Casa Regala a Romaniei a fost intemeiata de printul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit la 10 mai 1866 regele Carol I al Romaniei. Romania a devenit „Republica Populara" la 30 decembrie 1947, in urma abdicarii de la tron a regelui Mihai I.
In 1866 Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei si al Munteniei, a fost inlaturat de la tron printr-un complot pus la cale de partidele vremii. Puterile europene au recunoscut Unirea Principatelor din 1859 doar pe durata domniei lui Cuza, de aceea in 1866 s-a pornit o activitate diplomatica deosebita pentru aducerea unui print strain. Insusi domnitorul Cuza afirma : Eu voiesc sa fie bine stiut ca niciodata persoana mea nu va fi nici o impiedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul public la a carei asezare am fost fericit a contribui. Instaurarea unei dinastii straine era dorita din urmatoarele motive: mentinerea si consolidarea statutului national, cresterea prestigiului european, intarirea autonomiei si nu in ultimul rand incetarea luptelor pentru domnie atat de acerbe, care macinasera de veacuri viata politica a romanilor. Dupa o perioada de cautari si dupa ce contele de Flandra a respins propunerea delegatiei romanesti, la initiativa lui Napoleon al III-lea, Ion C. Bratianu pleaca in Germania la Dusseldorf. Aici Carol, fiul principelui Carol Anton de Hohenzollern, accepta propunerea, un mare rol avand si doamna Hortense Cornu (prietena lui Napoleon al III-lea), care facuse deja demersuri asupra lui Carol. Alegerea lui Carol ca print domnitor in Romania era asadar sprijinita de Franta, prin Napoleon al III-lea, dar si de Prusia, (Bismarck). Este de mentionat faptul ca bunica printului, marea ducesa Stefania de Baden, fusese infiata de Napoleon Bonaparte.
Resedinta familiei de Hohenzollern-Sigmaringen se afla in orasul Sigmaringen, in apropierea muntilor Padurea Neagra, nu departe de locul de unde izvoraste Dunarea. Dinastia de Hohenzollern a dat numeroase personalitati istoriei medievale si moderne europene, cel mai de seama fiind Wilhelm I, rege al Prusiei apoi imparat al Germaniei. Din ramura Hohenzollern-Sigmaringen se trage si Dinastia Regala a Romaniei : Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I. Printul Karl Anton de Hohenzollern si principesa Josefina, parintii lui Carol, au avut 6 copii : Leopold, Stefania, Carol, Anton, Friederich si Maria. Al treilea lor copil, pe numele sau Carol Ludovic de Hohenzollern, s-a nascut in ziua de 7/20 aprilie 1839, a primit in familie o educatie spartana, baietii fiind destinati unor cariere militare. Deviza acestei case era Nihil sine Deo (Nimic fara Dumnezeu) care a fost preluata si de catre Dinastia Romana.
Carol, dupa terminarea cursurilor secundare a intrat la Scoala de Cadeti din Munster (1856), apoi a urmat Scoala de artilerie si geniu din Berlin (1857), a participat la cursuri de literatura franceza la Universitatea din Bonn (1863), iar in 1864 s-a distins ca ofiter in razboiul impotriva Danemarcei. Cand i s-a propus tronul Romaniei, in 1866 avea 27 ani si era locotenent in Regimentul al doilea de Dragoni ai Garzii Prusace. Dupa ce a acceptat, insotit de Ion Bratianu (sub un nume fals, Karl Hettingen) printul a luat drumul Romaniei pe traseul Augsburg-Munchen-Salzburg-Viena–Budapesta–Timisoara-Bazias. Se profila razboiul dintre Austria si Prusia, iar Carol, fiind ofiter in armata prusaca, se temea ca ar putea fi arestat si impuscat. Drumul de la Bazias pana la Bucuresti l-a facut cu trasura deoarece nu exista o retea de cale ferata si a durat circa 24 ore. Printul a intrat in Bucurestiul prafuit pe ziua de 10 mai 1866 (devenita ulterior ziua Regelui). Chiar in acea dupa-amiaza, cand multimea se inghesuia sa-si salute suveranul o ploaie calda de primavara sfintea aceea venire, dupa o lunga seceta.
Printul nu era dezamagit de tara care-l adoptase. Lucrurile de care trebuia sa se ocupe imediat erau numeroase si el s-a straduit sa le faca cat mai bine. A construit poduri de fier (marea sa realizare fiind legatura feroviara intre Fetesti si Cernavoda, cu cele doua poduri, peste bratul Borcea si peste Dunare, toata lucrarea avand o lungime de circa 21 km), o retea de cai ferate, banci de credit agricol, a marit si modernizat armata, a ridicat mosii regale, biserici, scoli. S-a preocupat de industria casnica pe care a dezvoltat-o. Capitala s-a dezvoltat si ea odata cu tara, luptele intre partide, desi au continuat, au slabit in intensitate. De numele sau se leaga si castigarea independentei de stat a Romaniei intre 1877-1878 in luptele grele ce s-au dat la Plevna unde regele a avut comanda suprema participand alaturi de tarul Alexandru al II-lea al Rusiei si marele duce Nicolae. Din otelul unui tun de la Plevna regele si-a facut o coroana in amintirea acelor lupte in urma carora Romania si-a proclamat independenta la 10 mai 1877.
Fisier:Stemarrmedie.jpg
Stema Regatului Romaniei
In 1881 Romania se proclama regat, iar Carol I devine astfel rege, domnia sa durand 48 de ani.
Carol I
Cea care avea sa-i fie alaturi mereu, ca o regina si sotie a fost principesa Elisabeta de Neuwied, nascuta la 29 decembrie 1843 in castelul parintesc din Neuwied, langa Rin, tata fiind printul Herman de Wied si mama, printesa Maria de Wied. Ca poeta si-a ales ca pseudonim Carmen Sylva- carmen - poezie, cantec iar silva - padure, fiind expresia sentimentelor de dragoste fata de universul copilariei, petrecute in tinuturile Rinului si ale padurii Monrepos [1]. Ea s-a casatorit cu domnitorul Carol in 1869, respectand Constitutia Romaniei potrivit careia printul putea sa aleaga doar o fata de vita nobila straina. In 1870 se nastea singurul lor copil, o fata pe nume Maria care insa avea sa moara inainte de a implini 4 ani, de scarlatina [2]. Regina avea sa-si amiteasca mereu chipul si surasul fetitei in poezii precum Mama, Adesea ma uit la usa. De mentionat aici sunt stransa colaborare pe care a avut-o regina cu artisti precum George Enescu, (care-si avea propria camera atat la castelul Peles cat si la palatul Cotroceni), Vasile Alecsandri si Mihai Eminescu (cu care a avut un incident: fiind invitat la palat de regina, aceasta i-a dat poetului sa citeasca una din poeziile sale cerandu-i apoi parerea, iar marele poet ar fi raspuns: „Majestate, in forma aceasta ar fi mai bine sa nu fie publicata!" Regina indignata i-a spus „Uiti ca vorbesti cu regina Romaniei!"; iar poetul a ripostat: „Da, dar nu cu regina poeziei".)
Carol I s-a stins din viata la 27 septembrie 1914. In testamentul redactat la 14-25 februarie 1899 primul si ultimul gand al sau a fost indreptat catre iubitul meu popor pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine, zi si noapte m-am gandit la fericirea Romaniei calauzit fiind de deviza „Tot pentru tara, nimic pentru mine", care a ajuns acum sa ocupe o pozitie vrednica intre statele Europei. Regina Elisabeta a murit la 18 februarie 1916, dupa doi ani de singuratate si tristete, ani in care dormea anume in apartamente inghetate, suferind de gripa si congestie pulmonara. Trupurile primilor doi regi ai Romaniei se afla la biserica din Curtea de Arges, ctitorie a lui Neagoe Basarab, restaurata de Carol I. Acolo zac intre rege si regina, intr-o cutiuta pirogravata de regina Maria osemintele micutei printese Maria. Printre numeroasele realizari ale perechii regale se numara si Castelul Peles, cladit intre 1873-1883 in mijlocul uneia din cele mai frumoase privelisti ce se pot inchipui, luand numele raului ce curge in apropiere, fiind mandria celor doi care adesea veneau cu drag in acel cuib de pace si liniste, lucrat cu atata maiestrie de artistul german Stoerh si arhitectul ceh Karel Liman, in stilul neo-renasterii germane. Intrebat fiind daca nu cumva castelul a fost construit prea aproape de granita, Suveranul a raspuns:Poate nu va fi mereu aceasta granita. Cuvinte care aveau sa se adevereasca cativa ani mai tarziu, in 1918. Superbe sunt in Castelul Peles: Holul de Onoare, Salile de Arme, Sala de Consilii, Cabinetul de Lucru, Sala Florentina, Salonul Turcesc, Sala de Teatru, Sala de Concerte.
Ferdinand
Articol principal: Ferdinand I al Romaniei.
Ferdinand I
Intrucat in 1881 la proclamarea Regatului, Carol si Elisabeta nu aveau nici un urmas direct care sa asigure continuitatea dinastiei, succesiunea s-a facut din randurile familiei regelui. Astfel a ajuns pe tronul Romaniei in 1914 Ferdinand I de Hohenzollern, nascut in 1865, fiul cel mare al fratelui lui Carol, Leopold. Ferdinand vine pentru prima oara in Romania in 1884, apoi se intoarce in tara natala unde isi continua liceul la Dusseldorf, urmeaza cursurile Universitatii din Leipzig si Scoala superioara de Stiinte Politice si Economice din Tubingen. Invata totodata cu profesorul Paun limba, literatura, istoria si geografia romanilor, instruindu-se totodata si din punct de vedere militar. Isi insuseste limbile franceza, engleza si rusa, iar romana ii devine familiara, tinand cont ca va fi in viitor regele romanilor. Iata portretul facut de profesorul V.D. Paun : balai, naltut, subtirel la trup, cu ochi albastri, foarte blanzi, cu nasul arcat, semnul cel mai caracteristic al liniei svabe de Hohenzollern cu expresia fetei asa de fina si curata ca ai crede-o de fata mare. Acest tanar zvelt cu nasul coroiat al Acvilelor Negre, cu urechi foarte mari, ca niste palnii enorme soseste la Bucuresti in anul 1889. Prins in anturajul regelui si al reginei care il instruiau de aproape, el se indragosteste de fumoasa Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a reginei Elisabeta, poeta si ea, ce descindea din vechea familie boiereasca a Vacarestilor. Cea care le-a influentat si sprijinit idila a fost nimeni alta decat regina Elisabeta, romantica din fire, neluand in seama statutul casei regale care a stabilit ferm prin lege ca nu ingaduia casatoria mostenitorului decat cu o fata straina. Consiliul de ministri s-a impotrivit categoric in frunte cu prim-ministrul Lascar Catargiu, moldovean varstnic si cu o limba lata care i-a spus reginei:Maiestate, aiasta nu se poate!, referindu-se la idila printului cu preafrumoasa poeta. Cel care a intervenit autoritar a fost regele insusi, care a expediat-o pe regina la castelul natal din Neuwied pentru vreo doi ani, iar Ferdinand s-a dus la Castelul din Sigmaringen. Cat despre Elena Vacarescu ea a fost pur si simplu exilata stabilindu-se pentru totdeauna in Franta. Corespondenta celor doi indragostiti va urma o viata intreaga prin scrisori in care ei isi plangeau iubirea nedorita care insa nu a incetat niciodata. Pentru a-si stinge amarul regele se casatoreste, respactand Constitutia, cu printesa Maria, nascuta in tara ceturilor dese, Marea Britanie, la 3 octombrie 1875 in castelul Eastwel Park din comitatul Kent, fiind primul copil al ducelui Alfred de Edinburg (fiul reginei Victoria) si al ducesei Maria (fiica tarului Alexandru al II-lea al Rusiei si a printesei Maria de Hesse a Germaniei). Cei doi se casatoresc in plina iarna de decembrie 1892, Ferdinand avand 27 de ani, iar Maria 17. Cel care insa i-a condus din umbra atent si sever, urmarindu-le fiecare pas si instruindu-i a fost insusi regele care le-a rezervat Palatul Cotroceni, iar la Sinaia, langa superbul Castel Peles, a construit dupa gustul preafrumoasei englezoaice, Castelul Pelisor care gazduieste Camera de Aur, Capela sau Dormitorul de Aur al Reginei, intregul palat fiind construit in stilul Art-Nouveau. La moartea regelui Carol lumea era in prag de razboi, iar Romania trebuia sa decida de partea cui sa intre: a Antantei (Anglia, Franta, Rusia) sau a Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria). Ferdinand ar fi inclinat spre Puterile Centrale fiind prusac de origine, crescut in spiritul razboiului nemtesc. Insa in comparatie cu firea neinduplecata si severa a unchiului sau Carol, Ferdinand era stangaci, timid, sovaielnic, astfel ca vulcanica sa sotie, englezoaica Maria, l-a influentat puternic sa accepte intrarea Romaniei de partea Antantei, ca o garantie a implinirii visului de unitate national-statala. Asa se face ca romanii condusi de un monarh german au dat lupte grele incepand din 1916, anul intrarii in razboi, cu armatele germane si austro-ungare. Sfatul reginei Maria, ea insusi un ambasador de nadejde al tarii ei natale, s-a dovedit a se adeveri. Dupa calvarul razboiului intregirii neamului romanesc, s-a realizat epopeea Marii Uniri de la 1918. La Alba Iulia, in 15 octombrie 1922, dupa faurirea Romaniei Mari, regele Ferdinand impreuna cu regina Maria au fost incoronati in Catedrala ortodoxa, ca Regi ai tuturor romanilor de la Nistru la Tisa. Domnia regelui Ferdinand cu toate ca a durat doar 13 ani, Intregitorul sau Fidelul, cum i s-a spus, a dus tara spre o noua treapta de prosperitate, Romania avand la moartea sa 17 milioane de locuitori si o suprafata de 295.000 km patrati. Cel care daduse pamant luptatorilor de la Marasesti, putea acum sa moara linistit. Desi scapase de febra tifoida ce-l lovise in 1897 ramasese cu o paloare galbuie si cu sechele toata viata. Lunga suferinta pricinuita de un cancer la intestine s-a incheiat la Pelisor, cu cartea de rugaciuni pe genunchi, chinuit fiind si sufleteste de escapadele si renuntarea la tron ale fiului mai mare, Carol II. Desi fusese initial operat de un chirurg parizian, Suveranul se stinge din viata in 1927 la 63 de ani. A fost inmormantat tot la Curtea de Arges in necropola regala. In urma sa a ramas o preafrumoasa sotie (de care I. G. Duca in Amintiri Politice spunea: e o fiinta de care trebuie sa te sfiesti, fiind stralucitoare la fizic ca si la moral, incat iti ia vazul, nimeni nu o poate intrece. De o frumusete incantatoare, nu cred sa fi fost in Europa multe femei care sa se fi putut asemui cu ea…) si 6 copii.
Familia sa
Carol
Primul copil a fost Carol II, nascut in 15 octombrie 1893, spre bucuria bunicului care ii purta o neasemuita afectiune.
Elisabeta
In 1894 se nastea cel de-al doilea copil, o fata care lua numele bunicii sale Elisabeta. Ea se casatoreste in 1921 cu regele George al II-lea al Greciei care moare in 1947, insa cei doi divortasera in 1934. Elisabeta se intoarce in tara stabilindu-se initial la Peles, locul copilariei. Dorind insa sa traiasca singura, departe de aventurile grosolane ale fratelui mai mare, ea se stabileste in Banat in localitatea Banloc. Pleaca definitiv din tara in 4 ianuarie 1948 in trenul care ducea familia regala (regele Mihai, Regina mama, regina mama Elena, Ileana) in exil. S-a stabilit la Cannes pe Coasta de Azur unde si-a castigat painea dand lectii de pian. S-a stins din viata la 15 noiembrie 1956 la 62 de ani.
Marioara
Cel de-al treilea copil, tot o fata, Marioara (Mignon) s-a nascut in 1900. In 1922 se casatoreste cu regele Alexandru I Karagheorghe al Iugoslaviei. A ramas insa vaduva in 1934, sotul fiind asasinat la Marsillia. A avut 3 copii: Tony, Andy si Petru II al Serbiei, rege intre 1934-1945. Anii exilului au fost grei si pentru ea, stabilindu-se abia in 1960 in America la initiativa surorii Ileana devenita maica Alexandra. Acolo avea sa-si gaseasca sfarsitul in 1961, nemaiputand revedea niciodata locurile natale.
Nicolae
Al patrulea copil a fost Nicolae nascut in 1903. El s-a casatorit in 1931 cu Ioana Doletti, fiica unor latifundari din Trohaii Buzaului pe ascuns, fapt ce a atras mania fratelui mai mare, Carol II, care l-a expulzat din tara, invinovatindu-si fratele pentru ceva ce el insusi facuse. De altfel relatiile dintre cei doi nu au fost niciodata prea bune, regina Maria incercand adesea sa medieze desele lor conflicte. Nicky, cum ii spuneau cei dragi, nu a facut niciodata abuz de puterea de care dispunea, neincercand niciodata sa ocupe tronul, din contra servind cu loialitate tara si fiind un bun sfatuitor al copilului rege Mihai in anii cand tatal sau parasise tronul. In 1960 Ioana Doletti moare iar printul se recasatoreste cu Thereza Figueira de Mello, alaturi de care va trai ultimele decenii de viata in Elvetia. A murit in iulie 1977 avand aproape varsta ilustrului sau inaintas Carol I. Ultima sa dorinta a fost ca osemintele sa-i fie aduse in tara, dar deocamdata ele se afla in cimitirul din Laussane.
Ileana
Cel de-al cincilea copil era o fata, Ileana, nascuta in 1909. Ea se casatoreste in 1931 cu principele Anton de Austria din casa de Habsburg avand cu acesta 6 copii la fel ca mama ei. Dupa moartea sotului se casatoreste cu doctorul Stefan Isarescu, iar dupa 1960 se calugareste devenind maica Alexandra, stareta manastirii ortodoxe-romane din Elywood City, Pensylvannia. Moare in 1991 dupa ce a vizitat Romania postrevolutionara, in special Branul atat de drag ei si fiind singurul din cei cinci copii ai familiei regale care si-a vazut visul implinit - acela de a-si vizita din nou tara natala.
Mircea
.
Cel de-al saselea copil, Mircea s-a nascut in 1913 insa a murit 3 ani mai tarziu de febra tifoida.
Regina Maria
In ceea ce o priveste pe regina Maria ea a trait 11 ani dupa moartea sotului ei. Sunt cunoscute anumite infidelitati conjugale ale preafrumoasei englezoaice, ignorata de un sot ce inca mai suferea dupa Elena Vacarescu si ce se intretinea cu tiganci focoase. Temperamentala, Maria, dupa ce nascuse doi copii si dupa ce Nando (apelativul cu care ea isi alinta sotul) se imbolnavi de febra tifoida, se indragosti de locotenentul Zizi Cantacuzino din suita princiara. Aventura i-a fost cunoscuta si lui Ferdinand, care de altfel ii va tolera reginei toate idilele extraconjugale. Apoi a venit pasiunea pentru «printul alb» Barbu Stirbey, Administratorul general al Domeniilor Coroanei. Se presupune ca acesta din urma este tatal ultimilor doi copii (Ileana si Mircea). De notorietate publica a fost si idila cu Joe Boyle, colonel canadian de la Crucea Rosie, care in 1917 luase locul primului favorit Barbu Stirbey. Dupa o viata de adanci trairi, regina s-a stins la 18 iulie 1938 la numai 63 de ani la castelul Pelisor. Dupa dorinta ei inima i-a fost invelita in vata formolizata, asezata intr-o caseta de argint in greutate de 561 de grame, decorata cu 307 pietre pretioase, infasurata de fii sai Carol si Nicolae in drapelele Romaniei si Angliei si depusa in biserica ortodoxa Stella Maris din gradina palatului de la Balcic, pe litoralul Marii Negre, din Cadrilater. Dupa ce Cadrilaterul a fost cedat Bulgariei, inima a fost adusa de principesa Ileana la castelul regal din Bran, loc ales in mare secret. Mai tarziu directorul castelului a gasit inima ascunsa in stanca si din 1970 caseta se afla la Muzeul National de Istorie din Bucuresti.
Carol al II-lea
Urmatorul succesor pe tronul Romaniei avea sa fie Carol II, regele roman despre care s-au scris cele mai multe monografii. S-a nascut la 15 octombrie 1893. Era botezat la 17 octombrie cu alai mare in Manastirea Sinaia. In 1913 urma Academia militara de la Potsdam, Germania iar la 20 de ani, cand se stingea Carol I, vlastarul regal care-i purta numele, era un june inalt, zvelt, prestant, foarte cultivat si instruit, de o personalitate debordanta. A urmat apoi o tinerete traita la maxim care a provocat multa suferinta si indignare atat in randurile Casei Regale cat si ale poporului. Prima sa casatorie a fost indelung contestata intrucat aleasa era o romanca Ioana (Zizi) Lambrino, care provenea dintr-o familie aristocratica greco–bizantina. Carol hotaraste fara stirea parintilor sa se casatoreasca cu aceasta, paraseste garnizoana din Targu Neamt si deghizat in ofiter rus pleaca impreuna cu Zizi la Odessa, unde in mare taina, la 31 august 1918 se casatoresc. Ferdinand si Maria afland vestea iau imediat masuri drastice, pe Carol trimitandu-l la Manastirea Horaita, indepartandu-l de sotia sa cu care insa a reusit sa mentina legatura prin scrisori de o mare intensitate emotionala. In 1920 se naste Carol Mircea, rodul acestei legaturi, care este tatal printului Paul de Hohenzollern. Nemaiavand alta alternativa Zizi trebuie sa ia calea exilului in brate cu un copil mic, nemaintorcandu-se in tara, la fel ca Elena Vacarescu. A doua casatorie, una legala de aceasta data (respectand Constitutia), a fost cu Elena, Printesa a Greciei, fiica regelui Constantin. Cei doi se casatoresc la 10 mai 1921, iar la nici opt luni s-a nascut unicul lor fiu, Mihai I. Intre Elena si Carol exista insa o raceala inca de la inceput, care odata cu trecerea anilor s-a inrautatit, la acest lucru contribuind si Elena Magda Lupescu, fiica unui evreu crestinat pe care Carol o cunoaste in 1922 si care avea sa-i domine viata pana la moarte. Astfel el parasea o Elena regala pentru o Elena frivola din popor care va purta diferite nume precum Lupeasca sau Duduia, ultimul fiind apelativul cu care i se adresa Carol. In 1925 amanta Lupescu a fost somata sa paraseasca tara, iar Carol mandru si neinduplecat, pleaca dupa ea la Paris si Venetia de unde il anunta pe rege ca renunta la toate obligatiile de principe mostenitor, pentru a doua oara de data aceasta. Inca o lovitura grea pentru preaincercatii sai parinti si tara. A treia casatorie are loc mult mai tarziu cu Elena Lupescu, spre apusul vietii lor dupa ce Carol vietuise cu ea timp de 28 de ani. Ea a trait cu Carol timp de 10 ani, 1930-1940, ca regina, nerecunoscuta si neincoronata insa, apoi il urmeaza fidela in exil prin America si Occident unde in 1949 se cununa religios in vila lor din Estoril, Portugalia, asistati de un preot ortodox. Carol se stinge din viata in 1953 la 59 de ani. Marea lui dragoste, Elena Lupescu, devenita Elena de Hohenzollern i-a supravietuit un sfert de secol pana in 1977. Trupurile lor au fost aduse de curand in Romania, actiune sprijinita de nepotul regelui, Printul Paul al Romaniei, Carol fiind inmormantat intr-o capela in curtea Bisericii din Curtea de Arges, iar Elena Lupescu intr-un cimitir apropiat. Romania a atins intre 1937 si 1938 cel mai inalt prag de dezvoltare economica, situandu-se in fruntea tarilor exportatoare de grau si nu numai. Carol a fost un rege autoritar, dizolvand partidele si infiintand unul singur condus de el insusi, numit Frontul Renasterii, a avut aspre conflicte cu legionarii, Corneliu Zelea Codreanu fiind ucis din comanda sa, se presupune chiar ca ar fi avut 3 intalniri cu Hitler care cauta in regele roman un aliat.
Regele Mihai I
Al patrulea rege din dinastia Hohenzollern-Sigmaringen si ultimul, a vazut lumina zilei la 25 octombrie 1921 la Sinaia fiind fiul legitim al printului mostenitor Carol si al Elenei, principesa a Greciei. Devine rege la numai 6 ani intrucat tatal sau renuntase la tron si se autoexilase. Astfel in 1927 Romania avea un rege-copil care conducea tara prin consilul de regenta format din principele Nicolae (fratele lui Carol), patriarhul Miron Cristea si primul presedinte al Curtii de Casatie, Gheorghe Buzdugan. Carol insa se intoarce in tara si cu ajutorul unor politicieni si ofiteri este proclamat rege la 8 iunie 1930. Fostul copil-rege Mihai I, la 9 ani devine din nou print mostenitor, primind drept consolare de la tatal sau titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. In cei 10 ani cat a domnit tatal sau, 1930-1940, Mihai a trait in umbra nabadaiosului sau parinte impreuna cu vesnica amanta Elena Lupescu, departe de mama sa care era in Franta si careia i se ingaduia sa-si vada copilul doar cateva luni pe an. La 6 septembrie 1940 regele este obligat sa abdice in favoarea fiului sau care pana la 30 decembrie 1947 este pentru a doua oara rege al Romaniei. Plecand insa omul in a carui umbra traise, Mihai ramane debusolat si cade in captivitatea altui barbat cu mana forte, generalul Ion Antonescu. In convorbirile cu scriitorul Mircea Ciobanu, Regele Mihai spunea: dupa plecarea regelui am simtit ca intru intr-o lume plina de primejdii. Izolat de viata publica, Mihai afla in iunie 1941 ca Romania declarase razboi Uniunii Sovietice. Era fericit de realipirea Basarabiei rapita de Kremlin in 1940, insa considera ca generalul facuse o mare greseala trimitand ostasii nostri peste Nistru, ca sa lupte alaturi de armata hitlerista. Regele opteaza pentru o pace cu Aliatii, iar momentul se iveste in 1944, in timpul ofensivei sovietice, cand, la 23 august, convocat fiind de Suveran la Palatul Regal, Antonescu refuza sa ceara armistitiul ori sa-si dea demisia, in consecinta este arestat. Hitler a ordonat prinderea regelui viu sau mort, palatul regal fiind bombardat de armata germana. Se considera ca datorita actului de la 23 august 1944 razboiul antihitlerist a fost scurtat cu 6 luni. Castigand teren in Romania, Rusia a impus un guvern in frunte cu Petru Groza. Cand comunistii si-au intarit indeajuns pozitia, au facut presiuni asupra Suveranului sa paraseasca tronul, primul-ministru Petru Groza si secretarul general al partidului Gheorghe Gheorghiu-Dej santajandu-l pe rege, la 30 decembrie ca daca nu isi semneaza abdicarea in acea noapte vor fi omorati 1000 de studenti arestati pentru ca manifestasera in favoarea regelui. In aceasta situatie grava Mihai a spus: Nu va curge sange din pricina mea! si a semnat abdicarea. Dupa cateva zile, insotit de regina mama Elena, de matusile Ileana si Elisabeta, regele paraseste tara. In noaptea de 3 spre 4 ianuarie 1948 la granita romano-iugoslava trenul Suveranului a fost oprit detasandu-se vagoanele cu bagaje. Asa ca regele Mihai a ajuns in strainatate numai cu hainele de pe el. Si totusi comunistii aveau sa tese tot felul de povesti legate de bogatiile pe care le-ar fi furat. In exil regele alungat si-a castigat painea lucrand ca pilot de incercare, apoi broker intr-o firma greco-germana. S-a casatorit cu principesa Ana de Bourbon de Parma cu care are cinci fete: Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria si patru nepoti: Nicolae si Elisabeta Karina (copiii principesei Elena) si Mihai si Angelica (copiii principesei Irina).
sursa Wikipedia