Pe numele ei adevarat, in dialectul eolian, era Psappha, a fost o poeta s-a nascut in insula Lesbos, la Mytilene, dintr-o familie aristocrata, a trait la sfarsitul secolului al VII-lea I.Hr. si in primul sfert al secolului al VI-lea I.Hr fiind, cea mai de seama poeta lirica a antichitatii grecesti.
Sappho a fost alungata din patrie, unde luptele civile faceau ravagii, si s-a dus la Siracuza, in Sicilia, dar acest exil n-a durat mult si ea s-a intors pe insula Lesbos unde isi va petrece restul vietii.
. Notita biografica din lexiconul bizantin Suda sustine ca a fost casatorita cu un cetatean bogat din Lesbos , Kerkylas, cu care a avut o fetita Cleis (sau Kleis), numita dupa mama poetei. Faptul este confirmat de Ovidiu (in Heroides), precum si de o biografie anonima, descifrata de pe un papirus. Un alt fragment papiriaceu, descoperit prin 1940, cuprinde o marturie directa a existentei copilului: “fetita mea frumoasa, Kleis, ca o ca o floare de aur".
Sunt numeroase stiri despre activitatea scriitoriceasca a lui Sappho. Ea a condus un fel de scoala pe nume “Casa Muzelor" pentru tinerele nobile, scoala care a fost pusa sub patronajul Muzelor, Gratiilor si a Afroditei. Este vorba de fapt despre o asociatie, care nu era decat o scoala de muzica si poezie afiliata cultului marii divinitati de origine asiatica; Afrodita. In astfel de scoli educatia poetica si morala nu era catusi de putin neglijata. Institutii asemanatoare par a fi fost numeroase in Lesbos de vreme ce Sappho insasi povesteste despre existenta a inca doua cercuri conduse de Gorgo si de Andromeda.
Ea dedica unora dintre elevele sale versuri aprinse de pasiune, iar de aici iau nastere unele supozitii care o numesc una din lesbienele renumite ale istoriei. De unde si denumirea de “lesbiana" (Lesbos). Cei vechi o numeau pe Sappho “a zecea muza" si-i asezau uneori opera alaturi de cea a lui Homer. Putinele versuri ramase de la ea sprijina aceasta apreciere. Ea stia sa exprime emotiile sale asociindu-le cu natura si intregul univers, cele trei lucruri parand inseparabile pentru Sappho.
Apa, focul, fluviile, soarele, stelele sunt mereu evocate in versurile lui Sappho si sunt amestecate mereu cu tulburarile sau bucuriile inimii ei prin corespondente subtile si secrete, care confera poeziei sale un accent modern. Catul si Horatiu i-au adaptat si imitat unele poeme, incetatenind strofa safica la Roma. In lirica universala, au fost poeti care au incercat sa scrie versuri in metrul safic (la noi Mihai Eminescu.)
Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum si sinuciderea in cascada de la Leucada sunt pure legende.