a plecat in Anglia in mai, lasandu-si copiii la Versailles. De asemenea, in luna mai, Etienne Charles de Lomenie de Brienne, arhiepiscop de Toulouse si unul dintre aliatii politici ai reginei, a fost numit de rege pentru a-l inlocui pe Calonne ca ministru de finante. El a inceput sa reduca cheltuielile curtii. Brienne, totusi, nu a reusit sa imbunatateasca situatia financiara. Din moment ce el a fost aliatul ei, acest esec a afectat pozitia politica a reginei. La 25 mai Adunarea notabililor a fost dizolvata, din cauza incapacitatii sale de a duce lucrurile la capat. De aceasta lipsa de solutii a fost acuzata regina. In realitate, vina era o combinatie de mai multi alti factori. Au fost prea multe razboaie costisitoare, o familie regala prea mare, cu cheltuieli mari si o lipsa a dorintei din partea multora dintre aristocratii responsabili de a ajuta la acoperirea costurilor de guvern din propriile lor buzunare cu impozite mai mari. Maria Antoaneta a obtinut porecla de „Madame Deficit", „doamna Datorie" in vara anului 1787, ca urmare a perceptiei publice ca ea singura a ruinat finantele natiunii.
Situatia politica din 1787 s-a inrautatit cand Parlamentul a fost exilat si a culminat la 11 noiembrie cand regele a incercat sa utilizeze lit de justice. El a fost provocat in mod neasteptat de catre varul sau cazut in dizgratie, ducele de Chartres, care a mostenit titlul de Duce d'Orleans la moartea recenta a tatalui sau. Noul duce de Orleans a protestat public la actiunile regelui, iar ulterior a fost exilat. In cele din urma, la 8 iulie si 8 august, regele a anuntat intentia sa de a convoca Adunarea Starilor Generale, legiuitorul traditional ales al tarii, care nu fusese consultat din 1614.
Preocuparea principala a reginei la sfarsitul anului 1787 si in 1788 a fost imbunatatirea starii de sanatate a Delfinului. Suferea de tuberculoza si avea coloana rasucita si curbata sever. A fost dus la castelul Meudon in speranta ca aerul de la tara il va ajuta pe copil sa se refaca. Din pacate, mutarea a facut prea putin pentru a atenua starea Delfinului, care a continuat sa se deterioreze. Baiatul, in varsta de sapte ani, a murit la Meudon la 4 iunie 1789 de tuberculoza, lasand titlul de Delfin fratelui sau mai mic, Louis Charles.
Moartea sa, care in mod normal ar fi fost jelita la nivel national, a fost ignorata de poporul francez care se pregatea pentru urmatoarea reuniune a Adunarii Starilor Generale.
Revolutia franceza
Maria Antoaneta impreuna cu copiii ei si Madame Elisabeth, cand multimea a intrat in Palatul Tuileries la 20 iunie 1792.
La sfarsitul lui august a fost adoptata Declaratia Drepturilor Omului si ale Cetateanului (La Declaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) , ceea ce a dus la inceputul monarhiei constitutionale in Franta. La 5 octombrie familia regala este obligata sa se mute la Paris, la Palatul Tuileries sub supraveghere. In ciuda incercarilor ei de a ramane in afara interesului publicului, regina a fost acuzat de a avea o aventura cu comandantul Garzii Nationale, marchizul de La Fayette. In realitate ea il detesta pe marchiz pentru tendintele sale liberale si pentru ca era partial raspunzator pentru plecarea fortata de la Versailles a familiei regale.
In acest timp au fost proiectate mai multe comploturi pentru a ajuta membrii familiei regale sa evadeze. Regina a respins mai multe, deoarece n-a vrut sa plece fara rege. Alte ocazii pentru a salva familia au fost in cele din urma anulate de regele nehotarat. Cand in cele din urma regele s-a angajat intr-un plan de scapare, indecizia lui a jucat un rol important in esecul planului. Intr-o incercare de a scapa din Paris spre cetatea regalista Montmedy, planificata de contele Axel von Fersen si baronul de Breteuil, unii membri ai familiei regale au trebuit sa joace rolul unor slujitori ai unei baronese ruse bogate.
Maria Antoaneta in 1793
Ulei pe panza de Kucharski.
Initial, regina a respins planul intrucat acesta prevedea ca ea sa plece doar cu fiul ei. Ea dorea ca si restul familiei regale sa-i insoteasca. Regele a pierdut timp pentru a decide pe care membri de familie ar trebui sa-i expuna riscului, care ar trebui sa fie data de plecare si calea exacta a traseului care urmeaza sa fie utilizat. Dupa multe amanari, in cele din urma evadarea a avut loc la 21 iunie 1791, si a fost un esec. Intreaga familie a fost capturata douazeci si patru de ore mai tarziu, la Varennes, azi Varennes-en-Argonne, si adusa inapoi la Paris, intr-o saptamana.
Desi noua constitutie a fost adoptata la 3 septembrie 1791, Maria Antoaneta a sperat pana la sfarsitul anului 1791 ca noul drum politic ar putea fi oprit. A sperat ca noua constitutie se va dovedi imposibila si ca fratele ei, noul imparat al Austriei, Leopold al II-lea, va gasi o cale pentru a infrange revolutionarii. Ea a ignorat faptul ca Leopold era mai interesat sa profite de starea de haos din Franta in beneficiul Austriei decat de a-si ajuta sora si familia ei.
Maria Antoaneta in drum spre ghilotina
Rezultatul tendintelor agresive ale lui Leopold si cele ale fiului sau, Francisc al II-lea, care l-a succedat in luna martie 1792, a fost faptul ca Franta a declarat razboi Austriei la 20 aprilie 1792. Regina a fost privita ca un dusman, chiar daca ea personal a fost impotriva pretentiilor austriece asupra teritoriilor franceze. Situatia s-a complicat in vara, cand armatele franceze erau in permanenta invinse de austrieci si regele a exercitat dreptul de veto la mai multe masuri care ar fi limitat puterea lui pe viitor. In acest timp, din cauza activitatilor politice ale sotului ei, Maria-Antoaneta a primit porecla de „Madame Veto".
La 13 august familia regala a fost inchisa in turnul Templului din Marais in conditii considerabil mai aspre decat cele de la Palatul Tuileries.[29] O saptamana mai tarziu, multi dintre apropiatii familiei regale, printre care si Printesa de Lamballe, au fost interogati de catre Comuna din Paris. Transferata la inchisoarea La Force, ea a fost una dintre victimele Masacrului din Septembrie, fiind ucisa la 3 septembrie. Capul ei a fost aplicat pe o stiuca si plimbat prin tot orasul. Desi Maria Antoaneta n-a vazut capul prietenei ei de la ferestra inchisorii, ea a lesinat [30] la auzul sfarsitului inspaimantator care s-a abatut asupra prietenei ei credincioase.
La 21 septembrie abolirea monarhiei a fost declarata oficial iar Conventia Nationala a devenit autoritatea suprema a Frantei. Familia regala a fost redenumita „Capet" si au inceput pregatirile pentru procesul regelui. La 26 decembrie Conventia a votat condamnarea la moarte a regelui iar Ludovic al XVI-lea a fost executat la 21 ianuarie 1793, la varsta de 38 de ani. La 27 martie Robespierre evoca soarta reginei pentru prima data in fata Conventiei. La 13 iulie Delfinul este luat de langa mama lui si incredintat cizmarului Simon. La 2 august Maria Antoaneta este separata de printese (fiica sa Madame Royale si cumnata sa madame Elisabeth) si este condusa la Conciergerie. In timpul sederii sale in inchisoare, Maria Antoaneta a suferit de tuberculoza si posibil de cancer la uter, ceea ce ii cauza hemoragii frecvente.
La 14 octombrie la Tribunalul Revolutionarilor a avut loc procesul reginei. Spre deosebire de rege, caruia i s-a acordat timp pentru aparare, procesul reginei a fost mai mult o inscenare, luandu-se in considerare timpul acordat (mai putin de o zi) si punctul de vedere misogin iacobin. Acuzatia cea mai infama a fost ca a abuzat sexual de fiul ei. Dupa doua zile, a fost declarata vinovata de tradare in dimineata zilei de 16 octombrie 1793. Intoarsa in celula a scris o scrisoare cumnatei sale afirmand constiinta ei clara, credinta catolica si sentimentele pentru copiii ei. Scrisoarea nu a ajuns la Elisabeth.
In aceeasi zi, parul ei a fost taiat si a fost plimbata prin Paris intr-un cos deschis purtand o rochie alba simpla. La 12:15 pm, cu doua saptamani jumatate inainte de a implini 38 de ani, a fost executata in Piata Revolutiei (in prezent Place de la Concorde). Ultimele sale cuvinte au fost „Iertati-ma, domnule, n-am vrut" adresate calaului Sanson, pe care il calcase pe picior. Corpul ei a fost aruncat intr-un mormant nemarcat in cimitirul Madeleine (care a fost inchis anul urmator).
Cumnata sa Elisabeth a fost executata in 1794 iar fiul ei a murit in inchisoare in 1795. Fiica ei s-a intors in Austria printr-un schimb de prizonieri, s-a casatorit si a murit fara a avea copii in 1851. Atat corpul ei cat cel si al regelui Ludovic al XVI-lea au fost exhumate la 18 ianuarie 1815 in timpul Restauratiei, cand contele de Provence a devenit regele Ludovic al XVIII-lea. Inmormantarea ramasitelor regale a avut loc trei zile mai tarziu, la 21 ianuarie 1815, dupa 22 de ani de la executarea regelui Ludovic al XVI-lea, la biserica St Denis.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.